Recenzie: „Anotimpul fructelor de mango” - Amulya Malladi

Titlu: Anotimpul fructelor de mango

Autor: Amulya Malladi

Anul publicării: 2003

Categoria: literatura universală

Număr pagini: 272

Editura: Leda

După şapte ani petrecuţi în America, Priya Rao se întoarce în India natală. Doreşte să-şi anunţe familia că este logodită cu Nick, americanul pe care-l iubeşte, dar vestea frânge inimile celor din jur, care insistă ca ea să se mărite cu un „băiat bun indian”.Vizita se transformă într-o experienţă copleşitoare. Tânăra femeie, care a cunoscut lumea occidentală, încearcă să aducă schimbarea şi în propria familie. Între două culturi profund diferite, între tradiţie şi modern, între generaţii diverse par să existe conflicte de netrecut.

Părerea mea:

O carte interesantă, captivantă, prin prisma căreia ai ocazia să faci parte dintr-o societate indiană, plină de concepții, superstiții și valori.

Mereu m-a interesat să aflu despre diferite culturi, iar cultura indiană este de departe una dintre cele care mă intrigă cel mai mult, fiindcă mi se pare complet diferită de a noastră. Această carte mi-a oferit șansa de a face parte dintr-o familie pur indiană, o familie plină de obiceiuri și tradiții și interesată mai mult de părerea celor din jur decât de bucuria copiilor.

Priya Rao este personajul în jurul căreia se concentrează toată acțiunea, ea fiind o indiancă ce se întoarce în țara ei natală după ani buni petrecuți în Occident. Totul ar fi fost bine și frumos dacă ea nu se îndrăgostea de un american și nu se logodea cu el, însă dată fiind situația, călătoria în India și încercarea fetei de a dezvălui acest lucru familiei nu este decât un chin.

Dintre toate lucrurile prostești pe care le puteam face, trebuie să m-apuc să încerc

să schimb impresiile familiei mele despre Occidentul cel corupt și diavolesc. Aș fi putut, la fel de bine, să m-apuc să urc pe Everest în pantaloni scurți.

Căci, majoritatea indienilor nu vor să accepte combinarea a două culturi diferite, americanii fiind în principal cei pe care îi detestă cel mai mult. Majoritatea căsătoriilor sunt stabilite de părinți, în urma unei singure întâlniri a celor două familii, în care mirii au ocazia să stea de vorbă singuri cinci minute și să afle astfel dacă le place sau nu unul de altul. Căsătoria este un pas important în viața unui indian, iar faptul că Priya are 27 de ani și încă nu e căsătorită începe să ridice semne de întrebare atât familiei, cât și societății.

Mi s-a părut interesant să observ societatea indiană, exact așa cum este ea: cum se târguiește la piață și pentru un ultim bănuț, cum bârfește toată ziua, cum judecă după aparențe. În prezent și societatea lor a evoluat, însă sunt numeroși oameni care se ghidează după anumite concepții ce nu le pot fi scoase din cap și, din păcate, mulți se arată a fi extrem de rasiști.

Dar de unde fructele de mango? Indienii mănâncă foarte mult mango atunci când e sezonul lor, Priya venind în special în India ca să păstreze tradiția de a mura aceste fructe împreună cu familia. Pentru ea, mango semnifică definiția fericirii. La fiecare capitol ni se dau și câteva rețete de mâncăruri cu mango și pe fundalul întregii acțiuni se face referire la acest fruct al fericirii, fapt ce l-am găsit interesant și foarte plăcut.

– Nu va merge niciodată, Priya. Nu poți face mango murat cu roșii, mă avertizează el. Nu poți amesteca două culturi fără să le strici. Spun asta pentru că te iubesc. Uită-l pe acest american. Nu sunt oameni de-ai noștri. Nu ne vor înțelege niciodată. Căsătorește-te cu Adarsh. Este băiat bun și asta va face fericită familia ta.

Ce face captivantă această carte este încercarea Priyei de a schimba percepția membrilor familiei ei asupra căsătoriei cu un bărbat de altă naționalitate. Parcă odată cu argumentele aduse de fiecare parte ne avântăm și mai tare în poveste și suntem din ce în ce mai curioși să vedem cine va ceda într-un final. Căci părinții fetei deja au aranjat întâlnirea dinaintea nunții dintre Priya și un indian... Va putea face față Priya presiunii sau se va lăsa influențată de familie și va da dovadă de un exemplu de indiancă tipică?

Cartea are un limbaj lin, cursiv și pe alocuri umoristic, drept pentru care vă asigur că va fi și o lectură relaxantă și plăcută...

Vă recomand cu sufletul deschis această carte, dacă sunteți pregătiți să vă aventurați într-o călătorie în India și să trăiți experiența Priyei, o indiancă care pe de o parte vrea să se căsătorească cu un american, dar care pe de altă parte nu vrea să-și dezamăgească părinții, fiindu-i frică să nu mai aibă ocazia să să se afle în ipostaza de fiică.

Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Citate:

   „Relațiile leagă oamenii până la punctul în care acasă devine un sentiment, nu o structură de cărămidă.”

Știați că...?

   „În telugu cuvântul pentru fată este adapilla, unde ada înseamnă a lor, iar pilla înseamnă fată. În esență, creatorii limbii au urmat regulile societății și au decis că o fată nu era niciodată a părinților ei, ci mereu a altora, aparținând mereu altcuiva decât celor care i-au dat viață.”

   „În India le spuneam tuturor prietenilor părinților mei unchiul sau mătușa.”

   „Mantram-ul se făcea pentru luminare. Era calea prin care un bărbat brahman putea deveni o persoană mai bună. Trebuia să invoci zeul Soare și să ceri luminii generosului Soare să lumineze cititorul acelui mantram, astfel încât el să iubească tot, să șteargă ura și să înceapă călătoria care îl va aduce mai aproape de zeul suprem.”

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!

Rating: 4/5