Titlu: Întâlnire cu Viața
Autor: Cecelia Ahern
Anul
publicării
(RO):
2013
Categoria:
literatură
universală
Număr pagini:
475
Editura: Allfa
Descriere:
Lucy Silchester și-a părăsit iubitul perfect pentru că
relația nu mai mergea și a demisionat fiindcă nu era de acord cu politica
firmei. Acestea sunt numai două dintre poveștile pe care Lucy le-a spus
prietenilor și familiei ca să-și mascheze eșecurile. Există însă cineva care
știe adevărul. Viața ei, un bărbat nefericit, cu ochii injectați și îmbrăcat
într-un costum șifonat, îi trimite scrisoare după scrisoare, insistând ca ea să
vina la o întâlnire. În cele din urmă, Lucy acceptă invitația și măștile încep
să cadă...
Părerea
mea:
O carte care mi-a depășit așteptările, care m-a făcut inevitabil
să zâmbesc și m-a binedispus atât de mult încât nu voiam să se termine, în
ciuda faptului că eram curioasă care va fi sfârșitul...
Cecelia Ahern m-a surprins și de această dată cu originalitatea ei și modul ei jucăuș de a scrie, care te prinde și
nu te lasă să ieși din joc până nu afli care-i întreaga poveste.
Știți momentul ăla
în care e o scenă atât de drăguță, care vă face să aveți fluturi în stomac și să zâmbiți? Apoi intră cineva în cameră și te
întreabă de ce ești tot numai un zâmbet, dar tu ești mult prea curios de ce
urmează să se întâmple, pentru a-i răspunde... Ei bine, mie mi s-a întâmplat
asta la un moment dat și nu pot să zic decât că e minunat cum o carte poate să
te însuflețească atât de mult, să-ți transmită sentimente vii și puternice.
În același timp,
cartea mi-a dat bătăi de cap; de fiecare dată când o punem jos pentru o pauză, parcă
mă chema spunându-mă că încă nu s-a terminat, că încă mai are să-mi spună
multe. Iubesc ca o carte să-ți dea această senzație, că nu mai poți reveni la
propria ta viața până când nu o termini, așa că, încă un punct pentru Cecelia
Ahern.
Subiectul cărții este unul autentic
și, deși poate părea naiv, este foarte bine pus în scenă. O avem în centru pe Lucy,
o fată care pare că duce viața perfectă alături de iubitul perfect, dar care,
după ce acesta a părăsit-o, s-a scufundat într-o mare de minciuni și de eșecuri. A fost concediată, s-a mutat într-o
garsonieră în care totul e dezordonat mereu, nu se înțelege cu tatăl ei și, la
cei 30 de ani ai săi, nu are niciun iubit...
Așa că, se
hotărăște să apară în scenă Viața ei.
Nu, nu un iubit care devine atât de important pentru ea încât să reprezinte
întreaga ei viață, ci Viața în persoană. Ziceam la început că mi-a depășit
așteptările cartea, deoarece, sinceră să fiu, mă așteptam să fie ceva mai
original și nu credeam că o să fie atât de palpitant ca Viața ei să fie pur și
simplu un bărbat. Însă ce urmează după are să-mi schimbe total percepția asupra
cărții, făcându-mă să mă bucur de fiecare pagină în parte...
Întâlnirea cu Viața face de fapt parte dintr-un întreg sistem. Când ești
extrem de nefericit, Viața îți trimite scrisori, cerându-ți să te întâlnești cu
ea. Însă Lucy, abia după multe scrisori, a acceptat să se întâlnească cu însăși
Viața, de fapt cu „însuși” Viața, având în vedere că e un bărbat.
Lucy este construită foarte bine și am reușit să am o imagine
foarte clară asupra comportamentului
ei: este dezordonată, nu-i place să iasă din zona de
confort, preferă să mintă decât să dea explicații, pleacă mereu mai devreme
decât a promis... Deși am menționat numai lucrurile negative până acum,
calitățile ei vor ieși cu timpul la iveală, căci Viața ei o va ajuta să facă
asta, oferindu-i în principal un singur sfat: să spună adevărul.
Pentru Lucy este un
lucru greu, având în vedere că s-a obișnuit să mintă de fiecare dată când
deschide gura, dar a făcut un pact cu viața: când
ea spune o minciună, Viața va dezvălui un adevăr,
indiferent unde se află sau în preajma cui sunt.
Acum să vă spun cum
e construită și Viața ei, un personaj care
mi-a plăcut foarte mult: la început, arată ca un bărbat nefericit, având o față hidoasă și
îmbrăcându-se dezordonat, dar, cu cât Lucy evoluează mai mult, cu atât are și
el o imagine mai bună. De fapt, el depinde de starea lui Lucy. Cu cât ea este
mai fericită și reușește să ajungă într-un punct în care numai adevărul
contează, cu atât arată și el mai bine și, totodată, se simte la fel de
fericit. Mi-a plăcut și faptul că nu este imaginar. Ar fi putut foarte bine să
fie doar în mintea lui Lucy, însă faptul că este real, face acțiunea mai
palpitantă și mai haioasă. Ajunge să o urmărească peste tot, doarme la ea, îi
cunoaște prietenii, merge cu ea la muncă, mai pe scurt: este cicălitor.
Însă, faptul că e mereu acolo pentru ea, o ajută pe Lucy să nu se mai simtă
singură, o ambiționează să spună adevărul și să o ia pe drumul cel bun...
M-a surprins plăcut
și ideea în jurul căreia s-a construit povestea: dacă spui adevărul,
vei fi mai împăcat cu tine și cu cei din jur. Nu, nu găsim fix fraza aceasta în
carte, e un lucru pe care l-am dedus și la care cu siguranță majoritatea au
ajuns, mai ales Lucy. Am ajuns să înțeleg că preferăm să ne complacem în
anumite situații; ne e atât de teamă de a ne asuma anumite responsabilități, încât căutăm
cea mai rapidă portiță de ieșire, și anume, minciuna. Dar o minciună duce la alta și, nu numai că îi mințim pe
cei din jur, ci ajungem să ne mințim pe noi înșine, să nu ne mai recunoaștem și
să ne formăm concepții greșite despre viață.
Chiar dacă povestea
în sine m-a entuziasmat într-o mare măsură, cred că cel mai mult mi-a plăcut
modul în care a fost spusă. Autoarea are un stil lejer, plăcut și extrem de amuzant. De multe ori m-am surprins
zâmbind și, deși la un moment dat i-am înțeles tehnica în construirea
personajului Lucy, am surâs de fiecare dată când aceasta mai spunea o minciună
ce părea atât de credibilă la început, încât te făcea să-i invidiezi viața.
O
poveste relatată într-un mod haios și antrenant, ce îți schițează zâmbetul pe
buze și te face în același timp să reflectezi asupra anumitor aspecte ale
vieții tale. Vă recomand cartea, atâta timp cât sunteți pregătiți să vă
întâlniți cu Viața lui Lucy, un personaj care va evolua sub ochii voștri și alături
de care veți evolua și voi înșivă.
Vă urez lectură
plăcută!
Rating:
