Recenzie: „Jocurile Foamei – Revolta"

Titlu: Jocurile Foamei – Revolta (Vol. 3)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2010

Categoria: Fantasy, SF

Număr pagini: 336

Editura: Nemira

Descriere:

Katniss a supraviețuit calvarului Jubileului Pacificării și,împreună cu familia ei și Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar președintele Snow îi pregătește o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întreg Panemul, Katniss este sortită să devina simbol al revoluției. Pe măsură ce evenimentele se desfășoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriți. Consecințele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor crește, iar Katniss trebuie să găsească o soluție ce pare din ce în ce mai imposibilă.

Părerea mea:

Acțiunea continuă, schimbările de situație nu ezită să-și facă apariția, iar personajele sunt din ce în ce mai interesante...

De data aceasta ne aflăm în Districtul 13, district ce părea pierdut de pe lume, dar care se afla undeva în adâncuri... și aici vorbesc la propriu, căci trăiau adânc sub pământ! Cine ar fi crezut că oamenii se pot imobiliza atât de bine încât să formeze o societate sub pământ, departe de ceilalți și trăind după anumite reguli stricte...

Ei bine, Katniss nu-i obișnuită cu acest mod de viață, căci să stea în casă cu siguranță nu-i sportul ei preferat. Îi place natura, îi place să vâneze, să fie activă, să fie implicată în orice. Coin, conducătoarea Districtului 13, îi pune multe semne de întrebare, însă trebuie să se alieze și cu acest district dacă vrea ca războiul să se termine.

Asta fiindcă revolta continuă! Rebelii reușesc să se unească, luptând împotriva Capitoliului. Însă oamenii au nevoie de o voce care să le spună că sunt puternici, care să-i motiveze și să-i facă să treacă de barierele imposibilului. Iar acea voce sălășluiește în Gaița Zeflemitoare, un simbol al revoluției, al libertății și al puterii.

Încep să înțeleg pe deplin de ce am fost protejată cu orice preț. Ce însemn pentru rebeli. Lupta mea în plină desfășurare împotriva Capitoliului, care mi s-a părut atât de des o aventură solitară, nu e purtată pe cont propriu. De partea mea sunt mii și mii de oameni din districte. Am devenit Gaița lor Zeflemitoare cu mult înainte de a accepta rolul.

Dar oare este atât de importantă Katniss încăt să fie ascultată de toti cei din jur? Oare poate ea, cu numai câteva cuvinte, să trezească în rebeli dorința de unire și de cucerire a Capitoliului? Nici măcar ea nu știe, însă realizează că trebuie să-și asume acest risc al necunoașterii, dacă vrea să oprească acest război. Și totuși, în cine poate avea încredere?

Știți că nu-mi place să rezum cărțile pe care le citesc și deja mi se pare că am spus prea multe, așa că o să trec la sentimentele pe care mi le-a trezit cartea.

Finalul volumului 2 m-a cutremurat, astfel încât volumul de față m-a marcat tocmai prin însemnătatea finalului volumului anterior: pierderea locului pe care-l considerai casă. Mi se pare un subiect destul de sensibil, drept pentru care, când Katniss se desparte de districtul în care a copilărit, de districtul în care putea fi ea însăși, fără să-i pese de cei din jur, parcă s-a rupt ceva din sufletul meu. Am reușit să intru atât de bine în pielea lui Katniss astfel încât am înțeles-o pe deplin.

Cu siguranță avem parte de multă acțiune, căci, la fel ca în celelalte volume, personajele trebuie să aibă o strategie. Ne aflăm iar la Jocurile Foamei, însă acestea iau o cu totul altă formă... Fiecare pas trebuie gândit, decizile sunt cât se poate de dificil de luat, iar, ca de obicei, nu știi cine îți e prieten și cine dușman.

De-a lungul tuturor volumelor s-a format și un triunghi amoros, care mie mi-a plăcut la nebunie (deși multora li se pare clișeic). Acesta și-a avut locul lui în poveste, la sfârșit dându-ne seama cu adevărat de caracterul personajelor și de importanța acțiunilor lor. Gale e din ce în ce mai aproape de Katniss, însă gândurile lui morbide aduc întotdeauna certuri, iar Peeta e și el aproape de Katniss, însă e în același timp departe. Dar cum poate fi o persoană și aproape și departe de tine? Cu siguranță n-am de gând să vă spun ce i s-a întâmplat lui Peeta, dar vă pot da un avertisment: pregătiți-vă să fiți impresionați!

Trebuie să recunosc că volumul ăsta nu mi-a plăcut atât de mult pe cât mi-au plăcut precedentele, poate și unde m-am lăsat puțin distrasă. Nu l-am citit cu atâta entuziasm, dar totuși la sfârșit am făcut o recapitulare și mi-am dat seama că, per total, a fost ceea ce a trebuit să fie. M-a deranjat puțin faptul că s-au repetat multe lucruri din volumele anterioare, acestea fiind vizibile în sentimentele lui Katniss. În același timp, deși mi-a plăcut faptul că n-am resimțit prea multă dramă, parcă unele scene mi s-au părut scrise prea din scurt și mi-aș fi dorit să fie mai dezvoltate.

Finalul e unul frumos, chiar dacă nu m-a lăsat neapărat cu o emoție puternică. Mi-am dat seama că Suzanne Collins a creat niște personaje impresionante, echilibrate, care se diferențiază atât de bine între ele și pe care, ori le urâm, ori le iubim, ori ne sunt indiferente... Ele se completează atât de bine una pe alta astfel încât, atunci când ne lipsește ceva la un personaj, știm sigur că îl vom găsi la un altul.

Cred că finalul rămâne la interpretarea cititorului (iar aici mă refer la orice carte), așa că iată și interpretarea mea: într-o lume răutăcioasă, fii tu acela care zâmbește și împrăștie căldură în jurul său! Încearcă mereu s-o iei pe calea înțeleaptă, să nu răspunzi cu răutate și să dai dovadă de blândețe în orice clipă (chiar și în clipele în care furia urlă-n tine).

Ah, nu-mi vine să cred că am terminat trilogia asta! Cu siguranță este una care mi-a intrat la inimă și pe care o s-o recomand de fiecare dată cititorilor ce vor să evadeze într-o lume în care fiecare zi e o luptă pentru supraviețuire.

Vă urez lectură plăcută!

Citate:

• ·        „Ca să te-aduni îți trebuie de zece ori mai mult timp decât e nevoie ca să te prăbușești.”

Rating:

*Nu m-am putut abține, ok?*