Recenzie: „Adevăr sau provocare" - Lauren Frankel


Autor: Lauren Frankel

Anul publicării (RO): 2016

Categoria: ficțiune

Număr pagini: 368

Editura: Trei


Descriere:

Recenzie: „The thing about jellyfish" - Ali Benjamin


Autor: Ali Benjamin

Anul publicării: 2015

Categoria: ficțiune, literatură universală

Număr pagini: 352

Editura: Little, Brown Book Group



Descriere:

Sponsor nou: Books Express

Hihiii, am onoarea să vă anunț că blogul are un nou și frumos sponsor, și anume, site-ul online Books Express. Îmi doream extrem de mult să colaborez cu ei, având în vedere ce cărți minunate au pe site și iată că dorința mi s-a îndeplinit.

Recenzie: „Ascuns la vedere" - Nuruddin Farah


Autor: Nuruddin Farah

Anul publicării (RO): 2015

Categoria: dramă

Număr pagini: 328

Editura: Polirom


Descriere:

Leapșa: Most Wanted

N-am mai făcut de mult timp o leapșa, așa că, am preluat-o pe aceasta de pe blogul Dreams Have Wings.

1.O carte publicată pe care ți-o dorești.

Ar fi atât de multe cărți pe care le-aș vrea, însă, raportându-ne la ce vreau în acest moment, o să spun „Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee. Am citit de această autoare „Cel care mă așteaptă (vezi recenzia aici) și mi-a plăcut la nebunie!

Recenzie: „Marat" - Natașa Alina Culea

Titlu: Marat

Autor: Natașa Alina Culea

Anul publicării: 2015

Categoria: Roman de dragoste

Număr pagini: 247

Editura: Librex Publishing



Descriere:

Recenzie: „Jurnalul unei iubiri" - Nicholas Sparks


Autor: Nicholas Sparks

Anul publicării (RO): 2009

Categoria: Dragoste

Număr pagini: 192

Editura: Rao


Descriere:

El este un maestru al cuvintelor și un mare iubitor de natură, iar ea, o pictoriță celebră în stare să vadă frumusețea acolo unde alții nu o văd. Povestea lor tulburătoare îi va fermeca pe cei care s-au îndrăgostit de stilul lui Nicholas Sparks.

„O poveste clasică despre dragostea descoperită, pierdută și regăsită... Sparks cunoaște combinația de succes între stil și romantism. USA Today


Părerea mea:

O lectură relaxantă, delicată, marca Nicholas Sparks...

Cu acest autor am făcut prima oară „cunoștință anul trecut, când am citit „Talismanul norocos”, o carte care cred că mi-a plăcut mai mult decât aceasta. Cert este că atunci mi-a plăcut mult stilul autorului, care, deși ai zice că nu este special, parcă își pune amprenta asupra minții și sufletului tău și te surprinde prin simplitate și eleganță. Cred că nu e necesar să menționez că toate filmele de dragoste extrem de cunoscute au fost bazate pe cărțile lui, deci putem spune că a reușit să se facă remarcat.


Eu am vizionat mai întâi filmul (The notebook), acum câțiva ani, și cred că acest lucru m-a influențat puțin când m-am apucat de cărticică. Nu mai știam exact ce se întâmplă, însă odată ce am citit-o, mi-au revenit imaginile cu cei doi îndrăgostiți, Noah și Allie, în minte.

Cei doi au avut parte de o iubire de-o vară, însă pentru ei a însemnat mult mai mult decât atât. Și-au dat seama că sunt predestinați să fie împreună și că, în ciuda tuturor certurilor pe care le aveau, nu puteau rezista să nu fie unul lângă altul. Fericirea li se citea în ochi de fiecare dată când se întâlneau, iar pasiunea era cea care le definea relația, fiind mereu în căutare de ceva nou. Problema este că, tot ce v-am spus în acest paragraf, am scris gândindu-mă la film și, din păcate, nu la carte.

Și am să vă zic și de ce... ați spune că, într-o carte, detaliile sunt cele care definesc povestea și care te fac să spui: Clar, cartea este mai bună decât filmul, pentru că te face să trăiești alături de personaje, să intri în povestea lor și să te bucuri de întreg tabloul creat!” Însă, Nicholas Sparks m-a dezamăgit puțin la acest capitol, deoarece nu ne dă detalii, iar eu am ajuns în stadiul în care le iubesc, chiar dacă înainte nu-mi plăcea deloc descrierea și o găseam inutilă. Între timp, citind cât mai multe cărți, mi-am dat seama că e atât de esențială și că, fără ea, cel puțin eu aș citi numai cu mintea, nu și cu sufletul. Autorul nu ne prezintă detaliat acea perioadă în care cei doi s-au îndrăgostit, în care s-au dedicat trup și suflet acestei povești care se năștea; ne face o scurtă introducere, care pentru mine nu a fost de ajuns.

Un început banal, care ar fi fost uitat dacă n-ar fi fost ea aceea care l-a făcut. Dar în timp ce-i strângea mâna și privea acei ochi uimitor de verzi, știu într-o clipă că ea era aceea cu care și-ar fi petrecut tot restul vieții și n-avea să mai întâlnească pe altcineva la fel.

Mai apoi, ne introduce direct cu câțiva ani înainte, când cei doi au luat-o pe drumuri diferite. Allie era pe cale să se căsătorească, iar Noah își ducea la bun final cel mai râvnit ideal al său, și anume să redecoreze casa care ai fi zis că va rămâne părăsită pentru totdeauna.

Allison Nelson, de douăzeci și nouă de ani, logodită, o persoană importantă în societate, căutând răspunsuri pe care trebuia să le afle, și Noah Calhoun, visătorul în vârstă de treicezi și unu de ani, bântuit de fantoma care ajunsese să-i obsedeze viața.


Însă, destinul îi aduce împreună în momentul în care Allie vede poza cu el și cu minunata lui casă în spate, într-un ziar. Deși peste puțin timp urma să se căsătorească, aceasta, sub pretextul că e stresată de la atâta presiune, a plecat pentru câteva zile în localitatea în care locuia Noah acum.

Fără să scoată nici un cuvânt, se apropiară unul de celălalt ca și cum acesta era lucrul cel mai firesc și el o luă în brațe, strângând-o la piept. Rămaseră îmbrățișați, făcând ca totul să pară real și lăsând cei paisprezece ani de despărțire să se dizolve în acea lumină crepusculară.

Astfel, ajung să retrăiască povestea de dragoste de mult uitată pe drumuri, dar care a fost resimțită de amândoi dintotdeauna în adâncul sufletului. În afara faptului că ne sunt prezentate momentele pline de tandrețe pe care ei le petrec împreună, asistăm și la zbuciumul lui Allie, care nu știe ce să facă; la început, pretinde că Noah nu mai semnifică nimic pentru ea și că este doar o prezență care îi trezește amintiri plăcute.


Nu pe Noah îl iubea ea; iubea amintirea a ceea ce fuseseră ei odată. Și pe urmă, era normal să simtă asta. Prima ei iubire adevărată, singurul bărbat căruia i se dăruise – cum ar fi crezut că poate să-l uite?

Însă, după ce resimte toate acele sentimente prin care a trecut alături de Noah acum mult timp, își dă seama cât de mult îl iubește.

Și doar pentru o clipă, doar pentru o străfulgerare de moment, care rămăsese suspendată în aer asemenea licuricilor vara, se întrebă dacă se îndrăgostise din nou de el.

Pendulează totuși între iubirea pentru Noah și cea pentru logodnicul ei, care este un bărbat cumsecade, bogat și care i-a fost mereu alături. Totuși, ceva îi lipsește în relația cu el, ceva ce Noah îi poate oferi, și anume, pasiunea.

Ce-i drept, și mie mi-a plăcut de Noah, pentru că găsea frumusețea în orice lucru nesimnificativ și era atât de romantic când își exprima dragostea pentru poezie. Am simțit faptul că e un om frumos, în adevăratul sens al cuvântului, și că, alături de Allie, se simte cel mai norocos om de pe pământ.

Acest personaj m-a făcut să văd poezia din alt unghi și să-i înțeleg rostul.

Poezia nu fusese scrisă ca să fie analizată; era destinată să inspire fără ajutorul rațiunii, să emoționeze fără ajutorul înțelegerii.

Deși mă plângeam că autorul nu a fost foarte atent la detalii, mi-a plăcut faptul că a pus accentul pe frumusețea naturii, făcându-ne să înțelegem că trebuie să ne bucurăm de aceasta, să o contemplăm și să o admirăm ca pe o persoană.


Mi-a plăcut și relația dintre Noah și Allie, care ne ilustrează că sunt făcuți unul pentru altul. Se încurajează în acțiunile pe care le fac și, de cele mai multe ori, se înțeleg din priviri, tăcerea ajutându-i să se apropie mai mult decât o fac cuvintele.

Tăcerea e sfântă. Îi apropie pe oameni pentru că numai aceia care se simt bine împreună pot sta unul lângă altul fără să vorbească.

Jurnalul unei iubiri este o lectură ușoară, care te lasă cu un mesaj semnificativ, pe care numai Nicholas Sparks ar fi putut să-l spună într-un mod atât de simplu și frumos:

Am învățat un lucru care pentru un copil este evident. Că viața este o simplă înșiruire de vieți, fiecare trăind numai câte o zi. Că fiecare zi trebuie trăită încercând să găsești frumusețea dintr-o floare sau dintr-o poezie, să vorbești cu animalele. Că nu există o zi mai frumoasă decât aceea petrecută visând și privind apusuri de soare, simțind briza răcoroasă. Dar, mai ales, am învățat că viața înseamnă să stai pe o băncuță, lângă un râu bătrân, cu o mână pe genunchi și, câteodată, în zilele bune, înseamnă să te îndrăgostești.

Vă recomand să citiți cartea vara (chiar dacă eu n-am citit-o în acest anotimp), deoarece este o lectură ușoară, numai bună de citit într-o zi călduroasă, plină de tandrețe și frumusețe.

Vă urez lectură plăcută!


Citate:
  • „Nu mi s-a ridicat nici un monument și numele meu va fi în curând dat uitării, dar am iubit pe cineva din toată inima și cu tot sufletul meu, iar pentru mine asta a fost suficient.
  • „Omul se poate obișnui cu orice, dacă i se lasă suficient timp.
  • „Uneori viitorul ne este dictat de ceea ce suntem, nu de ceea ce vrem să fim.”
  • „Fiecare zi pe care o petrecem împreună este cea mai frumoasă zi a vieții mele.”
  • „Ești cel mai bun prieten al meu și ești iubitul meu; și nu știu care ipostază îmi place mai mult.”
  • „Sunt tânăr și inima mi-e plină de pasiune, și o să dărâm ușa, o s-o iau în brațe și o s-o duc în paradis. Pe cine încerc să amăgesc? Acum duc o viață simplă. Sunt un bătrân prost și îndrăgostit, un visător care nu-și dorește altceva decât să-i citească lui Allie și s-o țină în brațe ori de câte ori poate.


Rating:



Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!



Un produs Blogger.