Recenzie: „O mie nouă sute optzeci și patru” - George Orwell

Titlu: O mie nouă sute optzeci și patru

Autor: George Orwell

Anul publicării: 1949

Categoria: literatura universală

Număr pagini: 345

Editura: Polirom

Winston Smith este un personaj oarecare: el urăște, iubește și muncește ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăiește într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sunt venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul O mie nouă sute optzeci și patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuțiile fără rost, disparițiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limbă robotizată, care completează imaginea de lume ordonată „științific” după voința Fratelui cel Mare, care spune că războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere. 

Părerea mea:

O carte marcantă, după care mi-a fost greu să-mi adun gândurile și după care încă îmi e greu, deși au trecut câteva săptămâni de când am citit-o...

Avem de-a face cu o carte puternică, bine scrisă, interesant construită, care îți pune semne de întrebare la fiecare pagină.

Credeam că o să am parte de o poveste în sine, de tipul acesta: viața unui bărbat într-o lume în care libertatea și onoarea au fost de mult uitate. Însă, am avut parte de mai mult de atât. Prin prisma lui Winston Smith, putem să ne transpunem într-o lume a ignoranței și a puterii, putem înțelege ce a însemnat totalitarismul, mai exact putem observa o societate prefăcută, aburită de concepții și de principii.

Tacticile politice sunt bine evidențiate și te lasă fără suflare. Cei din politică promovează o imagine falsă, în fiecare moment luptă pentru a face uitat trecutul, ba chiar pentru a-l schimba, astfel încât oamenii să creadă că totul a fost roz și că nimic nu a fost greșit. Oamenii sunt vrăjiți: unii dintre ei știu ce se întâmplă, însă, cu toate acestea, se supun, alții sunt victime ale unui regim politic menit să le umple capul cu concepții bine stabilite și să nu le permită să gândească cu propria lor minte.

Prea e deștept acest Syme, prea vede lucrurile limpede și prea vorbește deschis. Partidului nu-i plac asemenea oameni. Într-o bună zi, o să dispară. Îi stă scris în frunte.

Winston Smith este unul dintre oamenii care își dau seama de imensitatea lucrurilor din jur, de faptul că cei din politică nu fac din oameni decât niște roboți care în fiecare moment trebuie să-l slujeacă pe conducătorul lor. Acesta încearcă din răsputeri să schimbe ceva în societate, luptă pentru libertatea propriei gândiri, luptă pentru o lume egală și corectă.

Până la urmă, Partidul va anunța că doi și cu doi fac cinci și fiecare va fi obligat să și creadă că fac cinci.

Însă, dacă pentru un moment crede că planul lui începe să o ia pe drumul cel bun, totul se da peste cap și realizează că acest regim politic e mai presus de orice și că puterea e în mâinile lor.

Nu înseamnă că ești nebun dacă faci parte dintr-o minoritate, chiar și dintr-o minoritate de un singur om.

Deviza Fratelui cel Mare (cel mai venerat om din această societate) este: războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere. Pe parcursul cărții ni se vor explica aceste concepte și vă asigur că vă vor da de gândit.

Observăm cum fiecare pas al fiecărui om este monitorizat, cum oamenilor le era frică până și să gândească, căci cei din partid puteau ajunge imediat în mintea lor.

A arbora o expresie nepotrivită pe față – de exemplu, să ai o mutră neîncrezătoare când se anunță o victorie – este în sine un delict care se pedepsește. Există și un cuvânt pentru asta în Nouvorbă: crimăchip.

Partidul vrea să construiască o lume a suferinței și a umilinței și pentru asta nu face decât să le încețoșeze mintea oamenilor, să le oprească creativitatea și să ia niște lucruri ca atare, chiar dacă în spatele lor s-ar afla mult mai mult. De aceea, inventează și o limbă nouă (Nouvorbă), care e mult mai simplificată și la obiect.

Mi-a plăcut faptul că fiecare frază în parte îți dă într-un anumit mod de gândit, tocmai de aceea am de gând să o recitesc, pentru că e genul de carte în care mereu mai descoperi câte ceva și pe care poți să o vezi din sute de perspective.

Cea mai insistentă întrebare care mi-a rămas în gând este dacă nu cumva lumea în care trăim este doar în capul nostru, iar lumile noastre sunt legate numai prin diferite principii pe care vrem sau nu, se pare că ne ghidăm în viață.

„Dacă mi-aș propune”, i-a spus Obrien, „m-aș putea înălța de la pământ ca un balon de săpun.” Winston disecă firul în patru: dacă el crede realmente că plutește și dacă și eu cred în același timp că-l văd plutin, atunci chiar se întâmplă, nu-i așa? – plutește.

Eu vă recomand cu tot dragul cartea, cred că e un must-read pentru fiecare om, pentru că te ajută să înțelegi ce se află în spatele unui regim politic, ce înseamnă pentru unii puterea, cum poate deveni lumea dacă vom continua să fim ignoranți și, cred că cel mai important, te face să realizezi cât de importantă e libertatea la opinie.

Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Librex.ro. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au!

Rating: 5/5