Anul publicării:
2014
Categoria:
biografii, memorii, jurnale
Număr pagini:
240
Leon Leyson avea
numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată
să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și
curaj, Leyson reușeste să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final,
generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost
cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele
lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă
ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura
carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui
Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.
Părerea mea:
Teamă,
durere, suferință, gândurile unui băiețel captiv într-o lume a războiului...
Povestea începe
pueril, totul fiind văzut prin ochii unui băiat de numai 10 ani, unui copil ce
numai gânduri vesele îi puteau trece prin cap, ca mai apoi, progresiv, totul să
se întunece și să asistăm la maturizarea bruscă a lui, la conștientizarea unei realități prea dure pentru un copil.
Se întâmpla pe 6 septembrie 1939. În mai puțin de o
săptămână de la trecerea graniței în Polonia, germanii se aflau în Cracovia.
Deși nu o știam la vremea aceea, anii noștri în iad începuseră.
Leon
Leyson a fost unul dintre norocoasele
victime ale Holocaustului, căci, aflându-se pe lista lui Schindler, un nazist cu suflet mare care a salvat de la
moarte multe vieți, a avut parte de un noroc ce la vremea aceea puțini și-l
puteau permite.
Asta nu înseamnă că
Leon n-a simțit ororile războiului,
că nu i s-au umplut mintea și sufletul de teamă și nesiguranță, în timp ce
stomacul îi cerea flămând mancare... În vreme de război, fiecare om se gândește
numai la modalități de a rămâne în viață, drept pentru care, să vezi un copil
care, în loc să se gândească la jocuri și la tărâmuri îndepărtate, se gândește
numai la supraviețuire și are în el frica zilei de mâine, e destul de marcant.
Am vrut să fug,
să nu mai văd, dar îmi simțeam picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și
rușinea din ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat în fața soției și a
copiilor lui. Bărbatul mândru și ambițios care își adusese familia în Cracovia
pentru o viață mai bună era acum incapabil să oprească brutele naziste care
îndrăzniseră să îi calce în casă.
Și totuși, spre
dezamăgirea mea, nu a fost îndeajuns. Apreciez fiecare poveste de război, mai
ales când vine vorba de cel de-al Doilea Război Mondial, implicit de Holocaust,
însă această carte nu pot să zic că m-a
mișcat așa cum altele au făcut-o într-un mod în care și acum pot să închid
ochii și să resimt acel amalgam de sentimente.
Nu sunt neapărat de
acord cu comparațiile, însă având în vedere că am mai citit cărți pe acest
subiect, pot să spun că aceasta e cu mult sub celelalte. Într-adevăr, am fost
curioasă să văd ce se va întâmpla cu micuțul Leon și familia lui, am fost
speriată de naziști și am sperat să nu le facă ceva, însă autorul nu a reușit
să mă facă să intru cu totul în poveste, să mă simt parte din decor și să am
sufletul răscolit de zeci de sentimente.
Deși e o poveste
interesantă, am citit-o destul de pasiv și nu m-a marcat așa cum aș fi crezut
că o va face. Sunt dependentă de descrieri,
iar această carte nu m-a satisfăcut din acest punct de vedere. Nu regret însă că
am citit-o, pentru că e încă o istorisire care mă face să pătrund mai adânc în
această lume a durerii și a neputinței, mă face să îmi pun întrebări și să
înțeleg lucruri.
Mi-a plăcut că
acțiunea s-a concentrat în jurul misteriosului Oskar
Schindler. Deși nu apare des în cadru, autorul se asigură de fiecare
dată prin cuvintele sale că-și exprimă respectul și recunoștința fată de acest
bărbat care pentru el a devenit un erou.
Campbell a spus
că eroul este o ființă umană obișnuită, care „face cele mai
bune lucruri în cele mai rele condiții”.
Oskar Schindler este personificarea acestei definiții.
Și, într-adevăr,
așa ne face și pe noi să-l vedem. Printre atâția naziști în ochii cărora poți
citi numai ură și indiferență, vine acest bărbat care la început poți crede că
e la fel ca ceilalți, dar care, pe parcurs, prin atitudinea sa, demonstrează
contrariul. E plin de curaj și de
bunătate și luptă în liniște pentru viața evreilor.
Schindler
îndrăznea să se revolte împotriva legii pământului, care dispunea torturarea și
exterminarea evreilor, și nu tratarea lor ca ființe umane.
Deși a murit înainte să-și vadă cartea publicată,
țin să menționez că-l apreciez pe autor pentru simplul fapt că a decis să-și
spună povestea. Deși i-a fost greu la început și de fiecare dată când se aducea
vorba despre război parcă îi treceau prin fața ochilor toate scenele oripilante
pe care le-a trăit, și-a luat inima în dinți și a realizat că, dacă va tace, va
fi un semn că tot ce li s-a întâmplat evreilor a fost corect și că naziștii
n-au făcut decât să ia cele mai bune decizii.
Voiam să le las
moștenire copiilor noștri libertatea, nu teama. Desigur, le-am povestit treptat
frânturi din trecutul meu, pe măsură ce creșteau.
Dacă
vreți să priviți ororile din Polonia celui de-al Doilea Război Mondial prin
ochii unui copil înspăimântat și totuși cu o urmă de speranță în suflet, vă
invit să parcurgeți această carte sau, mai bine zis, această lecție de viață!
Dacă vă hotărâți să
citiți cartea, vă urez lectură plăcută!
Dacă
vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Libris.
Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte și vă îndemn
să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe
care le au!
Rating: 3/5