Recenzie: „Prietenii mei, iubirile mele" - Marc Levy



Titlu: Prietenii mei, iubirile mele

Autor: Marc Levy

Anul publicării: 2014

Categoria: prietenie, familie

Număr pagini: 328






Descriere:

Doi prieteni vechi, tați singuri, decid să înceapă o viață nouă și se mută sub același acoperiș. Antoine l-a convins pe Mathias să vină la Londra ca să administreze o librărie.

Însă au stabilit o singură regulă: să nu permită nicio prezență feminină în casă, pentru că asta ar putea să pună în pericol echilibrul acestui menaj neobișnuit.

Pariu dificil și provocator. Povestea despre prietenie se îmbogățește curând cu povești de dragoste în care destinele se intersectează în mod neașteptat, într-o comedie tandră și alertă.

Părerea mea:

O lectură plăcută, ușoară, încărcată de amuzament, având ca subiecte principale prietenia, iubirea și sacrificiile.

Pentru început, aș vrea să vă prezint personajele, pentru ca, mai apoi, să vă introduc mai ușor în poveste:
  •       Antoine: architect, locuiește în Londra, este singur, are păreri bine înfiripate în minte și este speriat de tot ce ține de castele bântuie și fantome
  •       Mathias: librar, trăiește în Paris, însă se mută în Londra, este un bărbat divorțat, care vrea să aibă parte de distracție, fără să i se impună reguli, iar înălțimea îi provoacă amețeli
  •        Louis: fiul lui Antoine
  •        Emily: fiica lui Mathias
  •        Valentine: fosta soție a lui Mathias
  •         Sophie: o femeie singură, locuiește în Londra și deține o florărie nemaipomenită
  •         Yvonne: o femeie obosită, dar care este atât de devotată restaurantului pe care îl deține, locuiește în Londra

Așadar, personajele fiind prezentate, să ne aventurăm în povestea pe care Marc Levy o relatează în stilul lui inconfundabil...

Mathis se hotărăște să se mute la Londra, pentru a-și petrece mai mult timp cu fiica sa, dar și în speranța de a-i recâștiga inima fostei soții. Însă, lucrurile iau o întorsătură neașteptată, căci Valentine se mută la Paris (de unde tocmai venise Mathias) și îi lasă bărbatului fetița în grijă.

Acesta hotărăște să se mute împreună cu Emily, la Antoine, cel mai bun prieten al său, căci fetița lui se înțelegea nemaipomenit cu Louis și voia să le ofere o copilărie distractivă.

Însă, pentru a cădea de acord cu acesta, Antoine impune câteva reguli, cea din vârf și cea mai importantă, de altfel, fiind să nu permită nicio prezență feminină în casă.

Lectura mi s-a părut una încărcată de amuzament, fiind tot timpul cu zâmbetul pe buze, căci, mutându-se împreună, cei doi bărbați păreau ca un cuplu de îndrăgosțiți, chiar cei din jur spunându-le asta: se certau în fiecare zi pe teme nesimnificative, ca la finalul serii să își ceară în felul lor scuze și să mănânce liniștiți la aceeași masă.

În același timp, prietenia lor este una deosebită, fiind ironici unul cu altul, însă știind fiecare că se poate baza pe celălalt și că relația lor este bazată pe încredere.

Personajele care m-au marcat cel mai mult au fost copiii, Emily și Louis, care mi-au dat dovadă de maturitate, de înțelepciune și care erau tot timpul plini de energie. Știindu-i pe tații lor certați, aceștia se trezeau dimineața și pregăteau micul dejun, punând alături un bilețel frumos, pretinzând că unul dintre bărbați a pregătit acestea, nicidecum ei.

De asemenea, acestora li s-a promis o vacanță în Scoția, unde aveau să viziteze renumitele castele bântuite. M-am surprins fiind foarte nerăbdătoare să mă aventurez alături de ei în mult așteptata vacanță, drept pentru care, am reușit prin intermediul lor să mă teleportez pe altă parte a Pământului, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Cum îmi doresc foarte mult să călătoresc, am reușit să o fac cu ajutorul minții și al sentimentelor împărtășite de personaje.

Pe de altă parte, facem cunoștință cu Sophie și Yvonne, în jurul cărora trăiești clipe plăcute.

Sophie pretinde că are un iubit la distanță, drept pentru care îl roagă întotdeauna pe Antoine să îi trimită scrisori pline de cuvinte frumoase. Însă cui îi trimite aceasta scrisorile? Vom afla la sfârștiul cărții, unde surprindem o persoană la care cel puțin eu nu m-am așteptat.

Yvonne este o femeie în vârstă, dar care are sufletul tânăr, fiind încărcat de politețe și bunătate. Aceasta se întâlnește cu John, fostul librar, însă restaurantul la care ține atât de mult nu îi permite să se mute alături de el, în Kent.

Antoine, dând dovadă de o bunătate inexplicabilă, insistă să-i reamenajeze restaurantul, pentru a avea mai mulți clienți și pentru a-și înfrumuseța ochii cu imaginea lui, având în vedere că își petrecea majoritatea timpului acolo. Însă, ce părere va avea aceasta despre rezultatul lucrărilor? Relația dintre ea și John cum va decurge? Ei bine, vă las pe voi să aflați aceste detalii semnificative...

Aducându-l în subiect pe John, pensionarul i-a înmânat lui Mathias librăria, încă de la început numindu-l Popinot. Cine este acest Popinot și de ce îi zice tocmai lui în acest fel?

Desi având ca regulă să nu aducă nicio prezență feminină în casă, Mathias se îndrăgostește într-o zi de o tânără ziaristă pe nume Audrey, care a intrat în librăria lui. Aceștia ajung să trăiască o poveste de dragoste, plină de sacrificii și bazată pe încredere reciprocă.

Ce m-a surprins, într-adevăr, abia după ce am terminat cartea și am reflectat asupra ei, a fost faptul că povestea dintre Mathias și Audrey a înflorit exact în același loc ca povestea dintre John și Yvonne. Mi s-a părut un aspect deosebit, având în vedere că printre rafturile unei cărți se pot naște povești frumoase de dragoste.

Recunosc că nu a fost o carte impresionantă, cu o poveste incredibilă, eu una vrând să fie mai multă acțiune și să se creeze mai mult suspans.

Însă cartea a excelat prin simplitatea de care a dat dovadă, iar cum Marc Levy știe cum să-l introducă pe cititor în poveste și să-l facă să îndrăgească personajele, te face să vrei ca lectura să nu se termine niciodată...

Dacă vă decideți să citiți acestă carte, vă urez lectură plăcută!

Citate:
  • Trebuie oare ca oamenii să se îndepărteze, pentru ca noi să ne dăm seama ce rol ocupau în viața noastră?
  • Un majordom elegant privi, cu mare uimire, perechea înlănțuită într-o îmbrățișare atât de pasionată și, în același timp, atât de tandră, încât sărutul lor făgăduia – chiar și el singur – un viitor plin de frumusețe.
  • - Vrei să-i faci tatei, cu adevărat, un serviciu? Și, cum Louis făcu “da” din cap, Antoine îi șopti la ureche-Să nu crești prea repede.
  • “Viața nu-ți oferă niciodată o a doua șansă de a face o primă impresie.
  • “-Nu-mi plac poveștile de dragoste în care trebuie să te ascunzi. Dacă am niște sentimente pentru tine, vreau să pot spune asta întregii lumi, vreau ca oamenii care sunt lângă mine sa-mi împărtășească fericirea.
  • -Tu și cu mine într-un hotel? John, da tu ai văzut ce vârstă avem? -În ochii mei, tu n-ai vârstă și, când sunt cu tine, nu mai am nici eu. N-am să te văd niciodată decât cu chipul acelei tinere femei care a intrat într-o zi în librăria mea.
  • Vreau să îmbătrânesc sub privirile tale. Vreau să-ți înfrumusețez nopțile până la sfârșitul zilelor mele.

Rating:

Deși par puțin 3 fluturași, nu i-am acordat mai mulți pentru că n-a avut o poveste chiar atât de interesantă și parcă n-am reușit să mă apropii cu adevărat de acțiune și personaje.


2 gânduri frumoase:

  1. N-am citit nimic de Marc Levy, nu știu de ce. Chiar nu știu de ce! :)) Are o groază de cărți apărute la noi, dar niciuna nu mi-a picat în mână. Hmm, nu știu, poate am să-i dau o șansă cândva, dar nu știu de ce am certitudinea că n-o să mă prindă atât de mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui totuși să încerci, poate o să-ți placă, deși, într-adevăr, nu pare stilul tău, nu știu de ce am impresia asta. :))
      Cu această carte nu m-a surprins, însă am mai citit "Unde ești?", scrisă de el, și mi-a plăcut destul de mult. :D

      Ștergere

Un produs Blogger.