Titlu: Jocurile Foamei. Sfidarea (Vol. 2)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2009

Categoria: Fantasy, SF

Număr pagini: 320

Editura: Nemira

Descriere:

Sfidarea este al doilea volum din seria Jocurile Foamei. Suzanne Collins continuă într-o manieră magistrală povestea Districtului 12.

Katniss și Peeta au câștigat împreună sângeroasele Jocuri ale Foamei, sfidând pentru prima oară în istorie regulile impuse de Capitoliu. Reveniți în Districtul 12, după toate încercările înfruntate, convinși că au câștigat o viață sigură și decentă pentru ei și familiile lor, speră ca va urma o lungă perioadă de pace. Dar, în timp ce Katniss și Peeta parcurg obligatoriul Tur al Învingătorilor, apar zvonuri despre o revoltă printre locuitorii districtelor. Iar în ochii conducătorilor, ei sunt sursa acestei rebeliuni. Dacă nu vor reuși să convingă națiunea Panemului că sunt în continuare îndrăgostiți nebunește, consecințele ar putea fi dezastruoase…

Părerea mea:

Un volum minunat, din magia căruia nu mă pot desprinde...

Omg, ce tocmai am citit? N-aș fi crezut că cel de-al doilea volum din serie mă va ține la fel de captivă în lumea asta, mă va ține în suspans și îmi va face pielea de găină! Dar iată că Suzanne Collins nu a dezamăgit, ba chiar a reușit să creeze o poveste și mai misterioasă.

Țin să menționez de la început că nu voi da niciun fel de dataliu legat de carte, pentru că orice aș spune cred că ar fi un spoiler și n-aș vrea să stric din magia necunoscutului. Așa că o să vorbesc despre sentimentele transmise, despre personaje și despre cum am rezonat eu cu întreaga carte; mai pe scurt, tot ce-mi place să scriu într-o recenzie.

Dacă în prima carte, m-am apropiat de personaje, fiecare dintre ele făcându-mă să-mi placă dintr-un anumit punct de vedere, acum simt că sunt pe cale să le cunosc în totalitate. E minunat să văd cum o simplă relație dintre un cititor și un personaj devine pe parcurs o relație de prietenie...

Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că personajele nu s-au schimbat deloc. Știm foarte bine că Peeta și Katniss au câștigat Jocurile Foamei, drept pentru care viața lor devine de vis: locuiesc în noi case, nu mai duc grija zilei de mâine și sunt mulțumiți că oamenii din Districtul 12 se bucură la rândul lor de mai multă mâncare. Autoarea ar fi putut foarte ușor să schimbe atitudinea personajelor, în urma evenimentelor desfășurate, însă a preferat autenticitatea, a preferat să ne facă să le cunoaștem mai bine așa cum sunt ele cu adevărat, decât să le schimbe și să nu ne permită să pătrundem în mintea lor.

Încă din prima carte m-am regăsit în comportamentul lui Katniss, dar n-am putut să-mi dau seama în ce măsură. Deși părea că e total opusul meu, simțeam că o înțeleg și că la rândul ei mă înțelege. În volumul de față am reușit să dezvolt această relație și să-mi dau seama cât de mult ne asemănăm: nu ne place să pretindem că placem pe cineva, când de fapt nici măcar nu suportăm să fim în prezența acelei persoane, suntem pudice și ne exprimăm cu greu sentimentele față de cei dragi.

Ce-i drept, față de Peeta încă am o oarecare reticență. Deși îmi place cum se comportă cu Katniss, îi ador umorul și mi se pare drăguț tot ce spune, nu mă simt apropiată de el.

 – A avea ochi pentru frumusețe nu e totuna cu o slăbiciune, subliniază Peeta. Poate cu excepția cazului când e vorba despre tine.

Fără să dau spoilere, ci doar ca să formez o idee generală a acestui volum, vă spun că lucrurile n-au revenit la normal. Deși Katniss și Peeta au reușit să scape cu viață din aceste jocuri sadice, nu scapă de durere și amăgire, căci prin actul lor de rebeliune, au sfidat Capitoliul. Iar când reușești să păcălești Capitoliul, nu scapi prea ușor... Riști să pui în joc viața membrilor familiei, dar și a locuitorilor tuturor districtelor.

Viața din Districtul 12 nu e, de fapt, prea diferită de viața din arenă. La un moment dat, trebuie să nu mai fugi, să te răsucești pe călcâie și să înfrunți pe oricine îți dorește moartea. Partea dificilă e să găsești curajul de a o face.

Au loc o grămadă de evenimente, în care singura soluție plauzibilă pare să fie continuarea jocului de-a îndrăgostiții. Dar în ce măsură va mai funcționa această prefăcătorie?

Deși unele lucruri mi s-au părut oarecum previzibile și trase de păr, tot m-am lăsat învăluită de misterul evenimentelor și n-am putut să nu zâmbesc când m-am gândit cum totul a fost pus cap la cap, luând o formă mult mai clară. Gaița zeflemitoare nu ezită să-și facă din nou apariția, fiind simbolul Fetei de Foc... Însă, când Fata de Foc e aruncată în apă, oare poate face față?

Întreaga carte e plină de acțiune și de suspans. Deși vrei să lași cartea jos (că mna, mai trebuie să dormi și tu), nu poți, devorând povestea și fiind din ce în ce mai curios odată cu înaintarea în pagini. Realizezi că totul devine mai complex și că faci și tu parte din cadru, fiind nevoit să iei niște decizii cruciale. Dar dacă ar fi atât de ușor să faci diferența dintre bine și rău...

Oricine are mintea-ntreagă nu m-ar lăsa pe mine să fac planuri. Fiindcă e evident că nu sunt în stare să deosebesc un prieten de un dușman.

Oh, iar sfârșitul! La ultima fraza efectiv mi s-a făcut pielea de găină și sunt sigură că n-o să uit prea curând momentul ăsta. Chiar m-a marcat, parcă a rupt o bucățică din mine și m-a șocat.

Deși primul volum mi-a plăcut pentru că a fost primul meu contact cu acest univers, am înțeles cum stau lucrurile, am făcut cunoștință cu personajele, pot să spun că al doilea volum mi s-a părut mai bun. Deși din primele 70 de pagini părea că o să mă dezamăgească, la sfârșit l-am găsit mult mai plin de dinamism și de momente speciale.

Dacă ați citit primul volum, cu siguranță vi-l recomand și pe acesta, invitându-vă astfel să reintrați într-o lume uluitor de captivantă și plină de surprize!

Vă urez lectură plăcută!

Rating:

Citește și recenzia primului volum! ^.^

Titlu: Jocurile Foamei/The Hunger Games (Vol. 1)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2009

Categoria: Fantasy

Număr pagini: 312

Editura: Nemira

Descriere:

Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața urmatoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

Bestseller internațional publicat în 32 de țări.

„Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! [...] O lectură înrobitoare.” Stephen King

Părerea mea:

O carte de-a dreptul genială, a cărui mister te învăluie încă de la prima pagină...

Ahh, ce dor îmi era de o carte care să mă țină captivă în paginile ei, care să nu mă lase să dorm, care să-mi pună întrebări și să mă facă să vreau să ajung odată acasă ca să citesc și să văd ce se mai întâmplă!

Adevărul e că am ținut de ceva timp să pun mâna pe seria asta și se pare că a meritat așteptarea. Am avut parte de ceea ce vreau să-mi ofere o carte: aventură, suspans, emoție, mister.

Din cele 12 districte din Panem, se aleg câte 2 reprezentanți care să ia parte la Jocurile Foamei, jocuri în care lupta e pe viață și pe moarte, în care obstacolele își fac apariția la tot pasul și în care trebuie să ai o strategie inteligentă pentru a reuși să supraviețuiești. 24 de adolescenți, un singur câștigător. Pentru a putea face față situației, trebuie să te pregătești emoțional, să nu te atașezi de nimeni și să nu-ți fie milă să omori, atâta timp cât în joc stă propria ta viață.

În districtul 12 sunt extrași ca participanți Prim și Peeta. Însă Katniss nu o poate lăsa pe surioara ei Prim să ia parte la niște jocuri atât de brutale, nu poate risca să-și piardă cea mai importantă persoană din viața ei, așa că se oferă voluntar, deși speriată de această idee. Hmm, dar oare de unde îl recunoaște pe Peeta? Își dă seama că acesta a dat dovadă de bunătate într-un moment în care ea aproape murea de foame, iar gândul că o să lupte și împotriva lui, o înspăimântă...

Deși inițial eram puțin dezamăgită, pentru că ideea acestui joc nu-i chiar atât de originală, iar de extragere să nu mai spunem, cu cât am înaintat în lectură, cu atât mi-am dat seama că de fapt totul e construit altfel, totul se întâmplă cu un scop.

Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că în carte s-a pus accentul pe discrepanța dintre ceea ce e în sufletul personajelor și ceea ce arată ele, pentru a fi pe placul lumii. Jocurile sunt televizate, iar, pe lângă locuitorii tuturor districtelor, care se uită cu sufletul la gură, sperând să nu moară reprezentanții lor, toți ceilalți sunt entuziasmați și abia așteaptă ca adolescenții să se omoare între ei sau să moară de frig/de foame. Aceștia sunt locuitorii Capitoliului...

Capitoliul este o lume total diferită, unde oamenii sunt îmbrăcați și machiați abstract și unde se pune atât de mult accentul pe aspect și pe a te face plăcut. Așa că, înainte de a intra în jocul propriu zis, adolescenții sunt supuși unor schimbări majore de look, poate chiar și de caracter, căci vor fi intervievați înainte, iar cuvintele pe care le vor folosi vor putea depinde de întreg viitorul lor. Cu cât se fac mai plăcuți, cu atât atrag mai mulți sponsori, care îi pot ajuta cu diferite daruri pe parcursul jocurilor.

Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de... de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparțin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor.

Mi-a plăcut la nebunie acest aspect, pentru că se face o diferență enormă între gândirile oamenilor, dar și între societăți. Pe când unii se gândesc că nu mai au cu ce să-și hrănească familia următoarea zi, alții nu știu dacă vor purta costumul roz sau cel albastru.

Katniss e cea mai afectată de această schimbare, căci ea nu se poate preface că e de acord cu această lume, că oamenii din jurul ei îi sunt dragi și că noul ei look e cel care o reprezintă. Și totuși, Cinna, stilistul ei, îi creează cele mai deosebite rochii și o ajută să nu se facă uitată...

Peeta pare că nu are probleme de adaptare, fiind sincer și în interviu chiar dezvăluind că e îndrăgostit de Katniss. Dar oare este doar un joc prin care încearcă să-i aducă pe oameni mai aproape de el ori vorbește serios? Cert e că publicului i-a plăcut, iar cei doi trebuie să păstreze această aparență, trebuie să arate că sunt de-a dreptul îndrăgostiți, chiar dacă poate nu-i adevărat...

După 2 zile în care totul pare perfect, vine totuși și jocul mult așteptat, în care mâncarea de înaltă calitate e înlocuită cu foametea, patul pufos este înlocuit cu teama de a dormi și căldura continuă este înlocuită cu dârdâitul. Fiecare trebuie să-și facă un plan de supraviețuire, fie pe cont propriu, fie aliindu-se. Când pare că nu se mai întâmplă nimic și că cei care au rămas vii nu se mai luptă între ei, cei care coordonează jocul au grijă să-i aducă în același loc și astfel să înceapă o nouă bătălie.

De-a lungul jocului avem parte de o acțiune palpitantă, de mister și de suspans. Te întrebi cine va fi următorul care va muri, cât de mult va rezista Katniss și, într-un final, cine va câștiga și cu ce preț. Oare Peeta și Katniss încă păstrează aparența de îndrăgostiți? Cine va muri primul, dintre ei doi? Va reuși vreunul dintre ei să câștige? Pe mine m-au măcinat atâtea întrebări, drept pentru care n-am putut să las cartea din mâini, iar când am făcut-o, deja mi se făcea dor de personaje și de întreaga acțiune.

Deși nu pot să spun că autoarea m-a surprins prin modul ei de a scrie, a reușit să mă țină captivă în rândurile ei, iar acest sentiment e minunat, mai ales că eu nu citesc cărți de acest gen în mod obișnuit.

Eu vă recomand cu mare căldură această carte, garantându-vă că o să vă îndrăgostiți de personaje, o să trăiți alături de ele sute de sentimente și o să vă lăsați purtați într-un joc pe viață și pe moarte, unde veți căuta voi înșivă să rămâneți vii.

Vă urez lectură plăcută!

Rating: