Recenzie: „The thing about jellyfish" - Ali Benjamin

Titlu: The thing about jellyfish

Autor: Ali Benjamin

Anul publicării: 2015

Categoria: ficțiune, literatură universală

Număr pagini: 352

Editura: Little, Brown Book Group

Descriere:

Sometimes when we feel most alone, the world decides to open up in magical ways.

Things had ended between Franny and me in the worst way. If I’d known, I’d have said sorry for the way things happened. I’d have at least said goodbye. But a person doesn’t always know the difference between a new beginning and a forever sort of ending. But maybe I could still do something. Maybe I could prove that there was an actual villain in Franny’s story. A villain worst than me.

Părerea mea:

O carte care m-a surprins prin simplitate și orginalitate și care mi-a permis să mă regăsesc în rândurile ei...

Trebuie să vă zic că este prima carte în engleză pe care o citesc și pur și simplu am devorat-o! Îmi place mult limba asta și am impresia că, de multe ori, traducerile nu ne transmit la fel de bine ceea ce voia cu adevărat autorul să ne spună, drept pentru care e o senzație aparte să o citești în limba în care a fost scrisă. Deși n-am înțeles chiar toate cuvintele și a trebuit să mă opresc când simțeam nevoia să caut un cuvânt, firul narativ este foarte ușor de parcurs și extrem de captivant.

Mi-a plăcut tot la această carte, de la titlu și copertă, până la conținutul ei... Trebuia să aleg între aceasta și încă două cărți, însă, de cum i-am văzut aspectul, am zis că trebuie să o am! Știu că făceam un semn cu prietenii și ziceam “jellyfish” și am fost foarte entuziasmată să văd că există o carte pe acest subiect (înseamnă meduză, pentru cei care nu știu), iar modul în care e ilustrată pe copertă, mi se pare de-a dreptul superb.

Trecând la conțintul cărții, trebuie să recunosc că povestea m-a prins încă de la primele pagini. Întâmplările sunt relatate din perspectiva lui Zu, o fată care, atunci când află că cea mai bună prietenă a ei, Franny, a murit, se hotărăște să nu mai vorbească. Prietena ei a murit înecându-se, însă tocmai acest lucru i se pare bizar lui Zu: cum să fi murit tocmai în acest mod, când era cea mai bună înotătoare pe care o știa?

I wasn’t going to make conversation. Not that night, and maybe not ever again.

Ea nu vrea să accepte ideea că, uneori, lucrurile se întâmplă pur și simplu, drept pentru care e hotărâtă să afle cauza morții lui Franny. Gândurile o duc la o singură soluție, și anume că a fost omorâtă de veninul unei meduze Irukandji.

De când i-a venit această idee în minte, cartea a devenit atât de captivantă și de misterioasă, încât am devenit extrem de nerăbdătoare să văd ce se va întâmpla mai departe.

They hadn’t even bothered to visit the JELLIES exhibit. They knew nothing about Irukandji. They would never even wonder. 

I understood then: Nobody would ever wonder. Nobody but me.

Personajul Zu mi-a plăcut la nebunie. Faptul că ea a narat, mi-a permis să o înțeleg mai ușor și să mă regăsesc în gândurile ei. Mi-a plăcut faptul că nu a fost o fată oarecare, s-a diferențiat întotdeauna prin ceva și, drept să vă spun, din perspectiva mea, s-a diferențiat prin ceva admirabil: curiozitate. Ea are o fire extrem de curioasă, iar faptul că în prim plan avem subiectul meduzelor, mi s-a părut extrem de original și neașteptat. De ce? Tocmai pentru că, acum o zi (spre exemplu), pun pariu că nu vă gândeați la viața meduzelor și la cum ne afectează ele. Să nu credeți că se intră în detalii elaborate, ci se pune în evidență setea de curiozitate și faptul că știm atât de puține despre lumea înconjurătoare și, din păcate, am ajuns să nu ne punem îndeajuns de multe întrebări.

Totuși, o să vă las aici o constatare a lui Zu despre meduze, în care se poate face evidențiat și simțul umorului:

- There are 7 billion people on the planet. 

- There are 150 million jellyfish stings every year. 

- Seven billion divided by 150 million is 46.6. 

- That means there is one jellyfish sting for every 46.6 people. 

- There is no suc thing as .6 of a person, of course – so what I really mean is one jellyfish sting for every 46 or 47 people. 

- I know many more people than that in real life. 

- There is a good probability, then, that I know at least one person who has been stung by a jellyfish. 

- It is likely, then, that the person I know who has been stung by a jellyfish didn’t tell me. 

- Maybe she didn’t tell me because she couldn’t. 

- Maybe she couldn’t tell me because she is dead. 

- Maybe she is dead because of that jellyfish sting.

Pe de altă parte, este evidențiată relația dintre ea și cea mai bună prietenă a ei. Ele par una și aceeași persoană, de nedespărțit, însă poate tocmai acesta a fost un factor pentru care s-au îndepărtat la un moment dat: aveau impresia că sunt exact la fel, când, de fapt, aveau povești diferite.

All this time I’d thought that our story was just that: our story. But it turns out you had your own story, and I had mine. Our stories might have overlapped for a while – long enough that they even looked like the same story. But they were different. 

And that made me realize this: Everyone’s story is different, all the time. No one is ever really together, even if it looks for a while like they are.

Ni se creionează și prietenia la o vărstă fragedă, și anume 11-12 ani, drept pentru care eu una am putut să mă regăsesc total în evenimentele relatate. Ne este ilustrat cum Franny, încet-încet, caută popularitatea și nu mai vede nimic amuzant în jocurile care, odată, pentru ea și Zu, erau extrem de originale și frumoase. Cred că orice fată, poate chiar și băiat, ar putea să se regăsească în carte din acest punct de vedere, având în vedere că asistăm la un soi de trădare din partea unei cele mai bune prietene.

Însă, tocmai asta este mai dureros: faptul că, cele două s-au îndepărtat atât de mult, încât, ultima amintire pe care o au împreună nu este deloc una frumoasă. Acest lucru te pune pe gânduri, făcându-te să te întrebi: dacă fix în acest moment ar muri o persoană apropiată ție, ultima amintire pe care o ai cu ea este una fericită? Dacă nu, se merită oare să stăm supărați unii pe alții? Mie una mi-au dat de gândit aceste întrebări la care, din când în când, e bine să reflectezi...

Ziceam mai sus că Zu se hotărăște să nu mai vorbească, găsind conversațiile scurte inutile... Decizia ei este de fapt reflectarea modului în care suferă după pierderea unei persoane dragi. De asemenea, arată că, uneori, tăcerea spune mai multe decât o fac cuvintele și uneori, aceasta ne permite să vedem lucrurile din altă perspectivă.

If people were silent, they could hear the noise of their own lives better. If people were silent, it would make what they did say, whenever they chose to say it, more important.

Mi-a plăcut și modul în care este relatată carte și anume, unele capitole conțin pur și simplu gândurile lui Zu, pe care ni le transmite nouă, și unele capitole sunt formate dintr-un fel de scrisori adresate lui Franny, în care suntem introduși în copilăria lor.

Deși poate pare o lectură oarecum superficială, este mult mai profundă decât v-ați imagina. În această carte este vorba despre acceptare, prietenie și înțelegere, toate puse pe un fundal în care curiozitatea atinge cote maxime.

Eu vă recomand cu drag cartea, dacă sunteți dispuși să surprindeți originalitatea poveștii lui Ali Benjanim, dar și să intrați în pielea unei fetițe ale cărei gânduri sunt profunde și își pătrund drept în inimă.

Vă urez lectură plăcută!

P.S. După cum știți, îmi place să extrag lucruri interesante, așa că ia uitați ce am găsit:

• “Rabbits’ teeth never stop growing.”
• “She told us that ants sleep for just eight minutes a day but that snails can sleep for three years.”

Citate:

• “Sometimes you want things to change so badly, you can't even stand to be in the same room with the way things actually are.”
• “Being understood is a fundamental human need.”
• “Silent can say more than noise, in the same way that a person’s absence can occupy even more space than their presence did.”
• “The trick to anything is just believing you can do it. When you believe in your own ability to do something, even something scary, it gives you an almost magic power. Confidence is magic. It can carry you through everything.”
• “Neil Gaiman once said, Google cand bring you back 100,000 answers; a librarian can bring you back the right one.”

Rating:

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul celor de la Books Express. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile în engleză nemaipomenite pe care le veți găsi numai la ei!