Recenzie: „Magia lucrurilor simple" - Estelle Laure

Titlu: Magia lucrurilor simple. Poți să te îndrăgostești când totul în jurul tău se destramă?

Autor: Estelle Laure

Anul publicării (RO): 2016

Categoria: ficțiune pentru adolescenți

Număr pagini: 285

Editura: Epica

Descriere:

Cum e posibil, oare, ca azi Digby să fie doar fratele geamăn simpatic al prietenei mele, iar mâine să poată să fie capabil să mă dea cu totul peste cap, să mă răscolească în asemenea hal încât să mă lase fără aer?

Nu mai pun la socoteală faptul că mama a plecat pur și simplu, am facturi de plătit și o soră mai mică de care trebuie să am grijă singură…

Cum se face că lucrurile cele mai frumoase apar în cele mai proaste moment cu putință?

Părerea mea:

O carte presărată cu umor, care ne învață să ne bucurăm și de cele mai simple momente, căci ele constituie o parte semnificativă din viața noastră.

Trebuie să recunosc că mi-am luat cartea datorită titlului și coperții care, deși e simplă, portocalie, mi-a inspirat ceva anume; parcă îmi spunea să o iau. Și iată că am luat-o, fără să știu prea multe despre subiect, și într-un final am avut parte de o lectură relaxantă și ușor de parcurs.

Cred că titlul este foarte bine ales, căci întreaga carte este de o simplitate aparte și, deși nu mi s-a părut impresionantă, mi-am dat seama că trebuie să surprind magia lucrurilor simple și să mă bucur de ea.

Lucille, o fată care m-a surprins prin faptul că a fost întodeauna independentă și a reușit să treacă peste orice obstacol, a rămas doar cu sora ei mai mică, căreia trebuie să-i poarte de grijă. Mama a părăsit-o, de tatăl ei nu știe foarte multe și, ce-i drept, nici nu o interesează, așa că, nu putem să spunem că are o viața de invidiat, ci din contră...

De multe ori m-am gândit cum va arăta familia mea, cât de simplă și frumoasă va fi, însă mi-am dat seama că o familie nu este atât de ușor de întreținut. Facturile vin de peste tot, mâncarea pare mai scumpă decât de obicei, la un moment dat începi să faci economii și, brusc, banii devin o prioritate, deși poate n-ai fi vrut să se întâmple acest lucru.

Așadar, Lucille, pe lângă faptul că trebuie să îndeplinească toate aceste sarcini, nici măcar nu se poate bucura de o familie în sine. Deși pare că sora ei mai mică o ajută să aibă o viață împlinită, nu este chiar așa, căci, acum că îndeplinește și rolurile de mamă și tată, nici măcar nu se poate bucura de viață așa cum un adolescent ar trebui să o facă.

Noroc că o are pe Eden, cea mai bună prietenă a ei, care o ajută să înfrunte realitatea și care e alături de ea la fiecare pas. Mi-a plăcut relația dintre cele două și faptul că Eden n-a încercat niciodată să o îndepărteze de realitate pe Lucille, ci din contră, i-a prezentat gravitatea faptelor, dar a și ajutat-o să treacă peste ele.

Eden știe prea bine că viața este pentru mine ca o pernă care mă sufocă. Iar cel care ține perna în mâinile sale mă lasă să respir doar atât cât să nu mor. Am uitat că – atunci când sunt cu ea – reușește să dea perna la o parte, lăsându-mă să văd tot ce se petrece în jurul meu.

Pe de altă parte, se înfiripă o relație aparte între Lucille și Digby, fratele lui Eden. Relație poate că e prea mult spus la început, căci Lucille e neputincioasă în fața lui, căci el are o prietenă și nu vrea să intervină între ei. Totuși, momentele petrecute împreună sunt atât de simple și îți dau fiori. Nu pot să spun că autoarea a evidențiat într-un mod excepțional relația lor, însă m-am surprins foarte entuziasmată de momentele pe care cei doi le petreceu împrenuă. Aveam impresia că am pătruns în intimitatea lor, iar când aveau parte de diferite momente tandre, le simțeam din plin.

Totuși, ca cei doi să ajungă până și la o relație de prietenie, Lucille a suferit și s-a surprins tristă din cauza faptului că nu poate fi împreună cu el. Iar faptul că părinții au părăsit-o și că are atâtea greutăți de dus, o facă să creadă că destinul nu e de partea ei.

Tata e nebun, mama ne-a părăsit, cea mai bună prietenă a mea nu vrea să vorbească cu mine, iar eu sunt îndrăgostită până peste cap, nebunește și iremediabil, de un băiat care nu poate fi al meu. Lume, fă ce vrei, căci nu mi-e frică! Vreau doar să fiu liberă.

Cred că cel mai mult mi-a plăcut felul în care s-a purtat Lucille cu sora ei mai mică: mereu i-a acordat atenția necesară și a încercat, pe lângă să poarte rolurile de părinți și de soră mai mare, să o ajute să aibă o copilărie frumoasă și să o facă să nu-și piardă speranța că mama lor se va întoarce.

Sora ei mi s-a părut de un umor aparte, iar glumele ei cu mame grase m-au amuzat de fiecare dată, deși lui Lucille i se păreau seci.

• Mama ta e atât de grasă, că-mi rup gâtul numai gândindu-mă la ea.

• Mama ta e atât de grasă, că poate fi în două locuri deodată.

Cred că acest aspect mi-a plăcut cel mai mult la carte: faptul că a avut umor, pe fundal fiind totuși un peisaj creionat în alb-negru. Autoarea a reușit să ne amuze și să ne facă să simțim magia lucrurilor simple.

Totuși, doar aceste lucruri le-am găsit intrigante, căci, în rest, cartea nu mi s-a părut deosebită, probabil și pentru că m-am săturat de poveștile clișeice. Mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accentul pe faptul că cele două surori au rămas singure. Deși ni se prezintă și acest lucru, aș fi vrut mai multe detalii. Ce-i drept, autoarea s-a axat pe povestea de dragoste dintre cei doi adolescenți, venind cu o întrebare: Poți să te îndrăgostești când totul în jurul tău se destramă? Răspunsul vă las să-l descoperiți totuși în carte și, mai apoi, să vedeți dacă este conform gândirii voastre.

Nu a fost o carte care m-a impresionat, poate pentru că aveam prea mari așteptări de la ea. Mi s-a părut mult prea simplă; să nu înțelegeți greșit, îmi plac momentele simple, dar totuși frumoase, însă eu mă refer strict la conținut și la modul cum a fost concepută cartea. Am început să devorez detaliile, să caut la un scriitor să mă emoționeze și să mă facă să pătrund întru totul cu sufletul în scriitură, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Totuși, este o carte relaxantă, extrem de ușor de parcurs, pe care o recomand datorită umorului ei și datorită faptului că ne ajută să vedem frumusețea din orice lucru. Dacă vreți să pătrundeți în pielea unei adolescente care, pe de o parte trebuie să se îngrijească de treburile casnice, să aibă grijă de sora ei și să lucreze pentru a aduce un ban în casă și care, pe de altă parte, este îndrăgostită de fratele celei mai bune prietene ale ei, vă invit să parcurgeți această carte!

Vă urez lectură plăcută!

Știați că...?

Uneori, îți amintești lucrurile cu totul diferit față de cum s-au petrecut în realitate. Procesul se numește revizionsim.

Citate:

• „E uluitor cum ți se șterg din minte anumite lucruri, chiar dacă au făcut cândva parte din viața ta.”
• „El  – cu rucsacul în spate, eu – purtând pe umeri povara nopții.”
• „Cu toții purtăm măști în fiecare zi, nu-i așa? Iar faptul că eu îmi doresc să mi-o scot pe a mea, tocmai de Halloween, mi se pare o adevărată ironie a sorții.”
• „Majoritatea oamenilor se complac să trăiască într-un echilibru precar toată viața. Nu-și îngăduie să se prăbușească, să dea realmente cu capul de ciment. Continuă să meargă cu pași șovăitori și la limita rezistenței prin viață, încercând să facă ceea ce cred că trebuie să facă. Nu încearcă să descopere ce au nevoie cu adevărat, căci asta ar însemna să dea dovadă de un curaj pe care, în general, oamenii nu-l au.” 

Rating: