Recenzie: „Un băiat pe lista lui Schindler" - Leon Leyson

Autor: Leon Leyson
Anul publicării: 2014
Categoria: biografii, memorii, jurnale
Număr pagini: 240
Editura: Rao
Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușeste să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.
Părerea mea:

Teamă, durere, suferință, gândurile unui băiețel captiv într-o lume a războiului...

Povestea începe pueril, totul fiind văzut prin ochii unui băiat de numai 10 ani, unui copil ce numai gânduri vesele îi puteau trece prin cap, ca mai apoi, progresiv, totul să se întunece și să asistăm la maturizarea bruscă a lui, la conștientizarea unei realități prea dure pentru un copil.

Se întâmpla pe 6 septembrie 1939. În mai puțin de o săptămână de la trecerea graniței în Polonia, germanii se aflau în Cracovia. Deși nu o știam la vremea aceea, anii noștri în iad începuseră.

Leon Leyson a fost unul dintre norocoasele victime ale Holocaustului, căci, aflându-se pe lista lui Schindler, un nazist cu suflet mare care a salvat de la moarte multe vieți, a avut parte de un noroc ce la vremea aceea puțini și-l puteau permite.

Asta nu înseamnă că Leon n-a simțit ororile războiului, că nu i s-au umplut mintea și sufletul de teamă și nesiguranță, în timp ce stomacul îi cerea flămând mancare... În vreme de război, fiecare om se gândește numai la modalități de a rămâne în viață, drept pentru care, să vezi un copil care, în loc să se gândească la jocuri și la tărâmuri îndepărtate, se gândește numai la supraviețuire și are în el frica zilei de mâine, e destul de marcant.

Am vrut să fug, să nu mai văd, dar îmi simțeam picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și rușinea din ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat în fața soției și a copiilor lui. Bărbatul mândru și ambițios care își adusese familia în Cracovia pentru o viață mai bună era acum incapabil să oprească brutele naziste care îndrăzniseră să îi calce în casă.

Și totuși, spre dezamăgirea mea, nu a fost îndeajuns. Apreciez fiecare poveste de război, mai ales când vine vorba de cel de-al Doilea Război Mondial, implicit de Holocaust, însă această carte nu pot să zic că m-a mișcat așa cum altele au făcut-o într-un mod în care și acum pot să închid ochii și să resimt acel amalgam de sentimente.

Nu sunt neapărat de acord cu comparațiile, însă având în vedere că am mai citit cărți pe acest subiect, pot să spun că aceasta e cu mult sub celelalte. Într-adevăr, am fost curioasă să văd ce se va întâmpla cu micuțul Leon și familia lui, am fost speriată de naziști și am sperat să nu le facă ceva, însă autorul nu a reușit să mă facă să intru cu totul în poveste, să mă simt parte din decor și să am sufletul răscolit de zeci de sentimente.

Deși e o poveste interesantă, am citit-o destul de pasiv și nu m-a marcat așa cum aș fi crezut că o va face. Sunt dependentă de descrieri, iar această carte nu m-a satisfăcut din acest punct de vedere. Nu regret însă că am citit-o, pentru că e încă o istorisire care mă face să pătrund mai adânc în această lume a durerii și a neputinței, mă face să îmi pun întrebări și să înțeleg lucruri.

Mi-a plăcut că acțiunea s-a concentrat în jurul misteriosului Oskar Schindler. Deși nu apare des în cadru, autorul se asigură de fiecare dată prin cuvintele sale că-și exprimă respectul și recunoștința fată de acest bărbat care pentru el a devenit un erou.

Campbell a spus că eroul este o ființă umană obișnuită, care face cele mai bune lucruri în cele mai rele condiții”. Oskar Schindler este personificarea acestei definiții.

Și, într-adevăr, așa ne face și pe noi să-l vedem. Printre atâția naziști în ochii cărora poți citi numai ură și indiferență, vine acest bărbat care la început poți crede că e la fel ca ceilalți, dar care, pe parcurs, prin atitudinea sa, demonstrează contrariul. E plin de curaj și de bunătate și luptă în liniște pentru viața evreilor.

Schindler îndrăznea să se revolte împotriva legii pământului, care dispunea torturarea și exterminarea evreilor, și nu tratarea lor ca ființe umane.

Deși a murit înainte să-și vadă cartea publicată, țin să menționez că-l apreciez pe autor pentru simplul fapt că a decis să-și spună povestea. Deși i-a fost greu la început și de fiecare dată când se aducea vorba despre război parcă îi treceau prin fața ochilor toate scenele oripilante pe care le-a trăit, și-a luat inima în dinți și a realizat că, dacă va tace, va fi un semn că tot ce li s-a întâmplat evreilor a fost corect și că naziștii n-au făcut decât să ia cele mai bune decizii.

Voiam să le las moștenire copiilor noștri libertatea, nu teama. Desigur, le-am povestit treptat frânturi din trecutul meu, pe măsură ce creșteau.

Dacă vreți să priviți ororile din Polonia celui de-al Doilea Război Mondial prin ochii unui copil înspăimântat și totuși cu o urmă de speranță în suflet, vă invit să parcurgeți această carte sau, mai bine zis, această lecție de viață!

Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Libris. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au! 


Rating: 3/5

Un produs Blogger.