Recenzie: „La râul Piedra am șezut și-am plâns" - Paulo Coelho



Titlu: La râul Piedra am șezut și-am plâns

Autor: Paulo Coelho

Anul publicării: 2008

Categoria: romanță, dezvoltare spirituală, religie

Număr pagini: 216





Descriere:

În toate poveștile de dragoste există întotdeauna ceva care ne apropie de eternitate și de esența vieții, pentru că poveștile de dragoste conțin toate tainele lumii. Ce se întâmplă însă atunci când timiditatea imedică o dragoste adolescentină să înflorească?

Și ce se întâmplă când, unsprezece ani mai târziu, destinul îi reunește pe îndrăgostiți? Între timp, pe ea viața a învățat-o să fie puternică și să-și ascundă sentimentele. Iar el a devenit un chipeș îndrumător spiritual – cu reputația că poate înfăptui miracole – care a ales religia ca refugiu față de conflictele sale interioare.

Împreună, ei fac o călătorie care la început este plină de greutăți, sentimentele de vinovăție și resentimentele ieșind la suprafață după atâția ani. Dar lângă râul Piedra, într-un sătuc din Pirineii francezi, stau de vorbă despre marile întrebări ale vieții și reconsider relația specială dintre ei.

La râul Piedra am șezut și-am plâns este un roman încântător, cu o narațiune poetică și transcendentă care reflectă toate tainele dragostei și ale vieții.

Părerea mea:

După cum ne-a obișnuit Paulo Coelho, cartea “La râul Piedra am șezut și-am plâns” ne face să medităm asupra vieții și asupra propriei noastre persoane.

Povestea dintre Pilar și prietenul ei din adolescență este construită frumos, căci încă din copilărie celor doi le este frică să-și mărturisească iubirea unul față de celălalt. Ei bine, poate că vă gândiți că în copilărie nu poate exista iubire, căci ambele părți sunt insuficient de mature ca să o înțeleagă, însă în acea perioadă e cel mai ușor de înțeles, căci nu există atâtea griji și întrebări care să te facă să te porți artificial.

Însă, cum cei doi locuiau într-un oraș mic, băiatul a luat hotărârea că vrea să cunoască lumea, că vrea să înțeleagă religia și credința. Astfel, Pilar s-a mutat și ea, stabilindu-se la Zaragoza, realizându-și acolo studiile și având în plan să se căsătorească într-o zi, să-și întemeieze o familie și să aibă copii, iar băiatul a călătorit prin atâtea tări străine, căci viața e scurtă, iar lumea este atât de mare...

De la un timp, Pilar primește din ce în ce mai multe scrisori de la băiat, în care îi povestește despre Dumnezeu și în care o informează că ține conferințe, vrând la un moment dat să intre într-un semniar și să-și închine viața rugăciunii.

Astfel, Pilar călătorește la Madrid, unde îl privește pe băiat cum prezintă la o conferință. După terminarea acesteia, o femeie pe nume Brida îi spune fetei că poate să-i citească în ochi și că este pe punctul de a se îndrăgosti.

Fiind convinsă că acest lucru nu se va întâmpla, Pilar nu o ia în seamă și se întoarce la băiat, cu care ajunge să iasă la o cafea. Astfel, se hotărăsc să petreacă mai mult timp împreună, băiatul dându-i un medalion vechi pe care îl pierduse Pilar încă din copilărie, însă bijuterie pe care n-a reușit să i-o dea la acel moment, pentru că îi era teamă să-i spună că o iubește.

Așdar, cei doi pleacă în Franța, unde Pilar își schimbă total comportamentul, cu ajutorul sfaturilor băiatului. Dacă la început era foarte responsabilă, plănuindu-și orice pas pe care avea să-l placă, puternică, reușind să-și ascundă sentimentele și lipsită de curaj să viseze la ceva măreț, acum dădea dovadă că vrea să-și trăiască fiecare moment al vieții din plin, să lase ca totul să fie natural și să-și mărturisească sentimentele.

În același timp, încearcă să-l înțeleagă pe prietenul ei, care a devenit foarte credincios și care susține că are o viziune diferită față de religie, căci crede în chipul feminin al lui Dumnezeu.

La fel ca și Pilar, n-am înțeles în unele părție viziunile băiatului asupra religiei, însă acest fapt nu m-a împiedicat să observ că dorea binele tuturor, rugându-se și pentru bolnavi și săraci.
Însă, într-o zi, Pilar află că acest bărbat poate să facă miracole, însănătoșindu-i pe cei bolnavi. Dar ce va urma să-i zică el despre acest dar de la Maica Domnului? Va lua o decizie pe care poate că nu o va mai putea schimba niciodată?

Ei bine, cei doi se întorc la Piedra, unde băiatul îi mărturisește lui Pilar deciziile pe care le-a luat, care sunt datorate faptului că o iubește și vrea să îi fie alături pentru totdeauna...

De-a lungul cărții ne punem diferite întrebări, la care ajungem să medităm fără să ne dăm seama. Astfel, realizăm că trebuie să-i facem loc iubirii în inimile noastre și să trăim fiecare moment al vieții din plin, mulțumind faptului că am trăit încă o zi frumoasă, chiar dacă pe moment nu ni se pare deosebită față de cea de ieri.

De asemenea, prin intermediul cuvintelor lui Coelho, ne dăm seama că întotdeaună trebuie să țintim sus și să nu fim dezamăgiți dacă nu ajungem în vârful piramidei noastre, ba chiar să fim mulțumiți de noi înșine că ne-am pus standarde mari, dând dovadă că suntem curajoși și încrezători în propriile forțe. Astfel, scriitorul ne îndrumă să ne urmăm visele, căci universul conspiră pentru îndeplinirea lor, oricât de imposibile par acestea.

În ciuda faptului că băiatul este cel care înțelege sensul vieții, al iubirii și cel care are o vizune diferită, dar frumoasă asupra lucrurilor, Pilar m-a impresionat în mod plăcut. Aceasta dă o luptă cu propria persoană, reușind să se schimbe într-un timp relativ scurt. De la a nu avea nicio speranță că vei face ceva măreț în viață, la a fi fericit de fiecare lucru mărunt și a ajunge un visător, este drum lung de bătut, însă Pilar a avut credința că poate reuși, drept pentru care a realizat asta.

Astfel, dacă vreți să învățați cum să trăiți fiecare moment din plin, cum să nu vă fie teamă să visați și sa vă îndrăgostiți, vă recomand cu inima deschisă această carte, pe care Coelho își pune amprenta prin înțelepciunea de care dă dovadă.


Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!


Citate:

  • Suferim deoarece ne imaginăm că dăm mai mult decât primim. Suferim deoarece dragoastea noastră nu este recunoscută. Suferim pentru că nu ne putem impune propriile noastre reguli.
  • Caută să trăiești. Amintirile sunt pentru cei mai bătrâni.
  • Aș fi putut. Nu vom ajunge niciodată să înțelegem semnificația acestor vorbe. Căci în toate momentele vieții noastre există lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar până la urmă nu s-au întâmplat. Există clipe magice care trec neobservate și – brusc – mâna destinului ne schimbă universul.
  • Dragostea este plină de capcane. Când se manifestă, își arată numai lumina - și nu îngăduie să i se zărească umbrele produse de lumina ei.
  • În basme prințesele sărută broaștele râioase și acestea se prefac în prinți. În viața reală, prințesele îi sărută pe prinți și aceștia se prefac în broaște râioase.
  • Viața e tot așa: ne ia prin surprindere și ne obligă să mergem în necunoscut – când nu vrem, când nu avem nevoie.
  • Există înfrângeri. Nimeni însă nu e scutit de ele. Tocmai de aceea, e mai bine să pierzi unele bătălii în lupta pentru visele tale decât să fii înfrânt fără a ști nici măcar pentru ce lupți.”
  • Universul ne ajută întotdeauna să luptăm pentru visele noastre, oricât ar părea ele de nebunești, pentru că sunt visele noastre și doar noi știm cu ce preț le visăm.
  • “E inutil să discuți despre dragoste, fiindcă dragostea își are propriu-i glas și vorbește de la sine.
  • Dragostea e întotdeauna nouă. Indiferent dacă am iubit o dată, de două, de zece ori în viață – suntem mereu în fața unei situații pe care nu o cunoaștem. Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenței noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieții încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna și să culegem fructele. Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții și tristețe. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, și ea pornește în întâmpinarea noastră. Și ne salvează.
  • Am deschis fereastra și, o dată cu ea, inima. Soarele a inundat încăperea, și iubirea mi-a inundat inima.
  • “E de ajuns să crezi, să accepți și să nu-ți fie teamă de greșeli.
  • Așteptarea e dureroasă. Uitarea e dureroasă. Dar a nu ști ce hotărâre să iei este cea mai cruntă dintre suferințe.
  • O cădere de la etajul trei te zdrobește la fel ca și una de la etajul o sută. Dacă tot ar fi să cad, cel puțin să cad de la mare înălțime.
  • E posibil ca oamenii rămași jos să fi gândit: Nu e nimic acolo sus, doar peisajul; ce mulțumire au? Dar primul alpinist știa care era mulțumirea: acceptarea sfidărilor și mersul înainte. Conștiința că nici o zi nu era la fel cu alta și că fiecare dimineață își avea miracolul aparte, momentul ei magic, în care vechi universuri erau distruse și se creau noi stele.
  • Niciodată nu putem judeca viața celorlalți, pentru că fiecare își cunoaște propria durere și renunțare. Una e să crezi că ești pe drumul cel bun; alta e să crezi că drumul tău e unic.
  • Dragostea rămâne. Doar oamenii se schimbă!
  • - Și voi continua să șed lângă tine cât timp vei sta pe malul râului. Și dacă te vei duce la culcare, eu am să dorm în fața casei tale. Și dacă vei pleca departe de aici, eu am să merg pe urmele tale. Până când îmi vei spune: pleacă. Și voi pleca. Dar am să te iubesc tot restul vieții mele.


Rating:


4 gânduri frumoase:

  1. Foarte frumoasă, Doamne, deci mă atragi numai prin recenzie! :)) De Coelho am citit „Adulter”, „Veronika se hotărăște să moară” (astea au recenzii pe blog) și „Alchimistul” (am citit-o acum ceva vreme, dar vreau s-o recitesc). Mulțumim tare mult pentru recomandare! :) Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc. :D O să mă uit la recenzii, încă n-am apucat să le citesc, dar sunt curioasă cum sunt. Am citit "Alchimistul", în schimb, și mi-a plăcut mult..vreau și eu să o recitesc.
    Succes și ție în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa recenzie! O sa pun cartea asta pe lista de must read. Multumesc si succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi frumos. Bine ai venit pe blog, Mirela! :D

      Ștergere

Un produs Blogger.