Recenzie: „Întâlnire cu viața" - Cecelia Ahern

Titlu: Întâlnire cu Viața

Autor: Cecelia Ahern

Anul publicării (RO): 2013

Categoria: literatură universală

Număr pagini: 475

Editura: Allfa


Descriere:

Lucy Silchester și-a părăsit iubitul perfect pentru că relația nu mai mergea și a demisionat fiindcă nu era de acord cu politica firmei. Acestea sunt numai două dintre poveștile pe care Lucy le-a spus prietenilor și familiei ca să-și mascheze eșecurile. Există însă cineva care știe adevărul. Viața ei, un bărbat nefericit, cu ochii injectați și îmbrăcat într-un costum șifonat, îi trimite scrisoare după scrisoare, insistând ca ea să vina la o întâlnire. În cele din urmă, Lucy acceptă invitația și măștile încep să cadă...


Părerea mea:

O carte care mi-a depășit așteptările, care m-a făcut inevitabil să zâmbesc și m-a binedispus atât de mult încât nu voiam să se termine, în ciuda faptului că eram curioasă care va fi sfârșitul...

Cecelia Ahern m-a surprins și de această dată cu originalitatea ei și modul ei jucăuș de a scrie, care te prinde și nu te lasă să ieși din joc până nu afli care-i întreaga poveste.

Știți momentul ăla în care e o scenă atât de drăguță, care vă face să aveți fluturi în stomac și să zâmbiți? Apoi intră cineva în cameră și te întreabă de ce ești tot numai un zâmbet, dar tu ești mult prea curios de ce urmează să se întâmple, pentru a-i răspunde... Ei bine, mie mi s-a întâmplat asta la un moment dat și nu pot să zic decât că e minunat cum o carte poate să te însuflețească atât de mult, să-ți transmită sentimente vii și puternice.

În același timp, cartea mi-a dat bătăi de cap; de fiecare dată când o punem jos pentru o pauză, parcă mă chema spunându-mă că încă nu s-a terminat, că încă mai are să-mi spună multe. Iubesc ca o carte să-ți dea această senzație, că nu mai poți reveni la propria ta viața până când nu o termini, așa că, încă un punct pentru Cecelia Ahern.

Subiectul cărții este unul autentic și, deși poate părea naiv, este foarte bine pus în scenă. O avem în centru pe Lucy, o fată care pare că duce viața perfectă alături de iubitul perfect, dar care, după ce acesta a părăsit-o, s-a scufundat într-o mare de minciuni și de eșecuri. A fost concediată, s-a mutat într-o garsonieră în care totul e dezordonat mereu, nu se înțelege cu tatăl ei și, la cei 30 de ani ai săi, nu are niciun iubit...

Așa că, se hotărăște să apară în scenă Viața ei. Nu, nu un iubit care devine atât de important pentru ea încât să reprezinte întreaga ei viață, ci Viața în persoană. Ziceam la început că mi-a depășit așteptările cartea, deoarece, sinceră să fiu, mă așteptam să fie ceva mai original și nu credeam că o să fie atât de palpitant ca Viața ei să fie pur și simplu un bărbat. Însă ce urmează după are să-mi schimbe total percepția asupra cărții, făcându-mă să mă bucur de fiecare pagină în parte...

Întâlnirea cu Viața face de fapt parte dintr-un întreg sistem. Când ești extrem de nefericit, Viața îți trimite scrisori, cerându-ți să te întâlnești cu ea. Însă Lucy, abia după multe scrisori, a acceptat să se întâlnească cu însăși Viața, de fapt cu „însuși Viața, având în vedere că e un bărbat.

Lucy este construită foarte bine și am reușit să am o imagine foarte clară asupra comportamentului ei: este dezordonată, nu-i place să iasă din zona de confort, preferă să mintă decât să dea explicații, pleacă mereu mai devreme decât a promis... Deși am menționat numai lucrurile negative până acum, calitățile ei vor ieși cu timpul la iveală, căci Viața ei o va ajuta să facă asta, oferindu-i în principal un singur sfat: să spună adevărul.

Pentru Lucy este un lucru greu, având în vedere că s-a obișnuit să mintă de fiecare dată când deschide gura, dar a făcut un pact cu viața: când ea spune o minciună, Viața va dezvălui un adevăr, indiferent unde se află sau în preajma cui sunt.

Acum să vă spun cum e construită și Viața ei, un personaj care mi-a plăcut foarte mult: la început, arată ca un bărbat nefericit, având o față hidoasă și îmbrăcându-se dezordonat, dar, cu cât Lucy evoluează mai mult, cu atât are și el o imagine mai bună. De fapt, el depinde de starea lui Lucy. Cu cât ea este mai fericită și reușește să ajungă într-un punct în care numai adevărul contează, cu atât arată și el mai bine și, totodată, se simte la fel de fericit. Mi-a plăcut și faptul că nu este imaginar. Ar fi putut foarte bine să fie doar în mintea lui Lucy, însă faptul că este real, face acțiunea mai palpitantă și mai haioasă. Ajunge să o urmărească peste tot, doarme la ea, îi cunoaște prietenii, merge cu ea la muncă, mai pe scurt: este cicălitor. Însă, faptul că e mereu acolo pentru ea, o ajută pe Lucy să nu se mai simtă singură, o ambiționează să spună adevărul și să o ia pe drumul cel bun...

M-a surprins plăcut și ideea în jurul căreia s-a construit povestea: dacă spui adevărul, vei fi mai împăcat cu tine și cu cei din jur. Nu, nu găsim fix fraza aceasta în carte, e un lucru pe care l-am dedus și la care cu siguranță majoritatea au ajuns, mai ales Lucy. Am ajuns să înțeleg că preferăm să ne complacem în anumite situații; ne e atât de teamă de a ne asuma anumite responsabilități, încât căutăm cea mai rapidă portiță de ieșire, și anume, minciuna. Dar o minciună duce la alta și, nu numai că îi mințim pe cei din jur, ci ajungem să ne mințim pe noi înșine, să nu ne mai recunoaștem și să ne formăm concepții greșite despre viață.

Chiar dacă povestea în sine m-a entuziasmat într-o mare măsură, cred că cel mai mult mi-a plăcut modul în care a fost spusă. Autoarea are un stil lejer, plăcut și extrem de amuzant. De multe ori m-am surprins zâmbind și, deși la un moment dat i-am înțeles tehnica în construirea personajului Lucy, am surâs de fiecare dată când aceasta mai spunea o minciună ce părea atât de credibilă la început, încât te făcea să-i invidiezi viața.

O poveste relatată într-un mod haios și antrenant, ce îți schițează zâmbetul pe buze și te face în același timp să reflectezi asupra anumitor aspecte ale vieții tale. Vă recomand cartea, atâta timp cât sunteți pregătiți să vă întâlniți cu Viața lui Lucy, un personaj care va evolua sub ochii voștri și alături de care veți evolua și voi înșivă.

Vă urez lectură plăcută!


Rating:


16 gânduri frumoase:

  1. Nu am mai auzit de Cecelia Ahern, dar citind recenzie ta mi-am facut o idee despre cum scrie si am adaugat cartea in wishlist-ul meu, multumesc! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii, mă bucur tare mult. Mie îmi place destul de mult autoarea, pentru că are un stil fooarte lejer și simpatic. De la ea îți mai recomand și "O sută de nume".
      Mulțumesc și eu pentru comentariu, lecturi frumoase! *.*

      Ștergere
  2. Eu o ador pe Cecelia!!!! Cartea aceasta nu am.citit-o încă , dar îmi doresc mult!!! Frumoasă recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu o adoram într-un timp, dar acum nu mai sunt chiar așa. Totuși, îi iubesc stilul și încă simt că are ceva aparte.
      Sper să o citești și pe aceasta, mie mi-a plăcut tare mult și sunt sigură că și ție o să-ți placă. :D
      Mulțumesc mult, pupiceeei!

      Ștergere
  3. Cecelia Ahern...am vrut să citesc 2 cărți de la ea, anul trecut, dar nu eram așa sigură în legătură cu titlurile pe care le avea...mereu mă gândeam că Irina Binder, seamănă la scris cu Cecelia. Acum chiar vreau să citesc măcar o carte de la ea.
    Frumoasă recenzia ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, n-am făcut până acum vreo asemănare între ele. Eu zic să o încerci, să vezi dacă îți place. :D Preferatele mele de la ea cred că sunt aceasta și "O sută de nume".
      Sper să ai ocazia să citești măcar unaa, pupiceei! Mulțumesc pentru apreciere! ^.^

      Ștergere
  4. Asta este una din cărțile pe care eu le ador și nu e singura. Îți recomand și alte cărți de la Cecelia care cu siguranță te vor captiva și te vor face să nu le mai poți lăsa din mână. Frumoasă recenzia și așteptăm și altele.
    Te pup și spor la citit !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am mai citit ceva cărticele de la Cecelia, dar totuși încă mai sunt câteva pe lista mea. Mă bucur că ți-a plăcut și ție aceasta! :D
      Mulțumesc de aprecieree. Pupicei și lecturi frumoase! *.*

      Ștergere
  5. Ce recenzie frumoasă! N-am auzit de carte, dar prin recenzia ta m-ai convins şi o voi pune pe wishlist degrabă. :)
    Lecturi frumoase, Roxi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Wiii, ce mă bucur. Sper să o citești cât mai curând și, bineînțeles, să-ți placă!
      Asemenea, Daria, pupici! :*

      Ștergere
  6. Eu am citit Suflete pereche de Cecilia Ahern si o ador! Vreau sa ii citesc toate cartile si sper sa am timp destul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu pe asta n-am citit-o, am mai citit câteva de la ea și îmi place mult lejeritatea cu care povestește, așa că probabil îi voi citi și eu aproape toate cărțile. :D
      Pupici, o seară frumoasă!

      Ștergere
  7. Nu știu de ce mă tot feresc de Cecilia Ahern. Pe cuvânt! Am văzut PS: I love you și nu m-a impresionat deloc, mi s-a părut chiar enervant. Știu, ar fi un lucru să citesc cartea. Dar se întâmplă cu ea același lucru care s-a întâmplat și cu Murakami: pur și simplu nu pot să mă apuc să citesc ceva. Cred că mai trebuie să aștept! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, știu sentimentul. Dacă ar fi să te apuci de o carte de la ea, ți-as recomanda să începi cu "O sută de nume". E de altfel prima carte pe care eu am citit-o de la ea și știu că mi-a plăcut foarte mult. :D
      Spor la citit, Andrei!

      Ștergere
  8. Interesantă prezentarea. Și mie mi-a plăcut mult cartea, mai ales că a fost prima mea lectură de C. A.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine a fost "O sută de nume" și țin minte că mi-a plăcut tare mult. Mulțumesc de apreciere și spor la citit! ^^

      Ștergere

Un produs Blogger.