Titlu: Orașe de hârtie
Autor: John Green
Anul publicării: 2014
Categoria: adolescenți, literatură de
divertisment
Număr pagini: 365
Descriere:
Lumea
se răstoarnă cu doar câteva săptămâni înainte de terminarea
liceului:
Margo reapare în viața lui Quentin. În toiul nopții,
îmbrăcată în costum de ninja, gata pentru o nouă aventură. Extravagantă,
frumoasă, imprevizibilă și independentă, Margo l-a fascinat întotdeauna pe
Quentin. Îndrăgostit iremediabil de ea, o urmează orbește, încântat să ia parte
la planurile jucăușe și vindicative ale ingenioasei Margo.
Numai că fata dispare iar. De data aceasta definitiv.
Margo, fata visurilor, care i-a creat întotdeauna surprize, acum devine un
mister. Pentru Quentin. Care nu mai găsește nimic altceva decât indicii...
lăsate de ea pentru el. De aceea, decide să le urmeze.
Părerea
mea:
Această carte m-a surprins într-un mod cu totul plăcut, deoarece aveam cele
mai mici așteptări de la ea. Citind “Căutând-o pe Alaska”, scrisă de același autor, am rămas total dezamagită de felul în
care John Green relatează întâmplările și de povestea în sine, care nu m-a
impresionat deloc.
Însă, “Orașe
de hârtie” este o carte plină de aventură și mister, care îți dă curajul să poți să
ieși din monotonia fiecărei zi și să ai încredere că ai luat-o pe drmul cel bun
și, de ce nu, să-ți trăiești viața la maxim.
Margo este centrul acțiunii, ea fiind o adolescentă cu un aer misterios,
tipul omului lipsit de griji, curajos, gata de noi experiențe și cu un dram de
rebelitate.
Totul începe în seara în care ea apare la geamul prietenului ei din
copilărie și totodată vecinului ei, Quentin și îl roagă să o conducă cu mașina
și să se aventureze cu ea într-o peripeție de neuitat. El plăcând-o încă de
mici copii, își ia inima in dinți și o urmează. Astfel, are parte de cea mai
palpitantă seară din viața lui, în care e nevoit să fugă cât îl țin picioarele
și să comită diferite infracțiuni.
Însă, următoarea zi ea se face dispărută. Anunțând poliția, părinții ei
dezvăluie că, de fiecare dată când a fugit de acasă, a lăsat indicii
referitoare la locul în care ar putea fi.
Așadar, alături de prietenii săi și de cea mai bună prietenă a lui Margo,
caută indicii și, mai apoi, pe baza lor, pleacă într-o aventură cu minivanul
lui Q. În ciuda faptului că sunt îngrijorați de starea lui Margo, aceștia se
distrează pe cinste, fiind chiar la un pas de moarte.
Aceasta este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mâini, pentru că
ești curios despre ce se va întâmpla mai departe, cum vor evolua lucrurile.
Astfel, ajungi să îți pui diferite întrebări la care știi că vei afla
răspunsul, dacă vei contiuna să trăiești în lumea lor:
unde s-a dus Margo? Mai trăiește?
Face toate acestea pentru a primi atenție? Nu îi pasă deloc de sentimentele lui
Q? etc.
De asemenea, este o carte amuzantă, adresată în special adolescenților.
Citind “Orașe
de hârtie” realizezi că trebuie să acționezi conform bunului plac, fără să îți
pese de părerile celor din jur, căci, după cum spune și Irina Binder:
“eu trăiesc pentru a fi cineva în
sufeltul meu, nu în ochii lumii” și, de asemenea, observi că fiecare om obișnuit are o
poveste neobișnuită.
Citate:
- “Ne petrecem fiecare moment al vieții pentru viitor – mergem la școala ca să putem merge la facultate ca să putem prinde un loc de muncă bun ca să ne putem cumpăra o casă drăguță ca să ne putem permite să ne trimitem copiii la facultate ca să poată să prindă un loc de muncă bun ca să-și poată cumpăra o casă ca să-și poată permite să-și trimită copiii la facultate.”
- “Întotdeauna mi s-a părut ridicol când oamenii își doresc să se combine cu cineva doar fiindcă persoana respectivă e drăguță. E ca și cum ai alege cerealele de dimineață în funcție de culoare, nu de gust.”
- “Plăcerea nu constă în a face acel lucru; plăcerea constă în a-l plănui. Să faci chestii nu e niciodată la fel de palpitant pe cât sperai tu că va fi.”
- “Nu există nimic mai plictisitor decât să-ți povestească cineva ce a visat.”
- “Să faci pipi e ca și când ai citi o carte bună – odată ce ai început, e greu să te mai oprești.”
- “Asculți oamenii, astfel încât să ți-i poți imagina, și auzi toate lucrurile îngrozitoare și frumoase pe care oamenii și le fac lor înșiși și altor oameni, dar, la sfârșit, ascultatul te demască pe tine mai mult decât îi demască pe cei pe care încerci să-i asculți.”
- “Eu nu-l întreb pe rănit cum se simte, eu însumi devin rănitul acela.” Walt Whitman
- „E atât de greu să pleci – până ce pleci. Și apoi devine cel mai ușor lucru din lume.”
- “Călătoritul te învață o mulțime de lucruri despre tine însuți.”
- “Adu-ți aminte că uneori îți imaginezi despre cineva că e într-un anumit fel și în realitate nu e așa.”
- „Simt cum o idee prinde contur în mintea mea și încerc să-mi croiesc drum spre ea.”
Nu l-am citit. Nu prea-mi place John Green, de altfel. :D Ai fost la film?
RăspundețiȘtergereNu, n-am fost. Chiar sunt curioasă cum e. Îmi plac cărțile care au și ecranizări, mă amuză într-un fel să fac observații de genul ăsta: "hei, în carte se întâmpla altfel la partea asta!" Oricum, mie cartea asta chiar mi-a plăcut, în ciuda părerii mele despre John Green.
RăspundețiȘtergereAm citit recenzia, dar sincera sa fiu raman la parerea mea: John Green scrie cărți pentru a vinde. Ori eu vreau să citesc cărți care să mă ajute să mă îmbogățesc cultural :3 Sper că înțelegi ideea.
RăspundețiȘtergereDa, bineînțeles. Sincer, nici eu n-aș fi citit-o, având în vedere că a scris-o John Green, dar am primit-o și am zis: "meh, de ce nu?"
Ștergere