Leapșa: Citesc literatura română

Hihii, am fost provocată de Simina de pe blogul Simina’s Books la o leapșa pe care, ce-i drept, oricum voiam să o fac. Aceasta constă în menționarea a 5 cărți scrise de autori români care mi-au plăcut și pe care, evident, vi le recomand și vouă.

Eu nu prea citesc literatura română, pur și simplu pentru că nu am găsit foarte multe cărți pe placul meu, dar sunt sigură că încă sunt cărți necitite de mine care sunt foarte bune.


#1. „Maitreyi” – Mircea Eliade


Vaii, am auzit păreri împărțite despre cartea asta, dar mie mi-a plăcut la nebunie! Este cartea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de scriitura lui Mircea Eliade și să apreciez faptul că, deși poveștile lui nu sunt ieșite din comun, are o magie anume, cred că magia detaliului, prin care reușește de fiecare dată să mă țină captivă în paginile oricărei cărți scrisă de el.


#2. „Invitația la vals – Mihail Drumeș


Chiar dacă autorul s-a născut în Macedonia, este de origine română. Eu i-am adorat cartea și, acum că am inclus-o în acest top, îmi dau seama că vreau să o recitesc. Este o poveste de dragoste minunată, care sunt sigură că vă va fascina!


#3. „Marat” – Natașa Alina Culea


(Vezi recenzia aici)

Cred că sufletul meu încă e captiv în paginile acestei cărți. Natașa Alina Culea, pe lângă faptul că te învăluie cu lirismul cuvintelor ei, creează niște personaje autentice, care îți rămân întipărite foarte bine în minte. Marat a rămas și acum în sufletul meu și cred că îl voi mai păstra ceva timp acolo.


#4. „Regăsire – Raluca Butnariu


(Vezi recenzia aici)

O carte minunată, nu credeam că o să-mi placă atât de mult! Te captivează într-un univers al duceselor, conților și marchizilor, unde totul este magic și în același timp dificil. Prin personajele create, Raluca Butnariu dă dovadă de eleganță și delicatețe. Cu siguranță recomand cartea aceasta, sunt sigură că vă va plăcea!


#5. Toate sfârșiturile sunt la fel” – Andrei Cioată


(Vezi recenzia aici)

O carte frumoasă, plină de emoție, care m-a ținut cu sufletul la gură. Mi-a plăcut mult stilul lui Andrei, modul în care a așternut cuvintele pe pagină, așa că nu se putea să lipsească din acest top.



Am zis să pun autori diferiți, pentru că altfel topul meu ar fi arătat altfel, căci aș mai fi inclus și Lupii trecutului. Sofia” – Natașa Alina Culea (vezi recenzia aici) și „Nuntă în cerși Domnișoara Christina – Mircea Eliade.

Invit pe oricine e dornic să preia această leapșa (pe blog sau chiar în comentarii), însă o să menționez și câteva bloguri dragi: Cărțile Nopții, Încă un capitol, Lectură și relaxare, Where the rain falls, Forever Lost In Literature, Books or Movies?, Romance of Pages.

Mulțumesc mult de nominalizare, Simina, a fost o plăcere! >:D<

Recenzie: „Tiger Lily" - Jodi Lynn Anderson

Titlu: Tiger Lily

Autor: Jodi Lynn Anderson

Anul publicării (RO): 2016

Categoria: ficțiune

Număr pagini: 286

Editura: Booklet Fiction


Descriere:

Înainte ca Peter să fie al lui Wendy, el a fost al fetei cu pană de corb...

Inima lui Tiger Lily nu seamănă cu inima altor fete de cincisprezece ani: ascunsă și neîmblânzită, pare croită pe măsura primejdiilor care pândesc la tot pasul în Țara de Nicăieri. Întâlnirea cu Peter Pan face să se nască însă în sufletul ei nu doar un sentiment cu totul necunoscut, ci și o vulnerabilitate nebănuită. Iar când pe insulă sosește Wendy, fermecătoare și gingașă, Tiger Lily va afla cât de departe este dispusă să meargă pentru a-l păstra pe Peter lângă ea.


Părerea mea:

O poveste care m-a învăluit cu magia ei, care m-a purtat pe tărâmul copilăriei, al maturizării și al dragostei și care mi-a depășit orice așteptare.

Aveam, într-adevăr, așteptări destul de mari de la carte, deoarece auzisem numai păreri bune despre ea, însă acestea mi-au fost cu siguranță depășite. Nu mă așteptam să am parte de o poveste de dragoste atât de delicată, de pură și de minunat povestită.

Personajul principal, Tiger Lily, este unul cu un caracter puternic. Fata cu pană de corb în păr este o persoană destul de închisă în sine, în care sălășluiește o fiară sălbatică, dar care înflorește odată ce începe să socializeze și să cunoască sentimentul de iubire. Mi-a plăcut mult aces personaj, Tiger Lily fiind mereu atât de diferită față de ceilalți, nonconformistă și independentă.

Deși în care este descrisă ca și cum n-ar avea deloc trăsături de fată, aceasta mie mi-a exprimat destul de multă feminitate, în momentul în care l-a cunoscut pe Peter Pan.

În scenă intră astfel un personaj curajos, neînfricat, care încearcă mereu să se poarte ca un gentleman. Dacă în cartea clasică, mi-l imaginam pe Piter Pan ca fiind un băiețel imatur, ei bine aici am dat peste un adolescent de 16 ani, frumușel, care încearcă mereu să găsească cele mai bune soluții.


Eu am citit și „Peter Pan și trebuie să recunosc că „Tiger Lily” a fost mult mai bună. Povestea e într-adevăr schimbată, însă personajele sunt aceleași. Dacă înainte, personajul feminin era Wendy, de data aceasta este Tiger Lily. Totuși, când fata simțea că e cum nu se poate mai apropiată de Peter, în scenă nu ezită să apară și Wendy, care aduce odată cu ea gelozia...

M-a fascinat și povestea de dragoste care s-a înfiripat între Tiger Lily și Peter Pan. Personajele, fiind atât de individualizate, au reușit să-și lege sufletele într-un fel magic, reușind, cu stângăcie, să-și exprime sentimentele.

Tiger Lily simțea căldura brațului lui Peter pe ceafă; i se părea că Peter era doar o prelungire a ei și că, dacă ei doi aveau suflete, acestea erau și ele cuibărite comod între trupurile lor.


Deși Tiger Lily rămâne aceeași, se poate observa o oarecare schimbare în comportamentul ei, în momentul în care cunoaște sentimentul de iubire, de atașare.

Iubirea nu era așa cum se așteptase ea. Era ca și cum ai fi căzut de la înălțime și te-ai fi sfărâmat în o mie de bucăți și numai o singură persoană din lume ar fi știut cum să te repare la loc.

Deși încă nu putea să-și exprime sentimentele așa cum ar fi vrut, această frază mi-a rămas întipărită în minte și m-a copleșit.

Uneori, când sunt cu tine, mă pierd pe mine însămi.

Totuși, ea trăiește într-un sat cu concepții învechite, în care oamenii nu știu să iasă din zona de confort, iar din cauza aceasta are de suferit. Așadar, ajunge să facă compromisuri, renunțând la ceea ce îi aduce fericirea...

Dar ia stați... am vorbit despre Tiger Lily, despre Peter Pan, despre apariția lui Wendy... Hmm, nu cumva uit pe cineva? Ah, da, Tinker Bell! Zâna-narator, care aduce magie acestei povești. Acțiunea este narată din perspectiva zânei, care mi-a plăcut la nebunie. Pe alocuri haioasă, aceasta aduce veselie cărții, prin sinceritatea gândurilor ei. Odată ce Tiger Lily se îndrăgostește de Peter, și Tinker Bell începe să-l îndrăgească, vrând mereu să fie prin preajma lui. Deși nu poate să vorbească și e atât de micută, personajele îi simt prezența și o lasă să facă parte din povestea lor...

Cât de liniștită era inima lui Tiger Lily! N-o auzisem niciodată bătând atât de dulce, atât de împăcată cu sine ca în seara aceea, când stătea alături de Peter și privea caii, îngăduindu-și să viseze pentru o clipă că n-avea să-l piardă niciodată, așa cum n-avea să se piardă nici pe sine.
Oh, și coperta! Cred că nici nu mai trebuie să menționez cât de frumoasă poate să fie...

Mi-a plăcut la nebunie cartea, oferindu-mi liniștea de care aveam nevoie. Personajele au fost foarte bine construite, le-am îndrăgit pe toate și am intrat foarte bine în pielea lor. Deși nu sunt adepta cărților cu zâne și tot felul de personaje misterioase, trebuie să recunosc că aceasta m-a captivat cu totul. Încă trăiesc în povestea lor și, ce-i drept, nu vreau ca această magie să dispară, ci vreau să rămână într-un colțișor din sufletul meu.


O carte care te fascinează, care te ține captiv în Țara de Nicăieri, o lume magică, puerilă și plină de surprize. O lectură în care avem de-a face cu zâne, pirați, englezi și personaje care mai de care mai interesante... Cu siguranță o poveste ce te va binedispune și te va ține cu sufletul la gură până la ultima pagină, și poate chiar și dincolo de ea!

Vă urez lectură plăcută!


Rating:


Le mulțumesc foarte mult celor de la Booklet Fiction pentru acest exemplar minunat. Intrați pe adresa lor de Facebook, pentru a vedea ce alte cărți au mai publicat și nu ezitați să le încercați și voi, pentru că sunt sigură că vă vor învălui cu magie!



Recenzie: „Drumul către libertate" - Yeonmi Park


Autor: Yeonmi Park

Anul publicării (RO): 2015

Categoria: autobiografie

Număr pagini: 304

Editura: Polirom


Descriere:

Yeonmi Park a crescut crezând că e normal să vadă cadavre în drum spre școală și să fie atât de flămândă, încât să mănânce plante sălbatice. A fost învățată să nu-și exprime niciodată parerile și i s-a spus că „Iubitul Conducător“ poate să-i citească gandurile și să o pedepsească pentru ele. La vârsta de 13 ani, după ce tatăl ei a fost condamnat la muncă silnică, Yeonmi și familia ei au luat decizia disperată de a fugi din Coreea de Nord traversând fluviul înghețat Yalu în China, unde au căzut însă în mâinile traficanților de persoane. După aproape doi ani de captivitate într-o lume la fel de brutală și de periculoasă ca aceea pe care o părăsiseră, Yeonmi și mama ei și-au riscat din nou viața, străbătând deșertul Gobi și orientându-se după stele în drumul lor spre libertate. Yeonmi Park își spune pentru prima oară povestea uluitoare, cu demnitate, curaj și uneori cu umor. „Drumul către libertate” e o mărturie despre forța spiritului uman și despre riscurile pe care suntem dispuși să ni le asumăm ca să fim liberi.


Părerea mea:

O carte cum nu mi-a mai fost dat să văd, care m-a emoționat până peste cap, m-a introdus într-un univers al suferinței și al sacrificiului și care m-a învățat despre importanța familiei, dar și a libertății sufletești. Cu siguranță preferata mea!

Știu că am mai spus și despre alte cărți că sunt preferatele mele, dar când dai de o lectură atât de bună, inevitabil devine preferata ta. Mi-a plăcut tot, de la modul în care a fost relatată, de la acțiune, până la personaje.

Povestea lui Yeonmi m-a emoționat în așa fel încât îmi doream să am puterea să întrerup firul narativ, să schimb cursul acțiunii și astfel să schimb destinul acestei fete.

Până acum nu știam nimic despre Coreea de Nord, iar informațiile pe care le-am acumulat, m-au lăsat cu gura căscată, nevenindu-mi să cred ce diferențe mari pot fi între Coreea de Nord și cea de Sud. Pe când în Coreea de Sud, majoritatea copiilor au un viitor strălucit în față, se bucură de tehnologie și de mâncare din plin, în Coreea de Nord foametea este cea care predomină, dar și teama să nu faci ceva greșit, ca nu cumva să fii trimis într-un lagăr.


Mi-am format o idee foarte detaliată despre viața în Coreea de Nord, cel puțin în perioada în care a povestit Yeonmi (anul 2007, când ea avea doar 13 ani). Pentru a rezuma totul, pentru că aș avea foarte multe de spus, nu aveai dreptul la exprimare, erai adeptul unui regim corupt, care te orbea și te îndepărta de toate plăcerile vieții.

În loc să-și schimbe politicile și să-și formeze programele, reacția Coreei de Nord a fost să ignore criza. În loc să deschidă țara ajutoarelor și investițiilor străine, regimul le-a spus oamenilor să mănânce doar de două ori pe zi ca să economisească resursele alimentare.

Foametea din Coreea de Nord a fost cea care m-a emoționat peste măsură și m-a făcut să apreciez mai mult faptul că am întotdeauna ce să pun pe masă.

În lumea liberă, copiii visează la ce vor să se facă atunci când vor fi mari și cum își pot folosi talentele. Când aveam 4-5 ani, singurul lucru pe care doream să-l fac ca adult era să cumpăr câtă pâine voiam și s-o mănânc pe toată.

Chiar dacă și copiii simțeau toate aceste greutăți, erau totuși mai naivi și nu înțelegeau ce se întâmplă, însă părinții erau îngrijorați de viitorul lor, dar mai ales de cel al copiilor.

Părinții mei nu mai puteau dormi noaptea. Le era teamă că nu se vor mai trezi, iar apoi copiii lor vor muri de foame.

Într-un final, mama lui Yeonmi hotărăște că trebuie să evadeze din Coreea de Nord, chiar dacă putea plăti chiar și cu viața, drept pentru care, după ce sora lui Yeonmi a făcut acest pas, au plecat și ele două.

Urmează astfel un drum plin de obstacole, în care cele două fete se sacrifică, în speranța că, într-o zi, vor gusta libertatea. Mama ei se lasă violată, însă Yeonmi are o putere de fier și nu acceptă niciodată acest lucru. Bărbații care încearcă să le violeze pe mine pur și simplu mă scârbeau, așa că am reușit să intru foarte bine în pielea celor două și să le înețeleg atitudinea.

Pentru a ajunge în Coreea de Sud, ele trebuie să treacă prin China, loc care nu este așa cum se așteptau ele. Traficul de persoane este cel care le asigură traiul multor cetățeni de acolo, drept pentru care Yeonmi și mama ei au de a face cu tot felul de oameni, care încearcă să le vândă. Deși au parte de numeroase suferințe, povestea lor este totuși una fericită, spre deosebire de alte femei, care erau vândute unor țărani ce le foloseau drept slugi. Yeonmi chiar are de-a face cu un bărbat respectuos, în ciuda faptului că a încercat de atâtea ori să o violeze, deși ea avea numai 13 ani.

Acolo li se dau tot felul de haine și machiaje, și, cum în carte sunt și câteva poze, putem observa cum toate acele aparențe le-au furat puritatea și le-au maturizat într-un fel care pe mine una, m-a șocat.


Deși cele două reușesc să ajungă în Coreea de Sud, o lume total diferită, în care nici măcar nu știu cum ar trebui să se comporte, lucrurile nu devin roz, pentru că Yeonmi își dă seama că, deși a ajuns atât de aproape de libertate, familia este cea care contează și, cât timp nu este reunită, nu se poate simți împlinită sufletește.

Începeam să-mi dau seama că nici toată mâncarea și toți tenișii de pe lumea asta nu mă puteau face fericită. Lucrurile materiale nu aveau nici o valoare. Îmi pierdusem familia. Nu eram iubită, nu eram liberă și nu eram în siguranță. Eram în viață, dar nu mai era nimic pentru care viața să merite trăită.



Totuși, ambiția ei este mare și, deși ca refugiat, ești privit cu ochi răi în Coreea de Sud, Yeonmi își pune idealuri mari și luptă pentru ele. Citatul de mai jos m-a emoționat atât de tare, încât îmi veneau și lacrimi în ochi.

Când eram mică, visul meu era să am o găleată cu pâine. Acum începeam să am visuri mari.

Vă las pe voi să intrați mai bine în lumea lui Yeonmi, să-i aflați destinul, să parcurgeti alături de ea un drum anevoios, plin de suferință, dar care te face să vezi lucrurile din alte perspective.


Cu siguranță o carte de la care ai multe de învățat, care te face să te bucuri și de cel mai mărunt lucru pe care îl ai, te face să-ți apreciezi viața, punându-te în pielea unor personaje a căror poveste pare ireală, dar care totuși există. Un must-read pentru toți cititorii care vor să evadeze din zona de confort și să înțeleagă care poate fi prețul libertății pentru unele persoane!

Vă urez lectură plăcută!


Știați că...?
  • „În regiunea noastră, era ceva normal să treacă săptămâni sau chiar luni întregi fără curent electric.” (regiunea Hyesan, Coreea de Sud)
  • „Nu spuneam niciodată doar „american” – ar fi fost prea respectuos. Trebuia să fie „nenorocit de American”, „diavol yankeu” sau „yankeu cu nasul mare. Dacă nu spuneai așa, erai acuzat că ești prea blând cu dușmanii noștri.”
  • „Era o infracțiune să mănânci carne de vită fără permisiune specială. Vacile erau proprietatea statului, fiin prea prețioase ca să fie mâncate pentru că erau folosite la arat și ca atelaje la căruțe, așa încât oricine sacrifica una fura din proprietatea statului.”
  • „Dacă un băiat făcea anumite sunete din buze, nu trebuia să te întorci decât dacă voiai să fii prietena lui.
  • „În Coreea de Nord copiii sunt aliniați după înălțime și așezați în bănci în funcție de notele pe care le iau la teste.”
  • „Singurele cărți pe care le găseai în Coreea de Nord erau publicate de stat și aveau teme politice.”


Citate:
  • „Aproape doi ani, avusesem impresia că toate cele cinci simțuri ale mele îmi erau amorțite. Nu mai puteam să pipăi, să miros, să văd, să aud ori să gust lumea care mă înconjura. Dacă mi-aș fi permis să simt toate acestea cu toată intensitatea, riscam să-mi pierd mințile. Dacă îmi permiteam să plâng, riscam să nu mă mai pot opri nicidoată. Așa că am supraviețuit, dar nu am simțit nici o bucurie, nu m-am simțit nici o clipă în siguranță.
  • „Dacă vrei ca viața ta să conteze, trebuie să faci ceva mai presus de tine.”



Rating:


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!


Leapșa: 10 dorințe nebune ce merită experimentate

Wiii, am primit o leapșa super super drăguță, fix pe placul meu, de la Mili de pe blogul Literatura pe tocuri. Am o listă întreagă cu lucruri de făcut în viață, însă se pare că trebuie să mă limitez la 10. Să n-o mai lungim și să începem!

1. Să merg la Festivalul Lampioanelor din Thailanda.

Nu numai că vreau să ajung în Thailanda, pentru că sunt o grămadăăă de lucruri de văzut, dar o perioadă în care aș vrea neapărat să ajung ar fi cea în care se desfășoară Festivalul Lampioanelor. Nu pot să zic că am un motiv anume, dar numai când mă uit la poza asta îmi doresc din ce în ce mai mult:


2. Să sar cu parașuta.

Știu că este o dorință clasică, dar îmi doresc tare mult să fac asta. Deși eu mă panichez destul de repede și îmi stă inima în loc când vine vorba să sar de undeva, cred că e o senzație nemaipomenită și, până nu voi încerca, nu voi ști ce mă așteaptă.


3. Să merg la un festival de baloane cu aer cald și, bineînțeles, să zbor cu unul.

Mi se pare o activitate mai relaxantă, în comparație cu săritul cu parașuta, care cu siguranță merită experimentată. Faptul că există festivaluri de acest gen, mă face să vreau și mai mult să fac asta. Mi se pare mai drăguț să vezi în jurul tău o grămadă de baloane cu aer cald, așa că mi-ar plăcea mai mult să fac asta în cadrul unui festival.


4. Să experimentez platforma Couchsurfing.

Este un site cu ajutorul căruia poți lua legătura cu oameni din toată lumea, care sunt dispuși să te găzduiască pentru câteva zile. Deși e riscant, cred că e o modalitate nemaipomenită de a-ți face prieteni noi și de a călători cu un buget foarte mic.


5. Să vizitez The Wizarding World of Harry Potter din SUA.

Cred că dacă n-o să ajung să fac asta, înseamnă că mi-am trăit viața degeaba! :)) Haha, serios, îmi doresc super mult să ajung aici. Am fost și încă pot să zic că sunt fascinată de această lume magică și ar fi o oportunitate genială să ajung să pășesc pe acolo pe unde a mers și Harry Potter, personajul de care am fost obsedată într-un timp.


6. Să încerc măncăruri specifice fiecărei țări.

Bineînțeles, ideal ar fi să ajung în toate țările, dar am și obsesia asta, să încerc măncărurile lor specifice. Sunt foarte interesată de culturile altor țări, de tradițiile lor, dar și de mâncare lor. Asta nu pentru că sunt o gurmandă, ci pentru că e un lucru ce merită încercat, pentru că îți dezvolți cultura generală. Mai ales că sunt tot felul de reguli în alte țări, de pildă în Turcia, mai întâi e politicos să refuzi mâncarea de 2-3 ori, dar apoi să o mănânci, pentru că altfel gazda se va supăra pe tine. Însă, faptul că nu refuzi mâncarea mai întâi, poate fi luat ca o jicnire.


7. Să învăț o limbă nouă.

Deși aș vrea să învăț cât mai bine engleza, pentru că nu o stăpânesc foarte bine, aș dori să învăț și o altă limbă. Vreau neapărat să învăț spaniola, chiar dacă e considerată o limbă la îndemâna oricui, fiind foarte simplă. Vreau totuși să o învăț pentru că îmi place la nebunie cum sună și cred că aș asculta un om ore în șir cum vorbește în spaniolă, chiar dacă n-aș înțelege nimic. Ah, și turca ar mai fi o posibilitate. Vreau să o învăț cu o colegă și să mergem amândouă în Turcia. *.*


8. Să merg în Japonia și să port un kimono.

Hihii, mi se par tare drăguțe acele kimono-uri ale lor și umbreluțelee. Bineînțeles, nu m-aș duce acolo doar ca să port un kimono, ci și ca să vizitez tot ce este posibil. Japonia este o țară care se află printre primele în care aș vrea să călătoresc, având o grămadă de locuri interesante și de tradiții drăguțe.


9. Să merg la aeroport cu bagajele făcute și să mă duc într-o țară random.

Mi se pare o dorință destul de nebunească și spontană. Cred că aș face asta după ce aș ajunge să vizitez țările în care vreau neapărat să ajung, pentru că ele au prioritate. Apoi, oriunde mă duce destinul... :D


10. Să merg într-un road trip cu prietenii, într-o rulotă drăguță, iar seara să facem un foc de tabără, să cântăm la chitare și să ne uităm la stele.

Haha, visul oricărei adolescente. Îmi doresc nespus de mult să fac asta, să simt într-adevăr că sunt țânără și că pot să fac orice îmi doresc. Iar faptul că aș fi alături de prieteni, ar fi nemaipomenit!



Mulțumesc, Mili, pentru această leapșă minunată! Mi-a făcut o nespus de mare plăcere să o fac și eu. O dau mai departe tuturor celor care vor să o preia (cu dorința de a-mi menționa blogul), dar în special blogurilor: Cărțile Nopții, Lectură și relaxare, Romance of Pages, Încă un capitol, Books or Movies?, Alexandra's Bookshelves, The Books Valley și Where the rain falls.
Un produs Blogger.