„Nu am timp să citesc” – O afirmație din ce în ce mai des auzită, pe care o percep ca pe un pretext de a da vina pe altcineva, și anume pe timp. Obișnuiam să o spun și eu la un moment dat, dar...
Recenzie: „Pregătit pentru succes” - Jeff Keller
Titlu: Pregătit pentru succes Autor: Jeff Keller Anul aparitiei: 2014 Categoria: psihologie practică Număr pagini: 290 Editura: Curtea Veche De ce oare unii oameni reușesc în tot ceea ce‑și propun, iar alții nu? Care este diferența dintre ei si ce ar putea face...
Recenzie: „Abilități de comunicare” - Allan&Barbara Pease
Titlu: Abilităti de comuniccare Autor: Allan&Barbara Pease Anul aparitiei: 2013 Categoria: psihologie practică Număr pagini: 104 Editura: Curtea Veche Bestseller-ul Abilități de comunicare a soților Pease îți arată: cum să faci o primă impresie bună și durabilă, cum să captezi atentia celorlalți și...
Recenzie: „Profesorul și menajera” - Yoko Ogawa
Titlu: Profesorul și menajera Autor: Yoko Ogawa Anul aparitiei: 2016 Categoria: literatura japoneză Număr pagini: 204 Editura: Humanitas Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare...
Recenzie: „Atlasul frumuseții” - Mihaela Noroc
Titlu: Atlasul frumusetii Autor: Mihaela Noroc Anul aparitiei: 2017 Categoria: inspiratie, carte ilustrată Număr pagini: 352 Editura: Humanitas Mihaela Noroc a călătorit în peste 50 de țări, fotografiind femei din toate mediile sociale. Demersul tinerei românce a devenit faimos în întreaga lume și...
Recenzie: „Motive pentru a zâmbi” - Zig Ziglar
Titlu: Motive pentru a zâmbi. Încurajări și inspiratie pentru călătoria pe valurile vietii Autor: Zig Ziglar Anul aparitiei: 2013 Categoria: dezvoltare personală, psihologie practică Număr pagini: 232 Editura: Curtea Veche Cartea de față reprezintă ajutorul spiritual de care ai nevoie pentru a te...
Recenzie: „Regele-cerșetor și secretul fericirii. Puterea vindecătoare a cuvintelor” - Joel Ben Izzy
Recenzie: „Regele-cerșetor și secretul fericirii. Puterea vindecătoare a cuvintelor” - Joel Ben Izzy
Titlu: Regele-cerșetor și secretul fericirii. Puterea vindecătoare a poveștilor Autor: Joel Ben Izzy Anul aparitiei: 2013 Categoria: dezvoltare personală Număr pagini: 224 Editura: Curtea Veche Volumul acesta spune o poveste adevarată de viață, poate crudă uneori, dar în care se simte totuși gustul dulceag...
18 cărți de dezvoltare personală pe care vreau să le citesc în 2018
Anul 2018 va fi, pentru mine, anul dezvoltării personale. Multe se vor întâmpla: voi termina liceul, voi începe facultatea, voi întâlni oameni noi, voi avea parte de alte oportunități și experiențe, drept pentru care încerc să-mi focusez atenția pe dezvoltarea mea și pe...
Crăciunul în cărți - Ce citim de Crăciun?
Pentru că se apropie Crăciunul, vin cu câteva sugestii de cărți numai bune de citit lângă brad, alături de o ciocolată caldă și cu o pătură pufoasă pe voi. Eu le-aș face cu mare drag cadou cititorilor din viața mea, fiind tematice, însă...
Recenzie: „Un băiat pe lista lui Schindler" - Leon Leyson
Anul publicării:
2014
Categoria:
biografii, memorii, jurnale
Număr pagini:
240
Leon Leyson avea numai 10 ani când naziștii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forțată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverență și curaj, Leyson reușeste să supraviețuiască sadismului naziștilor. În final, generozitatea și iscusința unui bărbat german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia lui, numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia - o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler. Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează perfect demnitatea autorului.
Părerea mea:
Teamă,
durere, suferință, gândurile unui băiețel captiv într-o lume a războiului...
Povestea începe
pueril, totul fiind văzut prin ochii unui băiat de numai 10 ani, unui copil ce
numai gânduri vesele îi puteau trece prin cap, ca mai apoi, progresiv, totul să
se întunece și să asistăm la maturizarea bruscă a lui, la conștientizarea unei realități prea dure pentru un copil.
Se întâmpla pe 6 septembrie 1939. În mai puțin de o săptămână de la trecerea graniței în Polonia, germanii se aflau în Cracovia. Deși nu o știam la vremea aceea, anii noștri în iad începuseră.
Leon
Leyson a fost unul dintre norocoasele
victime ale Holocaustului, căci, aflându-se pe lista lui Schindler, un nazist cu suflet mare care a salvat de la
moarte multe vieți, a avut parte de un noroc ce la vremea aceea puțini și-l
puteau permite.
Asta nu înseamnă că
Leon n-a simțit ororile războiului,
că nu i s-au umplut mintea și sufletul de teamă și nesiguranță, în timp ce
stomacul îi cerea flămând mancare... În vreme de război, fiecare om se gândește
numai la modalități de a rămâne în viață, drept pentru care, să vezi un copil
care, în loc să se gândească la jocuri și la tărâmuri îndepărtate, se gândește
numai la supraviețuire și are în el frica zilei de mâine, e destul de marcant.
Am vrut să fug, să nu mai văd, dar îmi simțeam picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și rușinea din ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat în fața soției și a copiilor lui. Bărbatul mândru și ambițios care își adusese familia în Cracovia pentru o viață mai bună era acum incapabil să oprească brutele naziste care îndrăzniseră să îi calce în casă.
Și totuși, spre
dezamăgirea mea, nu a fost îndeajuns. Apreciez fiecare poveste de război, mai
ales când vine vorba de cel de-al Doilea Război Mondial, implicit de Holocaust,
însă această carte nu pot să zic că m-a
mișcat așa cum altele au făcut-o într-un mod în care și acum pot să închid
ochii și să resimt acel amalgam de sentimente.
Nu sunt neapărat de
acord cu comparațiile, însă având în vedere că am mai citit cărți pe acest
subiect, pot să spun că aceasta e cu mult sub celelalte. Într-adevăr, am fost
curioasă să văd ce se va întâmpla cu micuțul Leon și familia lui, am fost
speriată de naziști și am sperat să nu le facă ceva, însă autorul nu a reușit
să mă facă să intru cu totul în poveste, să mă simt parte din decor și să am
sufletul răscolit de zeci de sentimente.
Deși e o poveste
interesantă, am citit-o destul de pasiv și nu m-a marcat așa cum aș fi crezut
că o va face. Sunt dependentă de descrieri,
iar această carte nu m-a satisfăcut din acest punct de vedere. Nu regret însă că
am citit-o, pentru că e încă o istorisire care mă face să pătrund mai adânc în
această lume a durerii și a neputinței, mă face să îmi pun întrebări și să
înțeleg lucruri.
Mi-a plăcut că
acțiunea s-a concentrat în jurul misteriosului Oskar
Schindler. Deși nu apare des în cadru, autorul se asigură de fiecare
dată prin cuvintele sale că-și exprimă respectul și recunoștința fată de acest
bărbat care pentru el a devenit un erou.
Campbell a spus că eroul este o ființă umană obișnuită, care „face cele mai bune lucruri în cele mai rele condiții”. Oskar Schindler este personificarea acestei definiții.
Și, într-adevăr,
așa ne face și pe noi să-l vedem. Printre atâția naziști în ochii cărora poți
citi numai ură și indiferență, vine acest bărbat care la început poți crede că
e la fel ca ceilalți, dar care, pe parcurs, prin atitudinea sa, demonstrează
contrariul. E plin de curaj și de
bunătate și luptă în liniște pentru viața evreilor.
Schindler îndrăznea să se revolte împotriva legii pământului, care dispunea torturarea și exterminarea evreilor, și nu tratarea lor ca ființe umane.
Deși a murit înainte să-și vadă cartea publicată,
țin să menționez că-l apreciez pe autor pentru simplul fapt că a decis să-și
spună povestea. Deși i-a fost greu la început și de fiecare dată când se aducea
vorba despre război parcă îi treceau prin fața ochilor toate scenele oripilante
pe care le-a trăit, și-a luat inima în dinți și a realizat că, dacă va tace, va
fi un semn că tot ce li s-a întâmplat evreilor a fost corect și că naziștii
n-au făcut decât să ia cele mai bune decizii.
Voiam să le las moștenire copiilor noștri libertatea, nu teama. Desigur, le-am povestit treptat frânturi din trecutul meu, pe măsură ce creșteau.
Dacă
vreți să priviți ororile din Polonia celui de-al Doilea Război Mondial prin
ochii unui copil înspăimântat și totuși cu o urmă de speranță în suflet, vă
invit să parcurgeți această carte sau, mai bine zis, această lecție de viață!
Dacă vă hotărâți să
citiți cartea, vă urez lectură plăcută!
Dacă
vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Libris.
Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte și vă îndemn
să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe
care le au!
Rating: 3/5
Recenzie: „Diavolul și domnișoara Prym” - Paulo Coelho
Titlu: Diavolul și domnișoara Prym Autor: Paulo Coelho Anul publicării: 2000 Categoria: literatura universală Număr pagini: 184 Editura: Humanitas O comunitate devorată de lăcomie, lașitate și frică. Un om persecutat de fantomele trecutului său dureros. O tânără în căutarea fericirii. Într-o săptămână plină...
Baroque Books&Arts - Editura de care nu auzisem niciodată până acum
Da, e adevărat, așa cum spune și titlul, nu auzisem până acum de această editură, însă pot să zic că m-a impresionat într-un mod cu totul plăcut; la modul că vreau să citesc aproape toate cărțile de la ei, haha! Deși încă n-am...
The Royal Portuguese Reading Room, Rio de Janeiro, Brazil - Impunere și maiestuozitate #librariesaroundtheworld
Real Gabinete Portugues De Leitura din Rio de Janeiro (Brazilia) are cea mai mare și valoroasă colecție de lucrări ale scriitorilor portughezi din afara Portugaliei, conținând 350.000 de volume. Instituția a fost înființată în 1837 de un grup de 43 de imigranți portughezi, refugiați...
Recenzie: „Tatăl celuilalt copil" - Parinoush Saniee
Autor:
Parinoush Saniee
Anul publicării:
2004
Categoria:
literatura universală
Număr pagini:
290
Într-o lume în care grija părinților pentru copii ajunge să îi îndepărteze sufletește de aceștia, romanul Tatăl celuilalt copil reamintește un lucru fără de care orice efort, oricât de bine intenționat, e în van: să te arăți preocupat nu înseamnă să fii mâhnit ori să descoperi lipsuri și ciudățenii pe care să vrei cu orice preț să le repari, ci să arăți încredere și să te porți cu înțelegere. Cu iubire. Ceva atât de simplu și atât de fragil...
Aniversarea a douăzeci de ani îi oferă lui Shahab prilejul unei introspecții asupra copilăriei sale, marcată de conflictele provocate în familie de refuzul lui de a vorbi și de relația tensionată cu părintele său. Povestea romanului Tatăl celuilalt copil conturează, prin ochii a două personaje, viața unei familii iraniene tipice din clasa de mijloc, în care fiecare suferă, într-un fel sau altul, sub povara rolului pe care i-l impune tradiția. Tatăl lui Shahab, Naser, este convins că datoria sa față de familie se limitează la a-i asigura confortul material, ignorând nevoile afective ale soției și copiilor. Maryam, mama lui Shahab, este nevoită să își sacrifice viața profesională pentru a se ocupa de casă și de cei trei copii, iar sentimentele de neîmplinire care o macină îi umbresc viața de familie. În momentul în care muțenia lui Shahab este interpretată de adulții din jur drept simptom al deficiențelor mintale, neajunsurile existențe între membrii familiei se acutizează tot mai mult. Shahab își pierde treptat încrederea în sine, ajungând la concluzia că a eșuat în datoria filială și că nu este, de fapt, copilul tatălui său.
Părerea mea:
Emoționantă,
profundă, captivantă... excepțională!
Mi-am dorit atât de
mult să citesc cartea asta și am avut atâtea așteptări de la ea, încât am fost
surprinsă să văd că mi-au fost depășite
așteptările. Am avut parte de un amalgam de sentimente: ură, iubire, neînțelegere, tristețe și am trăit fiecare
moment alături de personaje, am fost cu sufletul aproape de ele și m-am pierdut
în lumea pe care Parinoush Saniee a conturat-o atât de frumos!
Cartea mi-a oferit
perspective diferite asupra unui aspect din viața de zi cu zi, și anume modul în care se deschid cei din jur față
de noi în funcție de cum ne comportăm cu ei. Fiecare dintre noi are câte
ceva de spus, însă atunci când ți se pune un nod în gât și cuvintele parcă nu
mai vor să-ți iasă din gură, realizezi că poate nu ești pregătit să te
destăinui oricui.
Povestea
îl prezintă pe Shabab, un băiețel de 4 ani
care încă n-a rostit niciun cuvânt. Familia este foarte îngrijorată din cauza
acestui lucru, mai ales tatăl lui, care îl consideră pe băiețel rușinea
familiei.
– Nu! El e tatăl lui Arash, care e un copil bun. Eu sunt un copil rău și prost. Deci dacă aș fi copilul lui, l-aș face de rușine. Nu e vina mea.
Shabab poate să
vorbească, însă ceva îl oprește: faptul că cei din jur îl descurajează, faptul că îl
consideră prost și că nu-i arată afecțiune. Deși mama lui este singura care nu
crede că are probleme, nici aceasta nu-i dă dovadă de afecțiune:
în loc să-l îmbrățișeze, să-l dădăcească și să se joace
cu el, e mereu cu ochii în patru, ca nu cumva Shabab să facă ceva rău, e
necăjită că cei din jur îl dojenesc, dar parcă nu face nimic în legătură cu
asta. Cel mai tare însă îl afectează relația
cu tatăl său, care e construită pe ură, căci bărbatul e atât de rușinat de
copil, încât dă impresia că nici măcar nu e tatăl lui, ci o persoană total
necunoscută...
Ea chiar nu știe că toți copiii buni, sănătoși, frumoși și deștepți sunt ai taților, pe când copiii proști, urâți, bolnavi și muți sunt ai mamelor?
Întreaga familie e
creionată în alb-negru, căci toți membrii ei sunt lipsiți de viață și nu
înțeleg ce înseamnă o familie adevărată,
o familie unită.
V-ați făcut din muncă o scuză pe care le-o aruncați tuturor în față. Iar copiii suferă.
De aceea, Shabab
este cel care suferă cel mai mult. El are niște voci în cap, pe Asi și Babi, pe care eu le-am văzut ca un înger și
un drăcușor și de fiecare dată când ar vrea să zică ceva, el vorbește cu acești
prieteni.
– Îi omor! A spus Asi. O să vadă ei!
– Cum? A răspuns Babi plângând. Noi nu avem atâta forță. Nu putem face nimic.
Contrar părerilor
din jur, Shabab ne dă ocazia să vedem cât de inteligent e. Privind din perspectiva lui, observăm cât de imaturi
pot să fie părinții lui și cum nu-și pot da seama care e adevărata cauză a
lucrurilor. Privim astfel prin ochii unui copilaș, însă gândim cu mintea unui
băiat matur.
Cartea este despre familie, iubire și comunicare. Lipsa de
comunicare este cea care cred că a dus totul pe un drum greșit, un drum de pe
care la început doar Shabab suferă, dar pe care ulterior ajung să sufere toate
personajele.
Unele lucruri nu
apar scrise în cărți și în caiete, iubirea e o poveste scrisă în inimile
oamenilor.
De asemenea, este
despre modul în care ne raportăm la persoanele din jur și la așteptările pe
care le avem de la ele. Toate rudele băiețelului așteptau de la acesta să
vorbească și în fiecare moment el se simțea presat, drept pentru care, se
închidea și mai mult în el. Însă, când o anumită persoană îl înțelege, îi arată
afecțiune, îi respectă tăcerea și nu are nicio așteptare de la el, îi conferă
încredere și îl face să realizeze că e o persoană față de care merită să-și
deschisă sufletul...
Bibi nu avea nici o dorință de a se mândri cu meritul că mă făcuse să vorbesc. Nu voia să demonstreze nimic. Nu voia să facă paradă cu mine. Și, mai important decât orice altceva, nu mi-a trădat încrederea.
Cartea
asta a fost ca o furtună în sufletul meu, căci mi-a amestecat toate
sentimentele, le-a întors pe toate părțile și m-a făcut să văd lucrurile
dintr-o perspectivă nonconformistă, fapt pentru care mă determină să o pun
alături de lecturile mele preferate!
Dacă vă hotărâți să
citiți cartea, vă urez lectură plăcută!
Dacă
vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și
anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a
citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și
să profitați de prețurile excepționale!
Rating: 5/5
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
