Recenzie: „Moștenirea ucigașă" - Gareth P. Jones



Titlu: Moștenirea ucigașă

Autor: Gareth P. Jones

Anul publicării: 2011

Categoria: adolescenți, ficțiune

Număr pagini: 284






Părerea mea:

În ciuda faptului că subiectul nu pare pe placul meu, cartea m-a surprins într-un mod cu totul plăcut! Am fost îndemnată să o citesc pentru că mi-a plăcut mult coperta, care îmi aduce aminte puțin de Familia Addams ori de personajele din filmul Hotel Transylvania, dar și pentru că eram curioasă de farsele pe care și le fac cei doi unul altuia.



Cei doi gemeni sunt prinși într-o continuă luptă pentru supraviețuire. Care mai de care cu idei malefice, surprind prin ingeniozitatea lor. Cartea este plină de amuzament, căci este interesant să intrii în pielea unor personaje care trăiesc doar pentru a-și face rău unul altuia.

La câte capcane și-au provocat, au și uitat care dintre ei a început primul acest joc periculos. Pentru ei devine o joacă, însă dacă privești din exterior, observi gravitatea faptelor lor.

Într-o zi se hotărăsc să facă pace, însă lucrurile sunt mai complicate decât credeau ei că sunt. Fiind axați numai pe capcane, n-au observat că în jurul lor sunt atâtea mistere înspăimântătoare nedezvăluite

Deși la prima vedere pare că cei doi nu țin unul la altul, ei au o relatie foarte strânsă, trecând prin aceleași sentimente: amândoi sunt mâhniți de faptul că nu au parte de o copilărie normală și suferă din cauza pierderii părinților lor, vrând să afle adevărul din spatele poveștii pe care majordomul le-a zis-o.

Lordul Mycroft Thornthwaite a murit primul, fiind sufocat cu o bucățică de pepene, care s-a dovedit a fi otrăvită de propria lui soție. Nu după mult timp, lady Martha Thornthwaite a murit din cauza unui trăsnet care a lovit-o în timpul unei furtuni.

Astfel, Lorelli și Ovid sapă adânc în trecut și descoperă că părinții lor au murit din cauza unui om care le voia moștenirea. Cum cei doi copii au moștenit toată averea, își dau seama că acum ei sunt cei în pericol.

Reușesc cei doi să-și unească forțele și să lupte împotriva răului? Cine este acest om?

Povestea este încadrată într-un spațiu sumbru, însă nu este lipsită de acțiune, ba chiar este plină de suspans.

Nu știu câți dintre voi preferă acest gen de carte, însă, după cum am spus și mai sus, eu mi-am schimbat complet părerea când am intrat în pielea personajelor și în mijlocul misterului.

O lectură ușoară, plăcută,  nelipsită de amuzament, de suspans și de mister, pe care vi-o recomand tuturor!

Citate:

 - Totul în jur înseamnă moarte. Tabloul, camera, conacul, a spus Lorelli. Toți cei din aceste tablouri sunt morți. Fiecare artist care i-a pictat este mort. Am crescut crezând că în camera asta este prezentă familia noastră, dar singura prezență este moartea. Avem treisprezece ani, Ovid. Treisprezece! Ar trebui să fim afară, să ne jucăm cu prietenii noștri. Ar trebui să inventăm jocuri, să ne amuzăm, să ne trăim propria viață... nu să trăim în acest muzeu morbid.

- Nu putem alege cine suntem, a spus Ovid calm.

- Nu, dar putem alege cine vrem să fim.



Rating:

Deși e o carte relativ copilărească, nu m-am abținut să nu-i dau 5 fluturași.


10 gânduri frumoase:

  1. Nu am citit cartea aceasta insa este pe lista mea de ceva vreme,nu este genul meu insa coperta cred ca a fost cea care m-a atras, sincer nu stiam daca merita dar ultimele recenzii pe care le-am citit m-au facut sa realizez ca este o carte buna. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nici genul meu nu este, însă chiar mi-a plăcut... iar coperta mi-a atras atenția din prima. Pupici :*

      Ștergere
  2. Am văzut această carte, pe ici, pe colo. Nu știam despre ce este însă, după ce ți-am citit recenzia, am devenit interesată și de ea. Îmi place coperta, iar subiectul cărții nu este unul pe care l-am mai întâlnit. :D Chiar mă duce cu gândul la Familia Adams. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daa, coperta e atât de funny și mi se pare foarte tare că te poate duce cu gândul la un serial. Parcă îți imaginezi altfel personajele și devine totul mai interesant. Eu am citit-o acum câțiva ani, când eram destul de mică. Nu știu dacă mi-ar mai plăcea atât de mult acum, dar dacă n-aș fi auzit de ea până acum, cred că aș fi încercat-o. :D Așa că, eu una ți-o recomand cu drag! Mulțumesc mult pentru comentarii!

      Ștergere
    2. Ah, am uitat să te întreb, ai și tu un blog? :D

      Ștergere
    3. Dacă o să o găsesc prin librării, o să o cercetez să văd cum e, și poate pe viitor voi avea ocazia și starea pentru a o citi. :D
      Dap, eu sunt Simona de la Secretele Cărților. ^_^

      Ștergere
    4. Aaa, tu ești! :)) Intrasem pe contul tău de Google+ și nu-mi apărea blogul. Cu ocazia asta îți zic că îmi place mult blogul tău :D

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Într-adevăr. Mă bucur că ți-a plăcut și ție! :D

      Ștergere

Un produs Blogger.