Recenzie: „Oscar și Tanti Roz" - Eric-Emmanuel Schmitt

Titlu: Oscar și Tanti Roz

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Anul publicării: 2002

Categoria: dramă

Număr pagini: 100

Descriere:

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Părerea mea:

Nici nu știu cu ce să încep recenzia acestei cărți...

Pe de o parte, este o carte foarte emoționantă, care te face să realizezi anumite aspecte ale vieții. Astfel, punându-te în pielea personajului bolnav de leucemie, înveți să prețuiești fiecare moment al vieții și, în același timp, ajungi să îi mulțumești Domnului că ești sănătos.

Pe de altă parte, este o carte cu o tentă de ironie și de amuzament. Deși conștient de starea în care se află, Oscar ia toată această situație în glumă, reușind să râdă, ca și un copil normal. Dar, femeia datorită căruia el se simte în largul lui și lipsit de singurătate, este Tanti Roz. Ea este o bătrânică plină de viață, care îl învață pe copil să îi scrie lui Dumnezeu, atunci când se simte singur, și îl sfătuiește să trăiască fiecare zi ca și cum aceasta ar însemna 10 ani. Astfel, băiatul îi destăinuie tainele cele mai ascunse lui Dumnezeu și trece prin diferite peripeții, la diferite vârste.

Autorul reușește să evidențieze discrepanța dintre aparență și esență: uitându-ne la Oscar în momentele de bucurie, tindem să credem că este un copil împlinit, lipsit de griji, însă, în realitate, el este un băiețel cuprins de sentimente de groază, la gândul că această boală îi va putea aduce moartea.

Cartea conține scrisorile trimise de Oscar lui Dumnezeu. Astfel, încercăm, prin intermediul rândurilor scrise de băiețel, să comunicăm, la rândul nostru, cu El, pentru a ne transmite sentimentele copilului.

Singurul amănunt care nu mi-a plăcut: a fost prea scurtă. Parcă mai așteptam o continuare, încă o scrisoare de-a lui Oscar. Dar, pentru cei care nu v-ați convins că este o carte foarte bună și emoționantă, acesta poate fi un motiv pentru a citi-o: este scurtă, așa că, merită să vă faceți puțin timp și pentru povestea unui alt om.

Vă sfătuiesc cu inima larg deschisă să citiți această carte, care vă așterne realitatea pe hartie.  Eu una am citit-o cu vederea încețoșată din cauza lacrimilor, deoarece această carte cuprinde o dramă, în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Citate:

• “Dacă-mi pierd timpul cu ce cred toți tâmpiții, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deștepți?”
• “Nu de necunoscut mă tem, ci de faptul că voi pierde toate cele câte le cunosc.”
• “Întrebările interesante rămân și vor rămâne întrebări. Ele întrețin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de “poate că”. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.”
• “Privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară.”

Rating: