Recenzie: „Mic dejun la Tiffany” - Truman Capote

Titlu: Mic dejun la Tiffany

Autor: Truman Capote

Anul publicării: 1958

Categoria: literatura universală

Număr pagini: 192

Editura: Polirom 

Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care își amintește că a cunoscut-o în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fată excentrică și misterioasă, care locuia în aceeasi clădire. În scurt timp, scriitorul aspirant de atunci și fata această ciudată, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare”, devin prieteni apropiați, iar opiniile și modul de viață neconvențional, precum și lucrurile neobișnuite pe care le afla despre trecutul și aventurile prin care a trecut vecina sa ajung să-l fascineze tot mai mult. Firul narativ simplu, liniar al microromanului îi permite lui Capote să-și rafineze stilul caracteristic minimalist, într-o formă vie și proaspată, care i-a adus un succes masiv la critică și public.

Părerea mea:

Scrisă într-un mod simplu, dar totuși captivant, Mic dejun la Tiffany reușește să ne impresioneze cu viața unei fete sofisticate, de mare clasă...

Nu pot să spun că aveam așteptări mari de la ea, cât pot să spun că, dacă ar fi să am ocazia să o rescriu, aș plusa în multe locuri.

Deși mi-a plăcut stilul autorului, fiind unul lin, cursiv, care reușește să-ți mențină treaz interesul, mi-ar fi plăcut să se joace mai mult, să se folosească mai mult de descriere, să te lase să te familiarizezi cu personajele și cu întregul cadru, să nu treacă atât de repede de la o scenă la alta și deja să ajungă la final...

Îmi place în schimb personajul principal pe care l-a creat, chiar dacă și aici putea să pluseze din plin. Holly Golyghtly e genul acela de fată fermecătoare, care atrage atenția bărbaților într-o clipită și care, deși pare țâfnoasă, se arată a fi sensibilă. Mulți cititori nu s-au putut identifica cu Holly, crezând-o îngâmfată și fițoasă, însă mie tocmai asta mi-a plăcut la ea. Mi-a plăcut că a atrenat acțiunea cu caracterul ei, că n-a uitat niciodată că o femeie, întâi de toate, și că a dat mereu dovadă de rafinament. M-a surprins prin eleganța ei și prin modul în care vorbea, adresându-se celor din jur cu dragule.

– Îți ia patru secunde ca să ajungi de aici la ușă. Îți dau două.

Cuvintele ei păreau mereu alese și totuși veneau de fiecare dată natural, iar faptul că uneori vorbea în franceză, n-o făcea decât să fie și mai elegantă și delicată. Ce-i drept, am avut-o mereu în cap pe Audrey Hepburn când citeam despre Holly, așa că acest lucru a ajutat mult, însă rafinamentul lui Holly se poate simți încă de la primele pagini.

Prin felul ei de a fi, prin modul în care aborda situațiile și prin îmbrăcămintea ei, Holly mi-a dat impresia că voia să păstreze o oarecare aparență, dar că în sufletul ei, nu era decât o fată sensibilă, care voia să fie liberă și să nu aparțină nimănui.

– Să nu te îndrăgostești niciodată de o jivină, domnule Bell, îl sfătui Holly. Asta  a fost greșeala lui Doc. Tot timpul aducea jivine acasă. Un șoim cu o aripă ruptă. Odată o pisică sălbatică cu un picior rupt. Dar nu poți să-ți dăruiești inima unei jivine: cu cât le dai mai mult, cu atât prind puteri. Până când se întremează destul și fug în pădure. Sau zboară într-un copac. Apoi într-un copac și mai înalt. Apoi în cer. Asta o să ți se întâmple, domnule Bell, dacă te îndrăgostești de o jivină. Până la urmă, o să rămâi cu ochii la cer.

Paul este noul ei vecin, însă Holly îi spune Fred, căci seamănă cu fratele ei. Momentele dintre cei doi mi-au dat un sentiment de intimitate și confort. Îmi plăcea cum ieșeau pe fereastră pentru a ajunge unul la altul, mă distrau conversațiile lor și întregul cadru mi se părea de o eleganță pe care numai New York-ul din anii ’60 o putea avea.

Totuși, Paul nu ne este descris, ceea ce e păcat, pentru că pare genul de bărbat protector, care întâi de toate îți este prieten. Ne dăm seama de comportamentul lui din modul în care o tratează pe Holly, însă mi-ar fi plăcut să se pună mai mult accentul pe viața lui.

Mi-a plăcut atmosfera pe care mi-a dat-o cartea, petrecerile și magazinul Tiffany ducându-mă cu gândul undeva departe, într-o perioadă complet diferită de a noastră. Povestea în sine nu pot să vi-o redau, cred că ține mai mult de descoperirea personajelor și de intrarea în pielea lor, însă pot să vă spun că veți da peste o fată indecisă, o călătoare prin viață, care încă nu și-a găsit locul și care caută mereu să fie cu bărbați bogați, chiar dacă mereu ajunge la concluzia că sunt niște nemernici. Paul cred că a intrat la timp în viața ei, căci un umăr pe care să plângi nu strică niciodată atunci când ai mai mare nevoia...

Deși nu m-a impresionat, nu regret că am citit-o, ba chiar mă bucur, căci m-a făcut să intru într-o lume de mult uitată, o lume în care oamenii au stil și bun gust.

Vă recomand cartea dacă simțiți nevoia de puțin rafinament în viața voastră și dacă vreți să vă identificați cu o fată care își caută locul într-o lume în care banii sunt cei care o atrag cel mai mult!

Vă recomand cu mare drag și filmul care, sinceră să fiu, mie mi-a plăcut mai mult decât carte, căci am reușit să intru mai bine în acțiune, în ceea ce însemna acea perioadă și în stilul lui Holly, care e interpretată excepțional de Audrey Hepburn.

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!

Rating: 3/5