Recenzie: „Moștenirea ucigașă" - Gareth P. Jones

Titlu: Moștenirea ucigașă

Autor: Gareth P. Jones

Anul publicării: 2011

Categoria: adolescenți, ficțiune

Număr pagini: 284

Părerea mea:

În ciuda faptului că subiectul nu pare pe placul meu, cartea m-a surprins într-un mod cu totul plăcut! Am fost îndemnată să o citesc pentru că mi-a plăcut mult coperta, care îmi aduce aminte puțin de Familia Addams ori de personajele din filmul Hotel Transylvania, dar și pentru că eram curioasă de farsele pe care și le fac cei doi unul altuia.

Cei doi gemeni sunt prinși într-o continuă luptă pentru supraviețuire. Care mai de care cu idei malefice, surprind prin ingeniozitatea lor. Cartea este plină de amuzament, căci este interesant să intrii în pielea unor personaje care trăiesc doar pentru a-și face rău unul altuia.

La câte capcane și-au provocat, au și uitat care dintre ei a început primul acest joc periculos. Pentru ei devine o joacă, însă dacă privești din exterior, observi gravitatea faptelor lor.

Într-o zi se hotărăsc să facă pace, însă lucrurile sunt mai complicate decât credeau ei că sunt. Fiind axați numai pe capcane, n-au observat că în jurul lor sunt atâtea mistere înspăimântătoare nedezvăluite

Deși la prima vedere pare că cei doi nu țin unul la altul, ei au o relatie foarte strânsă, trecând prin aceleași sentimente: amândoi sunt mâhniți de faptul că nu au parte de o copilărie normală și suferă din cauza pierderii părinților lor, vrând să afle adevărul din spatele poveștii pe care majordomul le-a zis-o.

Lordul Mycroft Thornthwaite a murit primul, fiind sufocat cu o bucățică de pepene, care s-a dovedit a fi otrăvită de propria lui soție. Nu după mult timp, lady Martha Thornthwaite a murit din cauza unui trăsnet care a lovit-o în timpul unei furtuni.

Astfel, Lorelli și Ovid sapă adânc în trecut și descoperă că părinții lor au murit din cauza unui om care le voia moștenirea. Cum cei doi copii au moștenit toată averea, își dau seama că acum ei sunt cei în pericol.

Reușesc cei doi să-și unească forțele și să lupte împotriva răului? Cine este acest om?

Povestea este încadrată într-un spațiu sumbru, însă nu este lipsită de acțiune, ba chiar este plină de suspans.

Nu știu câți dintre voi preferă acest gen de carte, însă, după cum am spus și mai sus, eu mi-am schimbat complet părerea când am intrat în pielea personajelor și în mijlocul misterului.

O lectură ușoară, plăcută,  nelipsită de amuzament, de suspans și de mister, pe care vi-o recomand tuturor!

Citate:

“ - Totul în jur înseamnă moarte. Tabloul, camera, conacul, a spus Lorelli. Toți cei din aceste tablouri sunt morți. Fiecare artist care i-a pictat este mort. Am crescut crezând că în camera asta este prezentă familia noastră, dar singura prezență este moartea. Avem treisprezece ani, Ovid. Treisprezece! Ar trebui să fim afară, să ne jucăm cu prietenii noștri. Ar trebui să inventăm jocuri, să ne amuzăm, să ne trăim propria viață... nu să trăim în acest muzeu morbid.

- Nu putem alege cine suntem, a spus Ovid calm.

- Nu, dar putem alege cine vrem să fim.”

Rating:

Deși e o carte relativ copilărească, nu m-am abținut să nu-i dau 5 fluturași.