Recenzie: „Mulțumesc pentru amintiri” - Cecelia Ahern

Titlu: Mulțumesc pentru amintiri

Autor: Cecelia Ahern

Anul publicării (RO): 2011

Categoria: ficțiune, romanță

Număr pagini: 472

Editura: All

Descriere:

Bestseller internațional nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009

Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.

Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna. 

Părerea mea:

O carte relaxantă, ce-ți încălzește sufletul și te face să zâmbești...

Îmi era atât de dor de scriitura Ceceliei Ahern! Deși poate mulți consideră că această autoare are numai cărți dramatice, clișeice ori prea simple, eu o admir pentru modul în care-ți intră pe sub piele și te face să-i îndrăgești opera. Sunt momente în care am nevoie de cărți scrise de ea, care să mă binedispună și să mă relaxeze, așa că mie mi se pare mare lucru să faci un cititor să aibă nevoie de o carte scrisă de tine.

Cartea de față este una dintre acelea care te încălzesc și te fac să zâmbești. Mi s-a părut interesant cum eu de obicei caut ceva misterios într-o carte, care să-mi fie dezvăluit abia la sfârșit și atunci să rămân cu gura căscată, însă cum în această poveste fix inversul l-am apreciat. Ni s-au prezentat personajele, așa cum sunt ele, ne-au lăsat să le descoperim, însă ele între ele abia la sfârșit au avut ocazia să o facă. Astfel, noi suntem cei care creează misteriosul, cei care sunt în spatele acțiunilor personajelor...

Acțiunea ni-i prezintă pe Justin, un bărbat căruia îi e frică de ace, și pe Joyce, o femeie proaspăt divorțată, care trece prin drama pierderii unui copil. Convins de cei din jur că ar trebui să doneze și el sânge, Justin își face curaj și face acest pas, însă rămâne cu întrebări: Oare în al cărui corp va ajunge sângele mele? Nu va trebui acea persoană să-mi mulțumească veșnic, să-mi trimită brioșe, să-mi ducă hainele la spălat și să-mi facă surprize? Cu siguranță, la început doar se gândește la aceste lucruri, însă când începe să primească tot felul de cadouri, de care sunt atașate bilețele pe care scrie „Mulțumesc”, își dă seama că ceva nu e în regulă...

Pe de altă parte, Joyce se trezește că știe mai multe decât știa înainte să intre în spital: cunoaște arhitectura altor secole, vorbește limbi noi, brusc nu mai e vegetariană și decide că vrea să se tundă exact în momentul în care în salon intră și Justin.

Se leagă astfel o conexiune, iar cele două personaje sunt într-o continuă joacă de-a șoarecele și pisica...

Apar în scenă și alte personaje, tatăl lui Joyce fiind cel pe care l-am îndrăgit cel mai mult. Are alura aceea de bunic, dar în același timp e și foarte amuzant, fiind întotdeauna curios și nerăbdător.

– Pe vremea mea lucrurile existau pur și simplu. Nu făceam analiză de sute de ori. Nu existau cursuri la facultate cu oameni care absolveau cu diplome în „De ce” și „Cum” și „Deoarece”. Uneori, iubito, trebuie să uiți toate acele cuvinte și să te înscrii la o mică lecție numită „Mulțumesc”.

Cum spuneam și mai sus, noi realizăm tot ce se întâmplă și astfel ne amuzăm pe seama personajelor, căci ele nu înțeleg ce li se întâmplă... Dar să nu credeți că faptul că noi cunoaștem acțiunea, ne face mai puțin captivați de carte și ne pierde interesul. Vrem în continuare să aflăm ce se va întâmplă și ne punem întrebări, căci poate nu am cunoscut personajele îndeajuns de bine...

Scrisă lejer, având tentă comică, dar în același timp și romantică, cartea reușește să pună în scenă o poveste miraculoasă, a cărei pioni centrali sunt două personaje pe care destinul le unește. Vă recomand să citiți cartea într-o perioadă în care aveți nevoie de ceva ușor, dar încărcat de magie și de frumos!

Vă urez lectură plăcută!

Citate:

   „Dar cel mai adesea, deciziile pripite sunt greșite, iar uneori simțim că dăm înapoi, când de fapt înaintăm.”

   „E drăguț să fii important, Gracie, dar e mai important să fii drăguț.”

Rating: 4/5

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul Editurii All. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au!