Știu că mai e ceva
timp până la Crăciun, însă am citit într-o carte despre o fetiță care a aflat
că nu există Moș Crăciun și am zis să “dezbat” acum tema asta, cât am idei bine ancorate în minte.
Îmi aduc aminte cât
de nerăbdătoare eram să vină Moșu`, mereu mă ascundeam sub pat și eram sigură că îl voi
surprinde cum îmi așază cadourile sub brad... însă niciodată nu s-a întâmplat
asta; cum dispăream puțin, cum apăreau ca prin minune și
cadourile, fapt ce nu-l puteam înțelege.
Auzisem vorbe pe
afară cum că Moș Crăciun nu ar exista, însă nu voiam să cred în nicun fel acest
lucru, eram convinsă de existența lui.
Îmi doream atât de
multe lucruri – ca orice copil, de altfel – și nu știam ce să aleg, ce să scriu
în scrisoarea pentru Moșu`. De la păpuși, până la rochițe de prințesă, mintea mare parcă
zburda într-un tărâm roz, perfect.
Eram atât de
bucuroasă când primeam ce îmi doream. Îmi sclipeau ochii la vederea cadourilor
și mă grăbeam să iau jucăriile și să mă joc cu ele. Era atât de frumos... și
acum îmi aduc aminte cum puneam globuri care mai de care mai colorate în brad,
cum îmi întindeam pături pe jos, îmi puneam pe un scăun prăjiturele și ceai și
mă jucam cu noile mele păpuși... Îmi e atât de dor, îmi e dor de tot ce ține de
lumea copilăriei, a jocului și a păpușilor.
"Crăciunul este locul de păstrare al amintirii inocenței noastre."
Mă gândeam ce cadou
să-i iau unei fetițe din clasa a 5-a; deja îmi imaginam cum ar arăta păpușa perfectă, cu fel și
fel de haine și accesorii, ca mai apoi să realizez un lucru:
nu mai suntem în perioada aceea. O văd cum umblă pe telefon, mai exact pe
facebook, și realizez că o păpușă n-ar bucura-o, într-o perioadă în care
tehnologia este predominantă.
Iar asta mă întristează… în urma tehnologiei,
profităm de multe lucruri bune, ajungem la informație mai rapid, însă am
impresia că uneori uităm de lumea exterioară, de realitatea în care se
presupune că ar trebui să trăim. Dacă spun eu acest lucru, o fată de 15 ani, mă
întreb ce se va întâmpla în viitor, când tehnologia va fi mult mai evoluată…
Ca să revin la subiectul cu Moș Crăciun, mi-ar fi
plăcut să nu fi aflat nici până acum că nu există, căci acum nu mai are niciun
farmec. Cum înainte eram nerăbdătoare să văd ce am primit cadou, acum doar dau
impresia asta, în semn de respect pentru părinții mei. Însă, nu, în interiorul
meu sunt atât de indiferentă… Mă supără faptul că acum îmi aleg cadoul singură
ori primesc bani, ca să îmi cumpăr ce îmi place. Într-adevăr, cum sunt în
perioada adolescenței, părinții nu mai știu ce gusturi am, mai ales ca mi le
schimb destul de des, însă mi-ar fi plăcut să mă surprindă ca în copilărie.
Acest lucru tinde spre imposibil, căci nici din partea mea, nici din partea
lor, nu mai vine acel entuziasm, ori fără el Crăciunul nu are farmec.
Acest articol e mai mult un mesaj către copiii mai
mici decât mine, dar și pentru
toate categoriile de oameni, pe care îi îndemn să lase pentru
câteva momente tot ce ține de tehnologie la o parte și să se bucure de
lucrurile semnificative în viață. Nu o spun cu superioritate, căci nu sunt în
măsură să fac acest lucru, o spun având în suflet numai gânduri bune, de pace...
0 gânduri frumoase:
Trimiteți un comentariu