Recenzie: „Orașe de hârtie" - John Green



Titlu: Orașe de hârtie

Autor: John Green

Anul publicării2014

Categoria: adolescenți, literatură de divertisment

Număr pagini: 365




Descriere:


Lumea se răstoarnă cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea liceului: Margo reapare în viața lui Quentin. În toiul nopții, îmbrăcată în costum de ninja, gata pentru o nouă aventură. Extravagantă, frumoasă, imprevizibilă și independentă, Margo l-a fascinat întotdeauna pe Quentin. Îndrăgostit iremediabil de ea, o urmează orbește, încântat să ia parte la planurile jucăușe și vindicative ale ingenioasei Margo.
Numai că fata dispare iar. De data aceasta definitiv. Margo, fata visurilor, care i-a creat întotdeauna surprize, acum devine un mister. Pentru Quentin. Care nu mai găsește nimic altceva decât indicii... lăsate de ea pentru el. De aceea, decide să le urmeze.

Părerea mea:

Această carte m-a surprins într-un mod cu totul plăcut, deoarece aveam cele mai mici așteptări de la ea. Citind Căutând-o pe Alaska”, scrisă de același autor, am rămas total dezamagită de felul în care John Green relatează întâmplările și de povestea în sine, care nu m-a impresionat deloc.

Însă, “Orașe de hârtie” este o carte plină de aventură și mister, care îți dă curajul să poți să ieși din monotonia fiecărei zi și să ai încredere că ai luat-o pe drmul cel bun și, de ce nu, să-ți trăiești viața la maxim.

Margo este centrul acțiunii, ea fiind o adolescentă cu un aer misterios, tipul omului lipsit de griji, curajos, gata de noi experiențe și cu un dram de rebelitate.

Totul începe în seara în care ea apare la geamul prietenului ei din copilărie și totodată vecinului ei, Quentin și îl roagă să o conducă cu mașina și să se aventureze cu ea într-o peripeție de neuitat. El plăcând-o încă de mici copii, își ia inima in dinți și o urmează. Astfel, are parte de cea mai palpitantă seară din viața lui, în care e nevoit să fugă cât îl țin picioarele și să comită diferite infracțiuni.

Însă, următoarea zi ea se face dispărută. Anunțând poliția, părinții ei dezvăluie că, de fiecare dată când a fugit de acasă, a lăsat indicii referitoare la locul în care ar putea fi.

Așadar, alături de prietenii săi și de cea mai bună prietenă a lui Margo, caută indicii și, mai apoi, pe baza lor, pleacă într-o aventură cu minivanul lui Q. În ciuda faptului că sunt îngrijorați de starea lui Margo, aceștia se distrează pe cinste, fiind chiar la un pas de moarte.

Aceasta este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mâini, pentru că ești curios despre ce se va întâmpla mai departe, cum vor evolua lucrurile. Astfel, ajungi să îți pui diferite întrebări la care știi că vei afla răspunsul, dacă vei contiuna să trăiești în lumea lor: unde s-a dus Margo? Mai trăiește? Face toate acestea pentru a primi atenție? Nu îi pasă deloc de sentimentele lui Q? etc.

De asemenea, este o carte amuzantă, adresată în special adolescenților.

Citind “Orașe de hârtie” realizezi că trebuie să acționezi conform bunului plac, fără să îți pese de părerile celor din jur, căci, după cum spune și Irina Binder: “eu trăiesc pentru a fi cineva în sufeltul meu, nu în ochii lumiiși, de asemenea, observi că fiecare om obișnuit are o poveste neobișnuită.

Citate:
  • “Ne petrecem fiecare moment al vieții pentru viitor – mergem la școala ca să putem merge la facultate ca să putem prinde un loc de muncă bun ca să ne putem cumpăra o casă drăguță ca să ne putem permite să ne trimitem copiii la facultate ca să poată să prindă un loc de muncă bun ca să-și poată cumpăra o casă ca să-și poată permite să-și trimită copiii la facultate.
  • Întotdeauna mi s-a părut ridicol când oamenii își doresc să se combine cu cineva doar fiindcă persoana respectivă e drăguță. E ca și cum ai alege cerealele de dimineață în funcție de culoare, nu de gust.
  • “Plăcerea nu constă în a face acel lucru; plăcerea constă în a-l plănui. Să faci chestii nu e niciodată la fel de palpitant pe cât sperai tu că va fi.
  • Nu există nimic mai plictisitor decât să-ți povestească cineva ce a visat.
  • “Să faci pipi e ca și când ai citi o carte bună – odată ce ai început, e greu să te mai oprești.”
  • “Asculți oamenii, astfel încât să ți-i poți imagina, și auzi toate lucrurile îngrozitoare și frumoase pe care oamenii și le fac lor înșiși și altor oameni, dar, la sfârșit, ascultatul te demască pe tine mai mult decât îi demască pe cei pe care încerci să-i asculți.
  • Eu nu-l întreb pe rănit cum se simte, eu însumi devin rănitul acela.” Walt Whitman
  • „E atât de greu să pleci – până ce pleci. Și apoi devine cel mai ușor lucru din lume.
  • “Călătoritul te învață o mulțime de lucruri despre tine însuți.
  • Adu-ți aminte că uneori îți imaginezi despre cineva că e într-un anumit fel și în realitate nu e așa.”
  • „Simt cum o idee prinde contur în mintea mea și încerc să-mi croiesc drum spre ea.

Rating:

Cu o mare mirare, îi dau 4 fluturași, în ciuda părerii mele despre cunoscutul John Green.


4 gânduri frumoase:

  1. Nu l-am citit. Nu prea-mi place John Green, de altfel. :D Ai fost la film?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, n-am fost. Chiar sunt curioasă cum e. Îmi plac cărțile care au și ecranizări, mă amuză într-un fel să fac observații de genul ăsta: "hei, în carte se întâmpla altfel la partea asta!" Oricum, mie cartea asta chiar mi-a plăcut, în ciuda părerii mele despre John Green.

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit recenzia, dar sincera sa fiu raman la parerea mea: John Green scrie cărți pentru a vinde. Ori eu vreau să citesc cărți care să mă ajute să mă îmbogățesc cultural :3 Sper că înțelegi ideea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, bineînțeles. Sincer, nici eu n-aș fi citit-o, având în vedere că a scris-o John Green, dar am primit-o și am zis: "meh, de ce nu?"

      Ștergere

Un produs Blogger.