Recenzie: „Marat" - Natașa Alina Culea

Titlu: Marat

Autor: Natașa Alina Culea

Anul publicării: 2015

Categoria: Roman de dragoste

Număr pagini: 247

Editura: Librex Publishing

Descriere:

La Beijing, în anul 2000, cu câteva zile înainte de Crăciun, într-nu restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici - și viața lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate, destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în fața unei decizii ce îi răvășește sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci atunci când, indiferent ce decizie ai lua, viața ta nu va mai cunoaște liniștea?

Marat, bărbatul misterios și frumos ca un demon, se transformă într-o obsesie seducătoare, iar Alina ajunge la marginea prăpastiei, pe care o îmbrățișează ca pe o ultimă speranță.

Romanul „Marat. Iubirea are spini” te cheamă într-o poveste de iubire incredibilă, care te va captiva prin inocența trăirilor conturate puternic și senzualitatea descrierilor erotice ale unei tinere fotografe care vrea să schimbe lumea.

Iubirea are spini.

Romanul scriitoarei Natașa Alina Culea este inspirat dintr-o poveste reală.

Părerea mea:

Superb, superb, superb! Un roman pentru care nu cred că am suficiente cuvinte de laudă și pentru care mă tem să nu omit ceva din frumusețea lui în recenzia mea.

Voi încerca totuși și voi începe cu ce mi-a plăcut cel mai mult, și anume, stilul scriitoarei. Doamne, dacă n-ați încercat nimic de la Natașa Alina Culea, trebuie să o faceți, pentru că vă va surprinde prin scriitura ei, prin faptul că, deși scrie proză, are un lirism aparte în cuvintele ei, ce ne transpune într-un univers al emoției. Cred că este foarte important ca un roman să îți ofere emoție, să te facă să trăiești alături de personaje și să fii chiar tu în mijlocul acțiunii, lucru pe care autoarea îl face cu desăvârșire, determinându-mă să o consider o adevărată scriitoare. De fiecare dată când personajul Alina suferă, sufer și eu alături de ea, când simte că nu mai are nicio perspectivă asupra vieții, brusc mă simt și eu lipsită de soluții, iar când îl întânește pe Marat, am fluturi în stomac.

Toate poveștile încep cu un cuvânt, dar ce cuvânt poate reda înfiriparea unei povești de dragoste imposibil de uitat? Lăsați-vă călăuziți de iubire precum magii sub vraja divină...

Povestea o are în centru pe Alina, o tânără fotografă care este împreună cu Denis, dar care, sufletește, este departe de el. Deși îl iubește, nu poate spune că trăiește viața pe care și-a imaginat-o dintotdeauna, cu el putând avea parte doar de confort și liniște, aventura și necunoscutul lipsind din relația lor.

Alina pleacă la Beijing la rugămintea lui Denis, care are nevoie de puțin ajutor cu o afacere, însă el  nu știe că o va trimite pe Alina într-un spațiu în care se va îndrăgosti cu adevărat și va realiza ce lipsește din relația cu el.

Un singur dans alături de Marat – un bărbat pe care multe femei l-ar vrea alături, dar care nu se lasă impresionat de oricine – și Alina simte că viața îi oferă cele mai frumoase și tandre clipe.

Se spune că acasă este acolo unde îți este inima, iar inima mea era lângă Marat acum.

Cum Marat vorbește rusa, iar Alina știe doar câteva cuvinte în această limbă, cei doi reușesc să se înțeleagă numai din priviri, în ochii lor citindu-se dragostea pe care și-o poartă unul altuia. Deși mi s-a părut puțin exagerat faptul că s-au îndrăgostit atât de repede, necunoscându-se nici măcar puțin, cred că acest detaliu și-a avut locul în lectură, mai ales că și personajele care vor apărea de-a lungul firului epic, vor avea aceeași părere ca mine, Alina demonstrând astfel că are încredere în sentimentele ei.

După ce iese din acest vis frumos, este pusă într-o situație dificilă, în care pendulează între dragostea pentru un bărbat cu care a petrecut doar câteva momente, dar alături de care se simte împlinită, și fidelitatea de care vrea să dea dovadă în relația cu Denis. Ei bine, se pare că Alina nu-și asumă riscul, în ciuda dorinței ei arzătoare, continuând să trăiască în zona de confort, departe de Marat, păstrând în amintirea lui doar un trandafir pe care l-a primit de la acesta.

Voiam atât de mult să îi explic de ce trebuie să mă întorc, voiam să îi spun cât sunt de fericită când sunt lângă el, voiam să îi mulțumesc că mi-a schimbat viața pentru totdeauna... și cu toate acestea nu puteam spune nimic. Eram doi oameni care vorbeau limbi diferite, doi oameni care-și puteau vorbi doar din intensitatea privirii.

Însă, deși ai zice că, cel puțin după câteva luni, ar trebui să nu te mai gândești la o persoană și să îi duci dorul atât de mult, Alina se gândește timp de ani de zile cum ar fi arătat viața ei dacă ar fi rămas alături de Marat, bărbatul care i-a schimbat percepția asupra vieții și după care a tânjit atâta amar de vreme.

Dacă Dumnezeu este iubire, înseamnă că Dumnezeu are chipul lui Marat.

Ocupând postul de fotograf la o firmă, Alina ajunge să călătorească peste tot, cunoscând diferiți oameni și având posibilitatea să se apropie de ei, însă gândul tot la Marat i-a rămas. Mi-a plăcut la nebunie faptul că Alina ajunge să călătorească atât de mult, dar am invidiat-o puțin pentru acest lucru, părând să aibă viața ideală. Însă, viața ei pare perfectă numai privind-o din afară, deoarece, când pătrundem în sufletul ei, vedem că e plin de suferință și neputință. Ne dăm seama astfel că, deși iubirea este considerată un sentiment atât de pur și frumos, aceasta presupune și suferință, exact ca atingerea spinului unui trandafir.

Trandafirul pe care mi l-a dat mi-a umplut sufletul de spini, iubirea doare nespus de tandru.

De-a lungul cărții, Alina își face două prietene foarte bune, alături de care trăiește clipe minunate și cărora li se poate confesa. Astfel, mi-a dat impresia că de fapt mi se confesează mie, dându-mi ocazia să mă consider o bună prietenă de-a ei, lucru pe care nu l-am simțit în prea multe lecturi.

Cartea este atât de misterioasă și plină de suspans, încât am devorat-o într-o zi. De la primele pagini am simțit că o să-mi placă și se pare că instinctul nu m-a înșelat. Faptul că Alina așteaptă ce-a dea doua întâlnire cu Marat timp de atâția ani, te ține în suspans, trezind dorința în tine și făcându-te să te întrebi ce e atât de interesant la acest Marat încât să merite toată această așteptare. Dând paginile, te tot întrebi când se va reîntâlni cu misteriosul bărbat, drept pentru care nu poți lăsa romanul din mâini până nu afli care e destinul Alinei.

După atâția ani, mă culcam cu el în gând, în vis mă înlănțuia ca o iederă înfometată în timp ce eu îl adoram, mă trezeam din somn șoptindu-i numele, iar de restul zilei îmi aminteam ca într-o pâclă a minții, ce se încăpățâna să păstreze aparențele unei vieți aproape trăite.

Cred că faptul că este o scriitură românească m-a influențat puțin, deoarece mi se pare că, deși tind să cred că traducerile sunt foarte bune, altceva este când citești cuvintele exact cum au fost scrise ele. Acest lucru mi-a permis să pătrund în frumusețea frazelor pe care Natașa Alina Culea le relatează cu atâta eleganță și pasiune, ba chiar m-a făcut să apreciez mai mult scriitorii români.

Am râs, am suferit și am zâmbit alături de personaje, drept pentru care mă consider o cititoare mulțumită din toate punctele de vedere.

Recomand cu inima deschisă acest roman excepțional, în special datorită senzualității cu care este scris, dar și datorită poveștii care te va ține cu sufletul la gură.

Vă urez lectură plăcută!

P.S. V-am mai zis că, de câte ori am ocazia, extrag din cărți și lucruri interesante, pe care nu le știam, așa că uitați ce am descoperit:

– Știi, Lili, că învățăturile lui Confucius au motivat asiaticii să mănânce cu bețișoarele? El fiind vegetarian, a spus că oamenii onorabili nu pot fi implicați în violență și a respins ideea de cuțit și furculiță la masă, ca fiind niște instrumente asociate cu agresivitatea și natura primitivă a omului. Mi se pare foarte frumoasă ideea. Totul a început din China.

Citate:

• „Dacă este ceva ce știu despre timp, e că rămâne indiferent la regretele noastre.”
• „Fericirea este mereu simplă, noi complicăm lucrurile...”

Rating:

Îi mulțumesc din suflet autoarei pentru faptul că mi-a trimis acest roman minunat și, cu ocazia acestei recenzii, vreau să îți spun că se simte că ești un om minunat, care își pune sufletul pe tavă atunci când vrea să transmit emoție și, faptul că le trimiți cititorilor cărțile tale, este un gest demn de apreciat! Abia aștept să termin și cealaltă carte scrisă de tine, „Natașa, bărbații și psihanalistul”, de care m-am apucat și de care sunt tare entuziasmată. Ah, și semnele de care sunt tare drăguțe, le ador!