De ce scriem?

Nu știu despre alții, însă eu scriu pentru că este modul prin care reușesc să îmi exteriorizez gândurile, fără să mă intereseze dacă sunt judecată sau nu. În momentul în care scriu, îmi pun sufletul pe tavă, vrând ca mesajul meu să ajungă la cei din jur în cel mai sincer și frumos mod posibil.

Mama mi-a spus să nu am incredere în nimeni, iar în momentul în care simt că am ceva pe suflet, să mă pun în fața oglinzii și să-mi vorbesc mie însămi. Ei bine, oglinda mea este scrisul.

Stând în camera mea, cu un pix și o foaie în mână, ori tastând la laptop, pe care mi-l imaginez a fi o autentică mașină de scris, uit de lumea înconjurătoare. Mă desparte o singură fereastră de realitatea crudă, în care vezi numai frică, minciună si disperare. Cu siguranță există și sentimente frumoase în această lume în care toți trăim, însă scrisul este cel care mă ajută să le observ. Bunătatea, iubirea și fericirea sunt puse laolaltă și sunt transpuse în cuvintele pe care chiar acum le scriu.

De multe ori este bine să ne îndepărtăm de realitate, să ne lăsăm pentru câteva momente duși de val, să lasam ca fanteziile să ne teleporteze pe tărâmuri pe care noi singuri ni le creem. Decât să trăim cu frică, mai bine rupem puțin contactul cu realitatea și ne dăm noi înșine încredere în propria persoană. Decât să trăim triști, mai bine ne focusăm atenția asupra detaliilor și momentelor mici din viața noastră, dar pline de semnificație.

După părerea mea, un om care nu visează este mai rupt de realitate decât noi, fanteziștii. Este bine să visezi, să te lași purtat de sentimente deosebite. Dacă pe acestea nu le putem întalni în realitate, de ce să nu ni le creem singuri? Ar trebui să nu mai așteptăm de la cei din jur să ne facă fericiți, pentru că fericirea vine din noi, însă de multe ori nu îi permitem să iasă la suprafață.

Scriu deoarece reușesc să mă descarc și, mai mult decât atât, să mă descopăr. De multe ori, nu ne dăm seama că gândim un anumit lucru, însă în momentul în care este așternut pe hârtie, cel puțin pentru mine capătă un anumit sens.

Îmi place să explorez, să văd dincolo de cuvinte, să le vad farmecul și intensitatea. De asemenea, îmi plac poveștile oamenilor, pentru că fiecare om obișnuit are o poveste neobișnuită. Mă pasionează să aflu detalii despre aceste persoane, în ciuda faptului că nu le cunosc, pentru că sunt sigură că fiecare ființă are ceva frumos de spus. Mă bucură fericirea altora, iar în momentul în care un om  își deschide sufletul în fața mea, nu pot să simt decât împlinire.

În fiecare moment, noi gândim ceva, fie că ne dăm seama sau nu. Pasiunea mea este să îmi aleg cele mai armonioase gânduri și să le exprim în fața celorlalți.

Iubesc scriitorii care mă transpun în alt univers și mă fac să intru în pielea unor personaje despre care inițial nu știu nimic, ba poate care chiar nu există. Asta mi-ar plăcea și mie să fac la rândul meu, să le dau oamenilor posibilitatea să traiască mai multe vieți, să iasă din monotonie și să nu-și piardă speranța, ajungând astfel ca într-o bună zi să-și vadă visele îndeplinite.