Titlu: Jocurile Foamei – Revolta (Vol. 3)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2010

Categoria: Fantasy, SF

Număr pagini: 336

Editura: Nemira

Descriere:

Katniss a supraviețuit calvarului Jubileului Pacificării și,împreună cu familia ei și Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar președintele Snow îi pregătește o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întreg Panemul, Katniss este sortită să devina simbol al revoluției. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriți. Consecințele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor crește, iar Katniss trebuie să găsească o soluție ce pare din ce în ce mai imposibilă.

Părerea mea:

Acțiunea continuă, schimbările de situație nu ezită să-și facă apariția, iar personajele sunt din ce în ce mai interesante...

De data aceasta ne aflăm în Districtul 13, district ce părea pierdut de pe lume, dar care se afla undeva în adâncuri... și aici vorbesc la propriu, căci trăiau adânc sub pământ! Cine ar fi crezut că oamenii se pot imobiliza atât de bine încât să formeze o societate sub pământ, departe de ceilalți și trăind după anumite reguli stricte...

Ei bine, Katniss nu-i obișnuită cu acest mod de viață, căci să stea în casă cu siguranță nu-i sportul ei preferat. Îi place natura, îi place să vâneze, să fie activă, să fie implicată în orice. Coin, conducătoarea Districtului 13, îi pune multe semne de întrebare, însă trebuie să se alieze și cu acest district dacă vrea ca războiul să se termine.

Asta fiindcă revolta continuă! Rebelii reușesc să se unească, luptând împotriva Capitoliului. Însă oamenii au nevoie de o voce care să le spună că sunt puternici, care să-i motiveze și să-i facă să treacă de barierele imposibilului. Iar acea voce sălășluiește în Gaița Zeflemitoare, un simbol al revoluției, al libertății și al puterii.

Încep să înțeleg pe deplin de ce am fost protejată cu orice preț. Ce însemn pentru rebeli. Lupta mea în plină desfășurare împotriva Capitoliului, care mi s-a părut atât de des o aventură solitară, nu e purtată pe cont propriu. De partea mea sunt mii și mii de oameni din districte. Am devenit Gaița lor Zeflemitoare cu mult înainte de a accepta rolul.

Dar oare este atât de importantă Katniss încăt să fie ascultată de toti cei din jur? Oare poate ea, cu numai câteva cuvinte, să trezească în rebeli dorința de unire și de cucerire a Capitoliului? Nici măcar ea nu știe, însă realizează că trebuie să-și asume acest risc al necunoașterii, dacă vrea să oprească acest război. Și totuși, în cine poate avea încredere?

Știți că nu-mi place să rezum cărțile pe care le citesc și deja mi se pare că am spus prea multe, așa că o să trec la sentimentele pe care mi le-a trezit cartea.

Finalul volumului 2 m-a cutremurat, astfel încât volumul de față m-a marcat tocmai prin însemnătatea finalului volumului anterior: pierderea locului pe care-l considerai casă. Mi se pare un subiect destul de sensibil, drept pentru care, când Katniss se desparte de districtul în care a copilărit, de districtul în care putea fi ea însăși, fără să-i pese de cei din jur, parcă s-a rupt ceva din sufletul meu. Am reușit să intru atât de bine în pielea lui Katniss astfel încât am înțeles-o pe deplin.

Cu siguranță avem parte de multă acțiune, căci, la fel ca în celelalte volume, personajele trebuie să aibă o strategie. Ne aflăm iar la Jocurile Foamei, însă acestea iau o cu totul altă formă... Fiecare pas trebuie gândit, decizile sunt cât se poate de dificil de luat, iar, ca de obicei, nu știi cine îți e prieten și cine dușman.

De-a lungul tuturor volumelor s-a format și un triunghi amoros, care mie mi-a plăcut la nebunie (deși multora li se pare clișeic). Acesta și-a avut locul lui în poveste, la sfârșit dându-ne seama cu adevărat de caracterul personajelor și de importanța acțiunilor lor. Gale e din ce în ce mai aproape de Katniss, însă gândurile lui morbide aduc întotdeauna certuri, iar Peeta e și el aproape de Katniss, însă e în același timp departe. Dar cum poate fi o persoană și aproape și departe de tine? Cu siguranță n-am de gând să vă spun ce i s-a întâmplat lui Peeta, dar vă pot da un avertisment: pregătiți-vă să fiți impresionați!

Trebuie să recunosc că volumul ăsta nu mi-a plăcut atât de mult pe cât mi-au plăcut precedentele, poate și unde m-am lăsat puțin distrasă. Nu l-am citit cu atâta entuziasm, dar totuși la sfârșit am făcut o recapitulare și mi-am dat seama că, per total, a fost ceea ce a trebuit să fie. M-a deranjat puțin faptul că s-au repetat multe lucruri din volumele anterioare, acestea fiind vizibile în sentimentele lui Katniss. În același timp, deși mi-a plăcut faptul că n-am resimțit prea multă dramă, parcă unele scene mi s-au părut scrise prea din scurt și mi-aș fi dorit să fie mai dezvoltate.

Finalul e unul frumos, chiar dacă nu m-a lăsat neapărat cu o emoție puternică. Mi-am dat seama că Suzanne Collins a creat niște personaje impresionante, echilibrate, care se diferențiază atât de bine între ele și pe care, ori le urâm, ori le iubim, ori ne sunt indiferente... Ele se completează atât de bine una pe alta astfel încât, atunci când ne lipsește ceva la un personaj, știm sigur că îl vom găsi la un altul.

Cred că finalul rămâne la interpretarea cititorului (iar aici mă refer la orice carte), așa că iată și interpretarea mea: într-o lume răutăcioasă, fii tu acela care zâmbește și împrăștie căldură în jurul său! Încearcă mereu s-o iei pe calea înțeleaptă, să nu răspunzi cu răutate și să dai dovadă de blândețe în orice clipă (chiar și în clipele în care furia urlă-n tine).

Ah, nu-mi vine să cred că am terminat trilogia asta! Cu siguranță este una care mi-a intrat la inimă și pe care o s-o recomand de fiecare dată cititorilor ce vor să evadeze într-o lume în care fiecare zi e o luptă pentru supraviețuire.

Vă urez lectură plăcută!

Citate:

• ·        „Ca să te-aduni îți trebuie de zece ori mai mult timp decât e nevoie ca să te prăbușești.”

Rating:

*Nu m-am putut abține, ok?*

Ați vrut mereu să fiți în pielea unui personaj din cărți, dar n-ați avut ocazia? Ei bine, Halloween-ul este ocazia perfectă de a vă costuma în personajul vostru favorit!

Mai jos o să vă las câteva poze care sper să vă inspire:

Harry Potter

The Hunger Games

The Game of Thrones

Mary Poppins

Peter Pan

Maleficent

Voi în ce personaj din cărți ați vrea să vă costumați de Halloween și de ce? ^.^

Dintre cele prezentate care v-a plăcut cel mai mult? Mie cel cu familia Peter Pan. :D

Titlu: Jocurile Foamei/The Hunger Games (Vol. 1)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2009

Categoria: Fantasy

Număr pagini: 312

Editura: Nemira

Descriere:

Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața urmatoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

Bestseller internațional publicat în 32 de țări.

„Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! [...] O lectură înrobitoare.” Stephen King

Părerea mea:

O carte de-a dreptul genială, a cărui mister te învăluie încă de la prima pagină...

Ahh, ce dor îmi era de o carte care să mă țină captivă în paginile ei, care să nu mă lase să dorm, care să-mi pună întrebări și să mă facă să vreau să ajung odată acasă ca să citesc și să văd ce se mai întâmplă!

Adevărul e că am ținut de ceva timp să pun mâna pe seria asta și se pare că a meritat așteptarea. Am avut parte de ceea ce vreau să-mi ofere o carte: aventură, suspans, emoție, mister.

Din cele 12 districte din Panem, se aleg câte 2 reprezentanți care să ia parte la Jocurile Foamei, jocuri în care lupta e pe viață și pe moarte, în care obstacolele își fac apariția la tot pasul și în care trebuie să ai o strategie inteligentă pentru a reuși să supraviețuiești. 24 de adolescenți, un singur câștigător. Pentru a putea face față situației, trebuie să te pregătești emoțional, să nu te atașezi de nimeni și să nu-ți fie milă să omori, atâta timp cât în joc stă propria ta viață.

În districtul 12 sunt extrași ca participanți Prim și Peeta. Însă Katniss nu o poate lăsa pe surioara ei Prim să ia parte la niște jocuri atât de brutale, nu poate risca să-și piardă cea mai importantă persoană din viața ei, așa că se oferă voluntar, deși speriată de această idee. Hmm, dar oare de unde îl recunoaște pe Peeta? Își dă seama că acesta a dat dovadă de bunătate într-un moment în care ea aproape murea de foame, iar gândul că o să lupte și împotriva lui, o înspăimântă...

Deși inițial eram puțin dezamăgită, pentru că ideea acestui joc nu-i chiar atât de originală, iar de extragere să nu mai spunem, cu cât am înaintat în lectură, cu atât mi-am dat seama că de fapt totul e construit altfel, totul se întâmplă cu un scop.

Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că în carte s-a pus accentul pe discrepanța dintre ceea ce e în sufletul personajelor și ceea ce arată ele, pentru a fi pe placul lumii. Jocurile sunt televizate, iar, pe lângă locuitorii tuturor districtelor, care se uită cu sufletul la gură, sperând să nu moară reprezentanții lor, toți ceilalți sunt entuziasmați și abia așteaptă ca adolescenții să se omoare între ei sau să moară de frig/de foame. Aceștia sunt locuitorii Capitoliului...

Capitoliul este o lume total diferită, unde oamenii sunt îmbrăcați și machiați abstract și unde se pune atât de mult accentul pe aspect și pe a te face plăcut. Așa că, înainte de a intra în jocul propriu zis, adolescenții sunt supuși unor schimbări majore de look, poate chiar și de caracter, căci vor fi intervievați înainte, iar cuvintele pe care le vor folosi vor putea depinde de întreg viitorul lor. Cu cât se fac mai plăcuți, cu atât atrag mai mulți sponsori, care îi pot ajuta cu diferite daruri pe parcursul jocurilor.

Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de... de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparțin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor.

Mi-a plăcut la nebunie acest aspect, pentru că se face o diferență enormă între gândirile oamenilor, dar și între societăți. Pe când unii se gândesc că nu mai au cu ce să-și hrănească familia următoarea zi, alții nu știu dacă vor purta costumul roz sau cel albastru.

Katniss e cea mai afectată de această schimbare, căci ea nu se poate preface că e de acord cu această lume, că oamenii din jurul ei îi sunt dragi și că noul ei look e cel care o reprezintă. Și totuși, Cinna, stilistul ei, îi creează cele mai deosebite rochii și o ajută să nu se facă uitată...

Peeta pare că nu are probleme de adaptare, fiind sincer și în interviu chiar dezvăluind că e îndrăgostit de Katniss. Dar oare este doar un joc prin care încearcă să-i aducă pe oameni mai aproape de el ori vorbește serios? Cert e că publicului i-a plăcut, iar cei doi trebuie să păstreze această aparență, trebuie să arate că sunt de-a dreptul îndrăgostiți, chiar dacă poate nu-i adevărat...

După 2 zile în care totul pare perfect, vine totuși și jocul mult așteptat, în care mâncarea de înaltă calitate e înlocuită cu foametea, patul pufos este înlocuit cu teama de a dormi și căldura continuă este înlocuită cu dârdâitul. Fiecare trebuie să-și facă un plan de supraviețuire, fie pe cont propriu, fie aliindu-se. Când pare că nu se mai întâmplă nimic și că cei care au rămas vii nu se mai luptă între ei, cei care coordonează jocul au grijă să-i aducă în același loc și astfel să înceapă o nouă bătălie.

De-a lungul jocului avem parte de o acțiune palpitantă, de mister și de suspans. Te întrebi cine va fi următorul care va muri, cât de mult va rezista Katniss și, într-un final, cine va câștiga și cu ce preț. Oare Peeta și Katniss încă păstrează aparența de îndrăgostiți? Cine va muri primul, dintre ei doi? Va reuși vreunul dintre ei să câștige? Pe mine m-au măcinat atâtea întrebări, drept pentru care n-am putut să las cartea din mâini, iar când am făcut-o, deja mi se făcea dor de personaje și de întreaga acțiune.

Deși nu pot să spun că autoarea m-a surprins prin modul ei de a scrie, a reușit să mă țină captivă în rândurile ei, iar acest sentiment e minunat, mai ales că eu nu citesc cărți de acest gen în mod obișnuit.

Eu vă recomand cu mare căldură această carte, garantându-vă că o să vă îndrăgostiți de personaje, o să trăiți alături de ele sute de sentimente și o să vă lăsați purtați într-un joc pe viață și pe moarte, unde veți căuta voi înșivă să rămâneți vii.

Vă urez lectură plăcută!

Rating: