Recenzie: „Ghici ce-i în cutie" - M.J. Arlidge

Titlu: Ghici ce-i în cutie

Autor: M.J. Arlidge

Anul publicării: 2015

Categoria: crimă, mister

Număr pagini: 408

Descriere:

Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept și trimisă soției și copiilor lui.

E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace știe că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viață împlinită departe de casă în toiul nopții?

Presa îl numește un alt fel de Jack Spintecătorul: un criminal în serie, vânând bărbați însurați care duc vieți duble.

Helen simțea furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o așteaptă la capătul cursei...

Părerea mea:

"Ghici ce-i în cutie" este o carte care m-a ținut cu sufletul la gură și care mi-a stârnit curiozitatea...

Cu ajutorul ei, mi-am dat seama că mă atrag romanele polițiste, fapt ce înainte nu-l credeam. Este genul de carte în care vrei tu însuți să descoperi ceva, astfel încât să fii mai aproape de adevăr.

Însă autorul nu ne lasă atât de ușor să ajungem la acesta, întorcând complet situația, în momentul în care credem că avem dovezile necesare pentru a prinde criminalul.

Într-o zi, o femeie se trezește la ușă cu o cutie în care găsește inima soțului său. De aici începe toată povestea, ea nefiind singura căreia i se întâmplă acest lucru. Așadar, polițiștii, încă de la prima crimă, încearcă numaidecât să prindă făptașul. Însă lucrurile nu sunt atât de ușoare, căci criminalul este mult mai inteligent decât credeau.

Inspectoarea Helen Grace conduce această anchetă, ea fiind personajul care m-a impresionat cel mai mult. Încă de la primele pagini am reușit să intru în pielea ei și să descopăr faptul că are un caracter puternic, că este ambițioasă și că nu se lasă învinsă de vorbele rele din jur.

De asemenea, este convinsă că infractoarea – căci este foarte sigură că este o femeie – are un motiv întemeiat pentru care comite aceste crime. Ea este o prostituată, care, la fel ca multe alte fete, a recurs la această modalitate din lipsa banilor pentru întreținerea facultății. Însă ce are atât de special, având în vedere că bărbații se lasă ușor ademeniți de ea? Victimile sunt alese cu atenție sau li se întâmplă acest lucru din simplu ghinion?

Cert este că familiile acestora sunt devastate, soțiile lor fiind mai mult mirate de faptul că ei se duceau la prostituate, decât de pierderea lor.

Este interesant modul în care ni se prezintă viața prostituatelor. În ciuda faptului că vedem cât de ușuratice sunt, autorul ține să ne arate faptul că ele au fost odată ascultătoare și inteligente, însă, odată ce au intrat într-un anturaj prost, n-au mai avut cale de întoarcere.

Dar nu este imposibil să găsim mai târziu drumul cel bun și să facem în fiecare zi câte un pas spre atingerea scopului nostru. Astfel, am reușit să extrag faptul că fiecare dintre noi este capabil să-și schimbe destinul. De asemenea, am observat cum într-un moment de tristețe lumea îți poate fugi de la picioare, făcându-te să iei decizii pripite. Odată ce te apuci de băutură și droguri, foarte greu îți poți da seama că trebuie să faci o schimbare. Mediul în care trăim ne influențează foarte mult viața, drept pentru care femeile ușuratice nu se pot motiva singure și ajung să recurgă la prostituție.

În ciuda faptului că ele și-au făcut cu mâna lor acest lucru, este trist să vedem cum bărbații profită de ele, de multe ori fiind violenți.

Tocmai de aceea, Helen Grace vrea să afle adevărul din spatele tuturor crimelor. Cu o echipă bine pregătită alături de ea, aceasta reușește să facă progrese uimitoare. Deși șefa ei, Harwood, nu vede nicio evoluție, amenințând-o chiar cu concedierea, deși Emilia o amenință la fiecare pas cu publicarea în ziar a niște articole despre ea care îi pot afecta cariera, Helen nu se lasă bătută, reușind să își focuseze atenția pe cazul care i-a fost dat și, mai mult decât atât, reușind să-și creeze o relație mai bună cu Charlie, membru al poliției.

Sunt foarte multe subiecte despre care aș vorbi, de pildă povestea lui Helen, sentimentele lui Charlie, cum a decurs ancheta, însă consider că trebuie să vă las pe voi să savurați aceste detalii, așa cum am avut și eu ocazia.

Tot ce pot să vă spun eu este că “Ghici ce-i în cutie” este o carte plină de suspans, care te uimește odată ce înaintezi în pagini și care îți pune foarte multe semne de întrebare. Punctând multe subiecte, deși are o tentă de criminalistică și dă impresia că nu ai ce să înveți din ea, dacă meditezi asupra ei, vei reuși să vezi lumea cu alți ochi.

Este în același timp o carte sensibilă, având în vedere că avem în plan oameni masacrați, însă o recomand tuturor celor care vor să se aventureze într-o anchetă plină de obstacole.

Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!

Le mulțumesc celor de la Diverta pentru ocazia de a citi această carte minunată. Dacă vreți să o achiziționați și voi, o gasiți aici. De asemenea, vă invit să aruncați o privire asupra blogului lor, pe care-l puteți vedea aici.

Citate:

“Dacă știi ce întrebări să pui, oamenii se pot dovedi surprinzător de serviabili.”
“Când ești implicat într-o investigație de o asemenea magnitudine, devii complet obsedat. Te bântuie zi și noapte. Cu cât se prelungește mai mult, cu atât mai lesne riști să orbești, să-ți pierzi simțul orientării și claritatea viziunii.”
“Întunericul îi acoperise cu mantia lui protectoare, dându-i Melissei senzația că e anonimă și ferită de primejdii. Dar pe măsură ce se lumina afară și începea o nouă zi, o cuprindea neliniștea.”
“Cine știe la ce grozăvii asistase acest bebeluș, prin câte trecuse, dar putea să mai zâmbească încă.”
“Ochii. În ochii aceia era totul. De pe chipul alungit încadrat de șuvițe de păr lungi și negre, ochii îți captau atenția, fixându-te cu o privire intensă și pătrunzătoare. Avea și alte trăsături percutante – buzele cărnoase, nasul puternic, bărbia ușor ascuțită –, însă ochii aceia mari și intensitatea privirii te fascinau.”