Recenzie: „Regăsire" - Raluca Butnariu

Titlu: Regăsire

Autor: Raluca Butnariu

Anul publicării: 2015

Categoria: romanță

Număr pagini: 247

Editura: Celestium


Descriere:

Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut.
Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.

Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transform în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare. El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el.

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta?

Părerea mea:

O carte superbă, realizată de o scriitoare al cărei stil m-a lăsat fără cuvinte.

Așa că, o să încep prin a spune cât de mult mi-a plăcut autoarea. Pe lângă exprimarea care denotă inteligența și delicatețea ei, aceasta m-a surprins prin emoția pe care mi-a transmis-o, făcându-mă parcă să trăiesc într-o zonă a Londrei. Raluca Butnariu ne-a transpus într-un tărâm cu ducese, conți și marchizi, reușind să ne lase să ne bucurăm de niște personaje pline de eleganță. Are un stil aparte scriitoarea, drept pentru care de la primele pagini am simțit că o să-mi placă la nebunie cartea.

În centru îi avem pe Nicolle și Johnathan, două suflete care-și trăiesc viața separat, dar pe care îi leagă un trecut plin de pasiune și dragoste, dar mai ales de suferință și lacrimi. Ele îți exprimă sinceritate, reușind să nu dramatizeze situația. În mod normal, așa aș fi zis, însă odată ce parcurgem rândurile, înțelegem gravitatea situațiilor și reușim oarecum să ne punem în pielea lor și să ne întrebăm dacă nu cumva am fi procedat la fel.

Cartea îți oferă și suspansul pe care consider că orice poveste bună trebuie să ți-l inducă. La început nu ni se prezintă situația celor doi, de pe vremea când erau împreună, drept pentru care nu le cunoaștem trecutul. Odată cu prima lor întâlnire, secretele, pe care vrem cu atâta ardoare să le aflăm, ies la iveală și ne determină să simțim suferința lor.

Prima întâlnire, după 7 ani în care nu s-au văzut, are loc la Wilton House, casa în care Nicolle este guvernantă, având grijă de 3 copii pe care Charlotte, mama lor, nu ar fi putut să-i educe atât de frumos. Înainte de reapariția lui John în viața femeii, aceasta poate spune că ducea o viață liniștită, deși avea grija zilei de mâine.

Descoperim că Nicolle este o femeie care își pune familia pe primul plan, încercând, prin muncă onestă și devotată, să-și mai acopere din datorii și să le ofere mamei, fiului ei, Andrew, și surorilor ei, un trai decent. Mie personajul mi-a transmis multă căldură și m-a surprins prin caracterul ei puternic. Deși de-a lungul firului narativ o să observăm că trece prin momente din ce în ce mai dificile și obositoare, în care cedează psihic, își păstrează tăria de caracter și gândește rațional, mai ales când vine vorba de familia ei. Când vine vorba de dragostea ei încă neuitată, probabil că nu putem spune același lucru…

De asemenea, observăm că nu îi este rușine de starea ei socială, considerând că bogația se găsește numai și numai în suflet.


Pe de altă parte, John este un bărbat chipeș, care are un aer de domninare. Deși a săvârșit câteva fapte pe care nicio femeie n-ar trebui să le cunoască de la un bărbat, acesta mi-a plăcut mult, exprimând pe de o parte bărbăție și pe de o parte sensibilitate.

Înalt și bine clădit, îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cu cămașă albă și eșarfă legată la gât într-un mod simplu și elegant, Jonathan Stamford emana putere, bogăție și senzualitate crudă, năucitoare, într-o combinație fascinantă, letală, a cărei nefastă forță Nicolle o cunoscuse pe propria piele.

De asemenea, este caracterizat de câteva valori importante, din punctual acesta de vedere fiind demn de apreciat:

Pentru Jonathan, onoarea, corectitudinea și simțul datoriei erau lucruri esențiale, vitale chiar.

Punctăm de-a lungul operei faptul că fiecare dintre personaje are o dramă interioară, pe care sunt dispuși să ne-o dezvăluie. Astfel, cartea este încărcată de sensibilitate și suferință, făcându-te să trăiești alături de personaje și să te facă să îți spui: “Oh, aș fi vrut să fiu acolo și să le alin durerea!

Fiecare personaj a greșit din anumite puncte de vedere, fapt ce ne duce cu gândul la ideea că toți oamenii greșesc, iar faptul că decidem să-i iertăm nu este o dovadă de slăbiciune, ci de înțelepciune. Odată ce mai dăm încă o pagină, asistăm la dezvoltarea personajelor, care reușesc să-și calce pe orgoliu și să-și exprime sentimentele.

În carte mai apar, bineînțeles, și alte personaje, însă o să-l menționez doar pe vicontele de Compton, Royce, care este îndrăgostit de Nicolle și care încearcă să-i arate acest lucru oferindu-i atenție și purtându-se cavalerește. Relația dintre ei doi mi s-a părut puțin lăsată în aer, cel puțin la sfârșit, așa că aici nu prea am lucruri de adăugat. Ce mi-a plăcut este faptul că vicontele, un romantic incurabil, a insistat ca Nicolle să-i zică pe nume, formându-se astfel o relație de prietenie între ei. Mi-a plăcut ideea asta, deoarece de multe ori mă gândesc că e un impact mai mare în momentul în care persoana îndrăgită de tine îți spune pe nume.

Îmi place cum sună numele meu pe buzele tale.

Cartea îți dă o stare de bine, permițându-ți să intrii în viața unor personaje de înaltă clasă, să simți atmosfera balurilor desfășurate în conac și să subliniezi respectul pe care și-l poartă personajele între ele.


Este o lectură care cu siguranță te va surprinde prin sinceritatea și intensitatea momentelor prezentate și care îți va oferi câteva ore de regăsire sufletească. Vi-o recomand cu mare drag!

Lectură plăcută, oameni frumoși!


Citate:
  •  “Nu există o tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. John Webster
  •  Niciodată este un cuvânt prea mare pentru a fi folosit cu atâta ușurință.”


Rating:



Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul Librex.ro. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să comandați cu încredere de la ei!


8 gânduri frumoase:

  1. Buna, scuze ca te deranjez dar am organizat pe blog un concurs si ma gandeam ca te poate interesa (http://booksormovie.blogspot.ro/2016/01/concurs.html). Iti doresc o zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur, nu-i nicio problemă. Mersi că m-ai anunțat și o zi frumoasă! >:D<

      Ștergere
    2. Astazi am dat de aceasta carte si am decis totusi sa caut o recenzie, iar ideile surprinse de tine sunt forte interesante, chiar mi se pare o carte ce merita citita, pupici.

      Ștergere
    3. Da, eu una ți-o recomand cu drag, sunt sigură că o să te prindă stilul scriitoarei. Pupicei! :*

      Ștergere
  2. Multumesc pentru linkul lasat pe blog! Imi place recenzia ta, si fara îndoială, Raluca este una dintre scriitoarele preferate la capitolul autori străini!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult! Într-adevăr, și eu m-am îndrăgostit de stilul ei, fiind prima carte pe care am citit-o de la ea. Dar, din câte știu, este româncă (născută la Galați).

      Ștergere
  3. Îmi plac recenziile tale! Nu am citit cartea încă, dar ador coperta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru apreciere! Îți recomand cu drag cartea, este deosebită!

      Ștergere

Un produs Blogger.