Recenzie: „Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)" - Sarah Mlynowski

Titlu: Zece lucruri pe care le-am făcut (și probabil n-ar fi trebuit)

Autor: Sarah Mlynowski

Anul publicării: 2013

Categoria: adolescenți

Număr pagini: 336

Editura: Epica

Descriere:

2 fete + 3 băieți + 1 casă – părinți = 10 lucruri pe care le-au făcut April și prietenii ei și (cu certitudine, poate sau probabil) n-ar fi trebuit să le facă.

Dacă i se oferă ocazia, care fată de șaisprezece ani n-ar profita de șansa de a se muta acasă la o prietenă și de a trăi amândouă fără supravegherea părinților? Cu toate că “ocazie” poate să nu fie termenul potrivit, din moment ce April a trebuit să-i spună tatălui ei un foarte mărunt neadevăr, ca s-o facă să devină posibilă (vezi #1: “Ne-am mințit părinții”). Însă ea și colocatara ei, Vi, sunt pe deplin responsabile și capabile să-și poarte singure de grijă. Cum de-au ajuns la “Am chiulit de la școală” (#3), “Am dat o petrecere trăsnită” (#8), “Am cumpărat un jacuzzi” (#4) și, hm, “Am adăpostit o fugară” (#7), cam este un mister până și pentru ele.

În această amuzantă și dulce-amăruie poveste, Sarah Mlynowski sondează mintea și sufletul unei fete care rămâne pentru prima oară pe cont propriu. Ca să ajungă cu bine la capătul anului școlar, April va fi nevoită să jongleze cu un triunghi amoros, să învețe să se descurce singură și să accepte faptul că lumea ei, cu atâta grijă construită, s-ar putea nărui pur și simplu... odată cu fiecare lucru pe care n-ar fi trebuit să-l facă.

Părerea mea:

O carte de-a dreptul genială! Cred că fiecare adolescentă a avut momente în care s-a gândit cum ar fi fost dacă s-ar fi mutat împreună cu cea mai bună prietenă a ei. Probabil că v-ați făcut planuri, întrebându-vă cum ar arăta interiorul casei, cât de mare ar fi piscina din fața ei și cât de minunate ar fi petrecerile pe care le-ați da. Însă, imediat după ce ieșiți din vis, vă dați seama că părinții nu v-ar lăsa nici în ruptul capului, mai ales la vâsta de 16 ani!

Ei bine, se pare că April și Vi, două prietene pe care le-am invidiat, au reușit ca prin minune să facă acest lucru. April era nevoită să se mute alături de tatăl și de mama ei vitregă în altă țară, însă ideea că ar fi atât de departe de iubitul ei, de prietenii de aici și chiar și de școală, o înspăimânta. Așadar, s-a gândit să-i propună tatălui ei să plece doar ei, în timp ce ea ar locui alături de Vi. Haha, cred că glumea. Cum s-o lase pe fiica ei fără supravegherea lui strictă? Totuși, gândindu-se, și-a dat seama că nu putea să o silească să își ia adio de la toată viața ei de aici, fiind în ultimul an de liceu, așa că a luat în calcul propunerea, mai ales că nu ar fi fost ca și cum ar fi lăsat-o doar cu prietena ei… mama lui Vi cred că ar fi fost suficient de responsabilă să aibă grijă de amândouă.

Dar ce nu știa el era că mama lui Vi va pleca într-un turneu, lăsându-le fetelor casa… April nici nu se putea gândea să-și mintă în așa fel tatăl, mai ales că acesta ar fi vrut cu siguranță să vorbească cu mama lui Vi. Totuși, fiind fete descurcărețe, au inventat o poveste și Vi a ajuns să vorbească la telefon cu tatăl lui April și să se dea drept mama ei, descurcându-se excelent să-i imite vocea.

Și așa au ajuns cele două prietene să se mute împreună… *Oh, dacă ar fi atât de ușor!* Bineînțeles, regulile nu puteau să lipsească: nu avea voie să aducă băieți în casă, trebuia să-și mențină media la fel de bună, altfel risca să ia primul avion spre noua locuință a familiei, la ora zece seara trebuia să fie acasă și multe alte reguli pe care, după cum cred că v-ați dat seama, April nu le va respecta.

Odată cu plecarea tatălui ei, începe distracția! Petrecerile sunt plănuite, băieții drăguți sunt invitați, discuțiile între fete au loc în fiecare seară... viața de vis a fiecărei adolescente!

Atunci, nu te mai muta în Cleveland, am fost cât pe ce să-i zic. Dar nu i-am zis. Pentru că, așa e, și mie avea să-mi fie dor de tatăl meu, dar el fusese cel care alesese să plece. Să mă părăsească. Și, în plus, eram pe cale să trăiesc visul oricărei fete de șaisprezece ani. Casă pe plajă. Fără părinți. Petreceri oricând aveam chef. Iubiți oricând aveam chef.

Bineînțeles, nici responsabilitățile nu ezită să-și facă apariția... curățenia, cumpărăturile, mâncarea, spălarea hainelor nu se fac singure, iar April n-a mai făcut așa ceva niciodată, fiind mereu răsfățată. Însă, cele două reușesc să se descurce, mai ales că tatăl lui April îi trimitea bani în fiecare lună, așadar aceste responsabilități nu par atât de nasoale, fiind făcute alături de prietena cea mai bună.

Deși Vi este încăpățânată, stinge mereu lumina după April și se implică mai mult în îngrijirea casei, April nu se plânge, mulțumind că are un loc în care să stea. Și ce mai loc!

De-a lungul cărții, personajele trec prin tot felul de peripeții, fiecare capitol constituind un lucru pe care probabil că n-ar fi trebuit să-l facă, dar pe care l-au trăit din plin la acel moment. Cum zicea și April, ea a ajuns să încalce 110% din regulile tatălui ei, dar asta e atât de palpitant și te face să îți dorești să fii în locul personajelor.

Capitolele sunt care mai de care mai amuzante și mai ciudate, drept pentru care nu poți să te oprești din zâmbit. Pur și simplu am savurat cartea, bucurându-mă de fiecare nouă aventură și întrebându-mă ce nebunii vor mai face fetele.

Mi-a plăcut și relația dintre cele două, deși au concepții diferite asupra anumitor aspecte. Sunt sincere una cu alta, își împrumută haine și se susțin reciproc în fiecare moment. Este frumos să știi că, atunci când ai ceva pe suflet, e o prietenă acasă care te așteaptă și care, dacă nu îți dă sfaturi, măcar te ascultă și te face să te eliberezi de toate energiile negative. 

Bine, nu că ar fi cazul ca Vi să nu aibă ceva de spus... ea nu îl place pe Noah, iubitul lui April, așa că, de fiecare dată este directă când vine vorba de el.

Ce-i drept, nici mie nu prea mi-a plăcut de Noah. Într-adevăr, nu ne este prezentată în detaliu povestea de dragoste dintre ei doi (și cred că a fost mai bine așa), dar mi se pare puțin laș și nu pare a fi genul de băiat protector. Cei doi și-au planificat de mult timp când să aibă prima lor experiență sexuală, însă de fiecare dată au amânat acest lucru, din diferite motive. Și, de fiecare dată când se întâmpla să amâne, el părea atât de dezamăgit încât mă enerva la culme. Ok, e băiat, probabil că era entuziasmat, dar era enervant faptul că se lăsa atât de ușor supărat și într-un final cei doi aveau să-și zică “Te iubesc”, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic. Mi se pare că relația lor e lipsită de comunicare, iar acele două cuvinte care semnifică atât de mult, mi se pare că sunt lipsite de esență când și le adresează.

– Te iubesc pe tine. 

Îți imaginezi cum e să auzi cuvintele acestea din partea cuiva cu care nu te înrudești, a cuiva care nu-ți e cea mai bună prietenă; dar atunci când ți le spune persoana pe care o iubești, persoana pe care o visezi că ți le-ar spune în realitate, parcă tot corpul ți se topește, și respirația ți se oprește în piept.

Ca să fiu directă, se pune relativ mult accentul și pe sex în această carte, dar nu într-un mod deranjant, ci din contră, într-un mod amuzant și sincer. Pentru April, acest pas este foarte important în relația cu Noah și vorbește de fiecare dată cu Vi despre asta. Îmi place cât de detașat pot să vorbească despre acest subiect, zic eu, intim, iar sinceritatea lor este debordantă.

Ultimul meu duș ca virgină. Mi-am uscat părul (ultima oară când îmi uscam părul ca virgină!), m-am machiat (ultima oară când mă machiam ca virgin!) și m-am îmbrăcat (ultima oară… OK, am terminat).

Revenind la minunata lor viață, petrecerile n-au cum să lipsească dintr-o casă care e deținută numai de două adolescente. Băutura, jocurile distractive și muzica dau culoare cărții și ne fac să fim în mijlocul acțiunii.

Deși April le simte în unele momente lipsa părinților, se bucură că poate fi aproape de cei mai buni prieteni ai săi și, chiar și de niște necunoscuți care îi fac seara mai frumoasă.

Nu-mi mai puteam opri zâmbetul care mi se întindea pe față. Eram înconjurată de peste o sută de persoane, toate cântându-mi “Mulți ani trăiască”. Poate că nu aveam eu acum o familie cu care să sărbătoresc. Și, ce dacă? Aveam o sută de oameni cu care să sărbătoresc.

Însă, ceva parcă le lipsea celor două prietene... hmm, oare ce să fie? Ah, sigur, un jacuzzi! Cum April primește oricum mulți bani de la tatăl ei, care ar trebui să ajungă la mama lui Vi, pentru chirie, se hotărăște să îi facă această bucurie lui Vi și să plătească ea jacuzzi-ul. Seara, stau acolo, uneori singure, alteori alături de alți buni prieteni, vorbind detașat și relaxându-se.

–Probabil că n-am fi avut neapărat nevoie de un jacuzzi, a zis Vi. 

–Normal că nu aveam nevoie de un jacuzzi. Nimeni nu are nevoie de un jacuzzi. Noi vrem un jacuzzi. Noi suntem două fete sexy, trăind pe cont propriu. De ce n-am avea un jacuzzi? Am zis.

La un moment dat, diferite secrete ies la iveală și gândurile odată ținute numai în minte, sunt date afară și sună mai rău decât și-ar fi imaginat. Putem să ne dăm astfel seama cât contează niște cuvinte liniștitoare, îmbrățisările membrilor familiei și prietenii adevărați, care sunt mereu alături de tine.

Am adorat povestea în sine, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul autoarei. Are un umor inedit, dând viață scenelor prin amuzamentul și sinceritatea ei. Faptul că fiecare adolescentă se poate regăsi cu personajele și poate să fie atât de comodă cu ele, este de-a dreptul minunat.

(Sarah Mlynowski)

Ați zice că nu-i o poveste ieșită din comun și poate chiar nu este, dar uneori nu contează povestea în sine, ci modul în care e relatată și cum te simți în momentul în care parcurgi rândurile, iar eu cu siguranță m-am simțit nemaipomenit.

Vă las totuși pe voi să aflați toate nebuniile pe care le-au făcut fetele, să faceți cunoștință și cu Lucy, Marissa, Dean și Hudson și să descoperiți cum de a reușit totuși tatăl ei să nu-și facă atâtea griji și să țină legătura cu mama lui Vi.

O recomand tuturor celor care vor să aibă parte de puțină aventură și vor să fie încărcați de energie pozitivă, dar în special adolescentelor visătoare, care cu siguranță o să-și dorească să nu se mai termine!

Vă urez lectură plăcută!

P.S. Ia uitați ce lucru interesant am aflat. :D

Prin tradiția evreiască, băieții sunt considerați majori la împlinirea vârstei de 13 ani, iar fetele, la 12.

Rating:

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Librex.ro.