Recenzie: „Trenul orfanilor" - Christina Baker Kline


Autor: Christina Baker Kline

Anul publicării (RO): 2015

Categoria: ficțiune

Număr pagini: 362

Editura: Trei


Descriere:

Între anii 1854 și 1929, așa-numitele „trenuri ale orfanilorstrăbăteau în mod regulat distanța dintre orașele de pe Coasta de Est și ținuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonați, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptați de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsui?

De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est și duce o viață liniștită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros.

Atunci când, ca să scape de corecție, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedește că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.
„Trenul orfanilor” este o poveste zguduitoare despre schimbare și curaj, despre noi începuturi și prietenii dintre cele mai neașteptate.


Părerea mea:

O carte excepțională, despre care am atâtea cuvinte de laudă, încât mă tem că nu-mi voi putea alege cuvintele suficient de bine pentru a vă arăta frumusețea ei.

Voi începe prin a vă spune că subiectul este unul extrem de interesant, reușind să te emoționeze atât de mult încât să mulțumești pentru viața pe care o duci. Un tren al orfanilor îi duce pe aceștia până în ținuturile din Midwest, sperând că la fiecare oprire pe care o vor face, se vor găsi câteva familii binevoitoare să-i ia, să-i testeze și, mai apoi, să-i înfieze, dacă sunt mulțumiți de atitudinea lor.


Teama copiilor este ilustrată într-un mod care îți dă fiori. Faptul că niște suflete care ar trebui să debordeze de veselie, ajung să acumuleze atâta teamă în ei, te întristează. Vă întrebați poate de ce le e teamă... Sute de întrebări zburdă prin capul lor: Dacă nu mă va vrea nicio familie? Dacă nu voi avea ce să mănânc? Dacă voi fi tratat ca o slugă?

Lipsiți de familie și de identitate, hrăniți pe sponci, obligați să stăm pe niște banchete tari de lemn până când vom fi, după cum a sugerat Jack Bălosu, vânduți ca sclavi – viața în sine e o pedeapsă suficientă pentru noi.

Cartea este structurată foarte ingenios, după părerea mea, căci avem capitole în care se narează în mod obiectiv, acțiunea având-o în centru pe adolescenta Molly, și avem capitole în care se narează în mod subiectiv, naratorul fiind o bătrână numită Vivian.

Vivian reușește să ne introducă în poveste, relatându-ne detaliat viața pe care a dus-o în trenul orfanilor, dar și suferința pe care a acumulat-o odată ce a fost mutată din familie în familie. Molly, de asemenea orfană, este o adolescentă rebelă care, pentru a scăpa de casa de corecție, o ajută pe Vivian să facă curat în pod, făcând astfel muncă în folosul comunității. Deși Molly nu pare foarte mulțumită la început, pe parcurs își dă seama că are multe lucruri în comun cu Vivian și se formează astfel o relație de prietenie aparte între ele.

Faptul că ajunge să facă curățenie în pod, îi permite să vadă fel și fel de lucruri pe care Vivian le-a acumulat de-a lungul timpului, având și o semnificație pentru ea și neputând să renunțe la ele. Cu fiecare lucru luat în mână, Vivian îi povestește lui Molly ce însemnătate are pentru ea și câtă durere și, deopotrivă, fericire, se poate afla în spatele unui simplu obiect.


Mi-a plăcut foarte mult faptul că totul a fost gândit de la început. Toate lucrurile ajung să se lege la un moment dat și, deși la început par niște simple detalii, cu timpul ne dăm seama că nu sunt puse degeaba acolo. Astfel, pot să zic că autoarea m-a surprins plăcut prin ingeniozitatea ei și prin documentarea pe care a făcut-o înainte să se apuce de scris. Ne mărturisește la sfârșitul cărții că acest tren al orfanilor n-a fost o sursă a imaginației sale, ci el chiar a călătorit, transportând două sute de mii de copii de pe Coasta de Est spre Vestul mijlociu, între anii 1854 și 1929. Aflând acest lucru, a decis că vrea să aprofundeze subiectul și, în urma unei documentări vaste, a ieșit această capodoperă.

Această carte nu ar fi putut exista fără orfanii care au călătorit cu acele trenuri. După ce am avut privilegiul de a-i cunoaște pe șase dintre ei (toți cu vârste cuprinse între nouăzeci și o sută de ani) și după ce am citit sute de mărturii scrise chiar de ei, simt o nemăsurată admirație pentru curajul, tăria lor de caracter și perspectiva pe care mi-au oferit-o asupra acestui episod straniu și puțin cunoscut din istoria noastră națională.

Revenind la subiect, orfanii prezenți în carte se simt norocoși că cineva le-a sărit în ajutor, și anume Societatea pentru ajutorare, venind cu această alternativă, a trenului. Acest lucru ne pune pe gânduri: pe când noi poate ne simțim norocoși dacă aflăm că am câștigat la loto, săracii copii se bucură la ideea că vor putea trăi alături de o familie.



Nimeni nu mă compătimește pentru că mi-am pierdut familia. Fiecare dintre noi are propria lui poveste tristă; altfel n-am fi aici. Sentimentul general e că e mai bine să nu vorbim despre trecut, că uitarea ne va aduce cel mai repede alinarea. Societatea pentru Ajutorare ne tratează ca și cum ne-am născut în momentul în care am fost duși la ei, ca și cum, precum fluturii care ies din cocon, ne-am lăsat în urmă viața dinainte și, cu voia Domnului, vom începe în curând o existență nouă.


Totuși, deși li se promite un trai mai bun, mulți dintre ei nu au parte de el, ajungând să trăiască în familii mizerabile, care i-au luat doar pentru a ajuta la treburi. Așa că li se implementează în cap faptul că oamenii nu vor decât să profite de ei și nu mai pot vedea frumusețea lucrurilor. Dacă majoritatea copiilor văd viața mult prea roz, ei bine acești copii văd prea multe pentru vârsta lor fragedă și, din păcate, simt prea multă suferință și durere.

Mă simt cu zece ani mai în vârstă decât sunt de fapt. Știu prea multe; am văzut oamenii cu ce au ei mai rău, în momentele lor de disperare și egoism maxim, și conștiința acestui fapt mă face precaută. Așa că învăț să mă prefac, să zâmbesc și să dau din cap, să exprim o empatie pe care n-o simt. Învăț să trec drept altcineva, să par ca restul lumii, deși simt că s-a rupt ceva în mine.

Deși ni se pune în evidență traiul lui Vivian, deloc ușor și plăcut, trebuie să recunosc (și poate o să-mi primesc câteva înjurături) faptul că, într-un fel, poate a fost mai bine că a trecut prin toate acele orori. De multe ori mă plâng de faptul că duc o viață monotonă, iar când Vivian îi povestește lui Molly toate întâmplările prin care a trecut, deși mă face să am un fior pe șira spinării, mă gândesc și la faptul că, dacă n-ar fi fost orfană, n-ar mai fi avut atâtea de povestit. La un moment dat, personajele chiar mărturisesc faptul că, poate chiar și dacă n-ar fi trecut prin suferința pe care i-a provocat-o o singură familie, n-ar mai fi reușit într-un final să-și înființeze propria lor familie și nu și-ar mai fi întâlnit sufletul lor pereche.

Astfel, am ajuns la concluzia că toate lucrurile se întâmplă cu un motiv, destinul fiind mereu prezent în viețile noastre.

Curajul de a începe totul de la zero de atâtea ori este creionat într-un mod magnific, autoarea reușind să ne țină cu sufletul la gură și să ne țină captivi în povestea zguduitoare pe care ne-a prezentat-o.

Vă recomand cu mare drag cartea, asigurându-vă că veți avea parte de o lectură profundă, cu un subiect interesant, care vă va rămâne imprimată în minte mult timp de acum încolo.


Vă urez lectură plăcută!


Citate:
  • „Timpul se comprimă, știi. Nici măcar nu se măsoară întotdeauna la fel. Anumite momente ți se întipăresc în minte, altele se duc.
  • „Lucrurile care contează te însoțesc pentru totdeauna, îți pătrund prin piele.”



Rating:


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!


8 gânduri frumoase:

  1. Avea un titlu destul de ciudat și am crezut că nu este o carte așa de bună. Am adăugat-o în wishlist și sper să ajung și la ea :) Supeeer recenzia ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Waa, mie mi se pare super și titlul. :)) Mă bucur că ți-am stârnit interesul și sper să o citești cât mai curând, pentru că merită cu adevărat. Mulțumeesc pentru apreciere, pupici! >:D<

      Ștergere
  2. Ce mă bucur că ai revenit! De mult îmi doresc să citesc această carte, dar pentru că nu am avut timp, nu am ajuns la ea. Îmi place mult subiectul sensibil al carţii, dar şi întâmplările prin care trec, sărmanii. Sunt de acord cu tine, destinul e mereu prezent şi mereu îşi face apariţia. După ce am citit recenzia ta, mi-am dat seama că trebuie să călătoresc şi eu împreună cu ei în trenul lor. Foarte frumoasă şi coperta, dar şi tema abordată. Să ai parte de lecturi plăcute, te salut! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii, ce mă bucur și eu că am revenit! Doamne, mi-a fost așa greu fără blog zilele astea... :-< Anyway, mă bucur că vrei și tu să o citești, sunt sigură că îți va plăcea, mai ales dacă zici că îți plac subiectele de genul ăsta.
      Sper să călătorești cât mai curând cu trenul orfanilor, dar doar ca un spectator. Lecturi frumoase și ție, o seară relaxantă îți doresc!

      Ștergere
  3. Superba cartea. Am auzit ca se va face si un film dupa ea. Sper sa nu dezamageasca <3

    http://timpdecitit.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Waa, nu știam că va apărea și film. :O Ar fi super, deși cu greu va putea să depășească frumusețea cărții.
      Bine ai venit pe blog, o zi frumoasăă! >:D<

      Ștergere
  4. Am citit-o şi eu şi mi-a plăcut extrem de mul :) Mă bucur că ai aceeaşi opinie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii. Și eu mă bucur să văd că am savurat-o din plin amândouă.
      O seară frumoasă și lecturi minunate! *.*

      Ștergere

Un produs Blogger.