Recenzie: „Cei doi domni din Bruxelles" - Eric-Emmanuel Schmitt

Titlu: Cei doi domni din Bruxelles

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Anul publicării (RO): 2014

Categoria: literatură universală, nuvele

Număr pagini: 232

Editura: Humanitas

Descriere:

Modesta croitoreasă Geneviève nu bănuieşte că viaţa ei banală în cartierul popular Marolles din Bruxelles este urmărită cu sufletul la gură de un cuplu de binefăcători misterioşi care trăiesc astfel prin procură experienţele ce le sunt refuzate. Într-un orăşel din Hainaut, taciturnul doctor Heymann este mai ataşat de câinele lui ciobănesc decât de semenii săi. Fie că se află la Viena, fie la Copenhaga, între Constanze şi Georg intervine mereu umbra unui terţ. În îndepărtata Islandă, Magnus şi Alba trăiesc coşmarul pierderii unui copil, iar la Paris Séverine şi Benjamin îl trăiesc pe cel de a nu fi avut unul.

În cele cinci nuvele din volumul de faţă, Eric-Emmanuel Schmitt încearcă să aducă la lumină iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeşte niciodată, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar şi pentru cel care le încearcă. Deși mereu trecute sub tăcere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcătuiesc adevărul unui destin.

Părerea mea:

O carte excepțională, din a cărei vrajă încă nu mă pot trezi. Nuvelele lui Eric-Emmanuel Schimtt m-au copleșit, m-au dus pe tărâmuri ale suferinței, durerii, spaimei, dar și ale iubirii...

Oh, ce dor îmi era de o carte scrisă de acest autor! Eu nu citesc nuvele, în general, dar poveștile acestui creator de viață sunt minunate, te fac să fii implicat atât cu mintea, cât și cu sufletul, te iau prin surprindere și te lasă cu gura căscată.

De mult nu mi s-a mai întâmplat să mi se facă pielea de găină la aflarea unui detaliu dintr-o carte, să nu-mi vină să cred ceea ce tocmai am citit și, uneori, să nu vreau să fie adevărat. Personajele create de autor sunt bine definite și poți astfel foarte ușor să intrii în povestea lor, să le simți durerea, frământările, să le înțelegi deciziile și să nu le judeci atunci când par total lipsite de logică.

Deși avem parte de 5 nuvele cu povești și personaje diferite, ceva le leagă într-un mod misterios. Ai impresia că citești o carte întreagă, că totul e țesut cu același fir de ață și că personajele se înțeleg între ele. Deși din fiecare poveste extragem câte o învățătură diferită, toate au la bază durerea pierderii unei persoane dragi, nepuțința, iubirea, sub toate formele ei, dar și modul în care ne exprimăm sentimentele și cum o situație disperată, aduce după ea decizii disperate.

O să vă povestesc câte ceva despre fiecare povestioară în parte, ca să vă faceți o idee, dar să știți că mai mult o să mă bazez pe sentimentele pe care mi le-au trezit acestea:

1. Cei doi domni din Bruxelles

În centru avem un cuplu de homosexuali, a cărui iubire te bulversează și te face să înțelegi că acest sentiment este mai presus de orice. Cei doi urmăresc din umbră viața unei cuplu proaspăt căsătorit, care ajunge să aibă 3 copii. Se creează astfel o diferență seminficativă între viața unor oameni căsătoriți cu acte și viața unor oameni căsătoriți sufletește. Viața celor doi domni rămâne în continuare plină de pasiune, sentimente puternice și dorințe arzătoare, pe când viața de cuplu a proaspeților căsătoriți devine din ce în ce mai monotonă și lipsită de magie.

Trebuia să ridice obstacole ca să-și măsoare afecțiunea? Absurd!

Mi-a plăcut la nebunie modul subtil în care autorul a pus în evidență acest subiect, dar și modul în care a ilustrat conceptul de homosexualitate.

2. Câinele

De departe povestea mea favorită! În spatele privirii goale ale unui doctor, se află evenimente dureroase, ce mai bine rămân încuiate pe vecie, decât rostite și, astfel, retrăite. Doctorul este mai atașat de câinele său decât de oameni și nimeni nu înțelege cum poate ca, de fiecare dată când îi moare un câine, să-și ia imediat unul identic și să-i pună același nume. Însă, totul a pornit de la un câine pe care l-a întâlnit pe când se afla într-un lagăr de concentrare, în perioada nazismului.

Auschwitz îndepărta din noi tot ceea ce era uman: sosind aici, ne pierduserăm casa, statutul social, banii, dacă îi aveam; rămânând aici, aveam să ne pierdem numele, hainele, părul, demnitatea, trebuia să mergem goi – goi chiar dacă purtam uniformele de prizonieri, era o a doua formă de nuditate.

Am citit această poveste cu lacrimi în ochi și am fost profund emoționată de povestea omului tăcut, care ascundea atâta durere în sufletul său, dar care s-a vindecat cu ajutorul înțelepciunii câinilor...

Dacă mi se întâmpla să recunosc un cadavru, îl invidiam: era un trup rece căruia nu-i mai era frig.

3. Triunghi amoros

O femeie al cărei soț muzician a murit. Un danez pasionat de muzică. Cei doi se căsătoresc, însă obsesia danezului pentru răposatul soț al femeii este ieșită din comun. Viața lor de cuplu este bântuită de amintirea fostului soț al femeii, căci danezul îi cere obsesiv detalii despre viața personală a acestuia, apreciindu-i foarte mult munca de muzician.

Deși această nuvelă nu m-a prins așa de tare, am apreciat ideea ei și, mai ales, personajele create. Avem de-a face cu o femeie care, lăsată singură cu doi copii, se mărită din nou mai mult din teama de a nu a mai avea ce să le dea de mâncare copiilor, un bărbat a cărei obsesie este dubioasă, dar mai ales de un bărbat mort, a cărei identitate o vom afla la sfârșitul poveștii și care ne va face să înțelegem acea obsesie dubioasă de care vorbeam mai sus.

4. O inimă sub cenușă

Magnus și Alba trăiesc drama pierderii copilului lor. Alba se resemnează cu faptul că îl are pe nepotul său, care îi aduce zâmbetul pe buze. Însă acesta este grav bolnav și poate muri dintr-o secundă în alta. Atunci când Alba află despre moartea copilului ei, devine disperată și ține neapărat să afle cui i-a fost donată inima lui. Pune astfel cap la cap anumite detalii și ajunge la concluzia că inima fiului său ar fi ajuns la nepotul ei. De acum înainte, o descoperim pe Alba în situații disperate, în care ia decizii mânate de furie și răzbunare. De ce tocmai fiul ei să moară?

Mi-a plăcut foarte mult această nuvelă, a fost extrem de profundă și a adus în prim-plan foarte multe detalii. Inițial, Alba nu se înțelege în niciun fel cu fiul său, adolescent fiind, însă, imediat ce află că a murit, regretă că ultimele cuvinte pe care i le-a spus au fost unele aruncate într-un moment de furie. De asemenea, este pusă în evidență și suferința unei mame, drama de a-și pierde copilul și disperarea pe care o aduce un eveniment de acest gen.

5. Copilul-fantomă

Această nuvelă a fost foarte scurtă, dar de un impact nemaipomenit. Dacă în povestea de mai sus, avem parte de drama de a pierde un copil, aici avem parte de neputința de a avea un copil, care aduce odată cu ea, suferința. Când în sfârșit Severine și Benjamin reușesc să facă un copil, medicii le spun că acesta se va naște grav bolnav, neștiindu-se exact cât va trăi (unii spun 14, alții 45 de ani). Așadar, cei doi sunt puși în fața celei mai grele decizii din viața lor: să recurgă la un avort sau să-și asume riscul de a trăi alături de un copil bolnav, care, deși ar fi o bucurie, ar fi în același timp și o povară.

Finalul acestei nuvele vă va lăsa pur și simplu uimiți. Mie mi s-a făcut pielea de găină și nu mi-a venit să cred ce am citit. M-a bulversat total și mi-a pus multe semne de întrebare.

Fiecare nuvelă în parte merită citită, simțită, contemplată. Toate au o magie aparte, având la bază niște evenimente pe care ai vrea să le negi, dar care reprezintă totuși realitatea crudă. Sunt sigură că vei reflecta asupra multor aspecte ale vieții, căci Eric-Emmanuel Schmitt îți va răscoli sufletul și mintea și îți va da noi teme de gândit.

Încă nu pot să-mi revin din intensitatea senimentelor transmise și încerc să-mi dau seama ce carte bună tocmai am citit!

Eu vă recomand cu cel mai mare drag această lectură în care vă veți cufunda încă de la prima pagină, în care vă veți regăsi, veți trăi alături de personaje, veți simți iubire, ură, dispreț, bunătate și care veți vrea să nu se mai termine.

Vă urez lectură plăcută!

Citate:

• „Dacă oamenii au naivitatea să creadă în Dumnezeu, câinii au naivitatea să creadă în om.”
• „Un erou este un om care încearcă să fie om toată viața sa, când împotriva celorlalți, când împotriva lui însuși.”

Rating:

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!