Recenzie: „Chemarea îngerului" - Guillaume Musso



Titlu: Chemarea îngerului

Autor: Guillaume Musso

Data publicării: anul 2012

Categoria: bestseller, romanță, mister

Număr pagini: 336




Descriere:

New York, aeroportul Kennedy. În sala de aşteptări aglomerată, un bărbat şi o femeie se ciocnesc, îşi cer scuze, apoi fiecare îşi vede de drumul lui. Madeline şi Jonathan nu se mai întâlniseră niciodată şi n-ar fi trebuit să se revadă. Dar, ajunşi la destinaţiile lor, descoperă că au încurcat telefoanele mobile. Când îşi dau seama de greşeală, sunt despărţiţi de zece mii de kilometri: ea are o florărie la Paris, el, se ocupă de un mic restaurant la San Francisco. Învinşi de curiozitate, fiecare cercetează conţinutul telefonului celuilalt. O dublă indiscreţie şi o revelaţie: vieţile lor sunt legate printr-un secret pe care-l credeau îngropat pentru totdeauna… Îmbinând în mod fericit o comedie romantică şi un thriller captivant, Guillaume Musso construieşte în Chemarea îngerului o intrigă care te va ţine cu sufletul la gură şi nişte personaje de-a dreptul fermecătoare.

„O poveste care te face să visezi cu ochii deschişi. Guillaume Musso este un autor care-şi cunoaşte foarte bine cititorii.“ 
Paris Match

„Imposibil să nu te prindă: Chemarea îngerului este fără îndoială unul dintre cele mai bune romane ale lui Musso.“ 
Terra Femina

Părerea mea:

Această carte m-a surprins, atât prin faptul că mă așteptam la o poveste de dragoste siropoasă, cât și prin faptul că a luat forma unui roman polițist, cel puțin în ochii mei.

Având câte puțin din fiecare categorie – romanță, mister, aventură, dramă – putem spune precis că este vorba de opera lui Guillaume Musso.

Deși cartea începe cu o poveste obișnuită, pe care o vedem adesea în filme, – doi oameni se ciocnesc și ajung să se îndrăgostească unul de celălalt – aceasta ia o formă interesantă în momentul în care cei doi descoperă că au făcut schimb de telefoane din greșeală. Ei bine, asta cred ei, că s-a întâmplat din greșeală, însă destinul i-a adus pe amândoi în același loc, nici prea târziu, nici prea devreme, dintr-un anume motiv...

Urmați de o curiozitate extraordinară, cei doi au început să-și vâneze intimitatea și să umble prin telefonul celuilalt.

Astfel, Madeline află că Jonathan a fost cel mai renumit chef, iar Jonathan descoperă că femeia a fost odată polițist, acum lucrând într-o simplă florărie.

Cei doi ajung să-și pună întrebări unul despre celălalt:

-pe de o parte, Madeline: de ce odată cu divorțul, Jonathan a renunțat la celebra sa carieră și la lanțul de restaurante ce îi poartă numele?

-pe de altă parte, Jonathan: de ce văd în poze că în ochii acestei femei se ascunde o tristețe inexplicabilă? de ce memoria telefonului este aproape plină, când ea are doar câteva poze?

Sincer, când am văzut în descriere că îi leagă un secret, credeam că cei doi află că s-au mai întâlnit și în alte împrejurări. Însă, nu, Musso nu este genul de scriitor care te face să te aștepți la ce se va întâmpla.

Fără să vă dezvălui secretul, țin să menționez că este o carte plină de suspans, de la care nu te aștepți să fie plină de crime și răpiri...

Dar de ce spun că este plină de acestea? Cui i se vor întâmpla, protagoniștilor sau altor personaje, care vor apărea pe parcurs și care își vor pune amprenta pe mintea voastră?

Ei bine, vă las pe voi să aflați legătura dintre viețile celor doi îndrăgostiți...

Deși iubesc romanele de dragoste, mi-a plăcut la nebunie că nu a fost genul de carte siropoasă, pe care o găsești peste tot...

Așadar, vă invit să vă aventurați în povestea lui Jonathan și a lui Madeline, pentru a descoperi mistere ascunse, pentru a observa mâna destinului și pentru a intra în pielea minunatelor personaje create de Musso, pe care le veți ține minte mult timp de acum încolo.

Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!

Citate:
  • “Timp de câteva secunde, se simțiră uniți într-un acord perfect. O orbire, o străfulgerare, o sete de viață. Măsurând drumul și riscurile asumate pentru a ajunge unul la celălalt, erau obligați să admită că erau suflete-pereche care se recunoscuseră și care merseseră împreună spre aceeași destinație.”
  • “Fiecare om are în inimă un gol, o rană, o teamă de abandon și singurătate.
  • Pasiunea este ca un drog: la început crezi c-o stăpânești, apoi, într-o bună zi, trebuie să recunoști că ea e cea care te stăpânește...
  • “Toți avem o părere despre sinucidere. Act de curaj sau de lașitate. Nici una, nici alta, fără îndoială. Doar o decizie disperată, când te afli într-un impas. Ultima soluție pentru a ieși din viața ta și a scăpa de ceea ce a devenit insuportabil.
  • “Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă.”
  • Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.Claude Gallay
  • Uneori, tot iubire e și asta: să-i lași să plece pe care-i iubești.Joseph O’Conner
  • “Spinii pe care i-am cules vin de la copacul pe care l-am plantat.” Lord Byron


Rating:

2 gânduri frumoase:

  1. O carte deosebita atat prin poveste , dar si modul scrierii
    Superba

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.