Cărțile comerciale și ce părere am eu despre ele #debatepost

Un subiect pe care-l am în cap de ceva timp, mai exact de când am început să citesc cărți care consider eu că mă ajută să mă dezvolt și nu-mi creează doar momente de plăcere și de relaxare, și pe care m-am gândit să-l împărtășesc cu voi, căci am o presimțire că nu sunt singura care gândește așa (și chiar dacă aș fi fost, tot la părerea asta aș fi rămas)...

Întâi de toate, să vă spun ce înțeleg eu prin cărți comerciale: cărți care sunt scrise cu scopul de a ieși pe piață, de a se vinde cu duiumu` și de a îndeplini idealul unor personaje și evenimente. Nu vreau să dau exemple concrete de cărți, căci sunt sigură că vor ieși discuții, însă vreau să subliniez ce părere am eu despre aceste scrieri, pe care nu le pot numi decât superficiale.

Băiat cu ochii albaștri, părul brunet, cu pătrățele și mușchi. Fată frumoasă, suplă, cu părul blond, lung, cu ochii strălucitori. Cei doi se întâlnesc într-o zi însorită de iunie, se îndrăgostesc, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, mai apare și o amantă prin scenariu, mai câteva momente drăguțe între cei doi, mai câteva certuri, se despart, își dau seama că nu pot trăi unul fără altul și într-un final trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Mă întreb, ca autor, ce satisfacție ai? Să te împlinească atât de mult banii pe care-i câștigi în urma vânzărilor? Într-adevăr, nu-s ipocrită să spun că numai personajele fac o carte bună sau numai povestea în sine, contează foarte mult și cuvintele pe care le alegi, modul în care povestești și suspansul pe care-l creezi, însă un procent foarte mare îl ocupă povestea și personajele.

Cărțile comerciale nu fac decât să vină cu aceeași idee (exprimată în moduri diferite, bineînțeles) și să te facă să crezi că e excepțională, doar pentru că e mai aproape de acel ideal pe care vrem, nu vrem, se pare că-l avem în minte.

Dacă aș fi autor, n-aș vrea decât să creez niște personaje puternice, autentice, unice. Aș vrea să știu că personajele mele au intrat în sufletele cititorilor, că li s-a imprimat foarte bine imaginea lor în minte și că trăiesc alături de ele chiar și după ce termină de citit ultima pagină. Mi-ar plăcea să detaliez fiecare moment dintre personaje, să scriu despre fiecare imperfecțiune a corpurilor lor, să mă transpun la rândul meu în pielea propriilor personaje și să le exprim sentimentele.

Cât despre poveste, într-adevăr, cred că mi-ar fi foarte greu să o fac imprevizibilă. Până la urmă, poate e imprevizibilă pentru mine, ca autor, însă pentru cititorii mei e floare la ureche să elucideze misterul pe care eu aș fi vrut să-l păstrez magic și tainic până la sfârșit. Mi-ar plăcea totuși să fie o poveste plină de sentimente, m-ar bucura ca oamenii să se regăsească în povestea mea și să fie implicați sută la sută în ea.

Poate vă întrebați de ce nu mă fac autor dacă mi-ar plăcea atât de mult să scot toate lucrurile astea în evidență și-i „condamn” pe alții pentru că nu au făcut-o. Răspunsul este pentru că nu mă simt încă în măsură să fac asta. Cred că înainte să scriu ceva, e important să mă cunosc pe mine ca persoană, să mă înțeleg, să mă descopăr. Și mai e drum lung până acolo...

Poate, în urma acestui articol, o să mă considerați vreo frustrată care nu știe să aprecieze o carte, însă eu știu că nu-i așa. E vorba de faptul că, de-a lungul timpului, îți dai seama ce face o carte bună (evident că pentru fiecare în parte, cuvântul bun se poate defini într-un alt mod). Modul meu de a defini o carte bună este însă cât se poate de departe de ideea de comercializare. Ce fac pentru mine o carte bună sunt personajele veritabile, descrierile minuțioase, povestea excepțională prin subiectul abordat, modul în care autorul reușește să te captiveze, să te țină cu sufletul la gură.

Într-adevăr, fiecare om are dreptul să citească ce vrea, căci vedem lucrurile atât de diferit încât ce mie mi se pare absolut minunat, altuia poate să i se pară hidos, însă în unele momente sunt de părere că gusturile se educă, iar acesta e unul din acele momente.

Voi ce părere aveți despre cărțile comerciale, credeți că merită totuși citite și apreciate? 

Ați citit astfel de cărți? Ce înțelegeți voi prin o carte bună?

Aștept cu nerăbdare comentariile voastre,