Recenzie: „Momentul nostru infinit" - Lauren Myracle

Titlu: Momentul nostru infinit

Autor: Lauren Myracle

Anul publicării: 2016

Categoria: adolescenți, dragoste

Număr pagini: 296

Editura: Trei

Descriere:

De când se știe, țelul lui Wren Gray a fost să-și mulțumească părinții.

Lucru care nu a deranjat-o, dimpotrivă. Acum însă a împlinit 18 ani și simte nevoia să-și împlinească propriile dorințe… doar că nu prea știe care sunt.

În schimb, Charlie Parker știe exact care e dorința sa cea mai mare. Charlie e un băiat blând cu un trecut dureros –  și a iubit-o pe Wren de când a văzut-o prima dată. Dar o fată ca Wren nu s-ar îndrăgosti niciodată de un tip ca el.

Și totuși… unele lucruri sunt scrise în stele.

Romantică, senzuală și atât de adevărată – o poveste de neuitat despre prima iubire de la una dintre cele mai bune autoare ale momentului.

Părerea mea:

O carte pe care abia așteptam să pun mână și pe care m-am bucurat să o citesc...

Cartea începe cu prezentarea lui Wren Gray, o adolescentă gata să-și ia diploma de absolvire, dar nehotărâtă față de ce vrea mai departe... Un singur lucru îi e clar: vrea să-și îndeplinească dorințele și să nu le mai facă toate poftele părinților ei, fiind o fată-exemplu.

Totul se sfârșea: liceul. 

Totul începea: ceea ce urma.

Pe de altă parte, ne este prezentat Charlie Parker, care, ați ghicit, o să fie împreună cu Wren. Nu, nu este un spoiler, dar acest aspect e vizibil încă de la primele pagini. Poate prea vizibil, dacă mă întrebați pe mine... Deși nu prea îmi plăcea mie descrierea înainte, acum i-am descoperit sensul și importanța. Autoarea pot să spun că nu are o introducere. Deschidem cartea și deodată intrăm în lumea lui Wren, pretinzând că știm totul despre ea. Acest lucru m-a făcut să am goluri pe parcursul lecturii, pe care o să le subliniez puțin mai jos.

Revenind la Charlie, este un băiat cu un trecut nu tocmai roz, deoarece părinții l-au părăsit, iar el a fost adoptat de foarte multe ori până să găsească familia potrivită pentru el.

Ambele personaje cred că au nevoie de ceva nou, de ceva care să le lumineze viața, așa că destinul îi aduce împreună, construindu-se astfel o poveste de dragoste frumoasă, care oprește timpul în loc.

Să nu credeți că este o poveste inedită, este una tipic adolescentină, însă este descrisă frumos și te face să trăiești alături de personaje. La început, mai ales Wren are rețineri în exprimarea sentimentelor, ceea ce m-a făcut să mă regăsesc total în comportamentul ei și să o înțeleg. Într-un fel, cred că astfel s-au transmis și mai puternic sentimentele, deoarece reușim să înțelegem tăcerea, nu cuvintele.

– Ei bine, când ți-am auzit vocea, am simțit... 

Charlie așteptă. 

Wren se înroși și îl strânse de mână, iar el își dădu seama că ea n-avea de gând să continue. Însă Charlie se gândi că dacă lumea ar fi avut vreo însemnătate, atunci ea era dovada, chiar acolo. Ea era atât misterul, cât și explicația.

Însă, totul vine cu un preț, pe care îl știm de la început, dar pe care încercăm să-l refuzăm pe cât de mult posibil. Charlie vrea să meargă la facultate, în timp ce Wren a fost acceptată într-un program de voluntariat numit Project Unity, care este la sute de kilometri depărtare. Așadar, cred că cei doi încearcă să trăiască cât mai intens posibil toate momentele petrecute împreună, deoarece știu că, cu fiecare zi trecută, se apropie despărțirea.

Pentru Wren, deși are 18 ani, Charlie este primul iubit, drept pentru care devine o persoană semnificativă în viața ei, făcând-o să se simtă în al nouălea cer. Poate vă întrebați de ce până la vârsta aceasta n-a avut niciun iubit... Ei bine, le-a promis părinților că se va ține aproape de învățătură și departe de băieți, așa că se pare că și-a ținut cuvântul... Aici intervine acel “gol” despre care vorbeam.

Cum am intrat mult prea brusc în povestea lui Wren, autoarea nu ne face cunoștință cu restricțiile pe care i le pun părinții înainte să împlinească vârsta de 18 ani, lucru pe care mi-ar fi plăcut să se pună accentul. Uneori, Wren se plânge de latura mult prea protectivă a părinților săi, însă autoarea din păcate nu prea ne-a făcut cunoștință cu atitudinea părinților ei.

Fiind încă la vârsta adolescenței, Wren descoperă și atracția corpului, drept pentru care are parte și de prima ei experiență sexuală. Autoarea ne-a prezentat într-un mod delicat aceste scene, punând foarte mult accent pe ele și dând dovadă de senzualitate.

Făcea dragoste cu Charlie și toate lucrurile dinăuntrul ei se extinseră și se conectară. Stelele. Cerul. Frunzele. Luna. Două trupuri mișcându-se împreună.

Totul pare minunat, cei doi înțelegându-se atât de bine, însă nu v-am făcut cunoștință cu Starrla, un personaj care m-a enervat și care m-a făcut să îl văd în alt fel și pe Charlie. Ea a avut un fel de relație cu Charlie, dar care se baza numai pe nevoile trupului, iar cum asta se întâmpla prin clasa a VIII-a, Charlie nu putea să refuze o asemenea ofertă. Deși acesta i-a spus clar că nu vrea să mai aibă vreo relație cu ea, Starrla nu-i permite să fie împreună cu Wren, cei doi certându-se din cauza ei. De fiecare dată când Starrla are o problemă, Charlie fuge la ea, neținând cont că și Wren are nevoie de el. Starrla și Charlie, în tot acest timp de când se cunosc, au aflat foarte multe unul despre altul și încă țin ca fiecare să fie bine, însă faptul că fuge repede la ea, te calcă pe nervi.

De asemenea, Starrla știe multe detalii despre trecutul lui, trecut pe care lui Wren i l-a spus în mare, fiindu-i foarte greu să vorbească despre asta. Mi-ar fi plăcut totuși ca la un moment dat să se deschidă mai mult, pentru că ar fi fost interesant să aflăm mai multe despre el, mai ales că a fost adoptat de atâta ori și se putea pune în lumină suferința lui.

Apoi fusese înfiat de Chris și Pamela. Ei făceau parte din categoria “dacă poți să visezi, poți să reușești”, dar, spre deosebire de ceilalți părinți adoptivi extrem de entuziasmați, cărora le plăcea să-l expună pe Charlie drept exemplul lor de milă creștinească, Pamela și Chris chiar vorbeau serios.

Din cauza faptului că nu există atât de multă descriere (da, sunt obsedată de acest aspect!), caracterul personajelor nu este atât de bine individualizat. Descoperim totuși bunătatea lui Charlie și spiritul lui protector și realizăm că, chiar și numai dacă ești atent cu persoanele pe care le iubești, îți poți umple sufletul de lumină. Nu trebuie neapărat să faci parte dintr-o comunitate sau să străbați toată lumea ca să faci acest lucru, trebuie doar să alegi să fii bun ori de câte ori ai posibilitatea. Și, credeți-mă, mereu ai posibilitatea!

Uneori, Wren se gândea că lui Charlie îi pasă de oameni într-o manieră mult mai “realistă” decât îi păsa ei, cu toate că ea făcea voluntariat la spital și că se înscrisese la Project Unity.

Un aspect care mi-a plăcut este acela că Wren este protejată din toate părțile, lucru care te face să fii confortabil cu acțiunea. Pe de o parte sunt părinții ei, de pe o parte Charlie și, pe de altă parte, Tessa, cea mai bună prietenă a ei. Charlie și Tessa devin universul lui Wren și mie mi se pare că fac o echipă nemaipomenită.

– Ha-ha, dar vorbesc serios. Vorbim, totuși, despre fata mea aici. 

Fata mea, o corectă Charlie în gând. Dar desigur, și fata Tessei.

Apropiindu-ne de sfârșit, ne trezim la realitate și ne aducem aminte că Wren va trebui să plece. Însă, ce se va întâmpla cu relația dintre ea și Charlie? Vom avea parte de un final fericit sau trist? Ei bine, eu știu, dar vă las pe voi să aflați.

Cartea are un fir narativ ușor de parcurs, autoarea evidențiindu-se prin umor și simplitate. Momentul nostru infinit este o lectură care te face să te îndrăgostești de personaje, să le urăști, să treci alături de ele prin momente de tot felul și să realizezi că unele lucruri sunt pur și simplu scrise în stele și de cele mai multe ori așa trebuie să rămână.

Vă urez lectură plăcută!

Citate:

• “Wren și Charlie erau cuibăriți între... două paranteze. Se aflau într-un moment în afara timpului. Numai ei doi. Cu privirile întrepătrunse. Trupurile lor, atunci când Charlie se rostogoli pe-o parte, formând paranteze între paranteze, și, în cadrul parantezelor, sufletele lor se întinseră. Ca niște rădăcini. Ca niște degete. Ca niște mănunchiuri de nori și raze de lună.”

• “Tu încă ești, dar deja mi-e dor de tine.”

Rating:

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!