Recenzie: „Jocurile Foamei" - Suzanne Collins (Vol. 1)

Titlu: Jocurile Foamei/The Hunger Games (Vol. 1)

Autor: Suzanne Collins

Anul publicării (RO): 2009

Categoria: Fantasy

Număr pagini: 312

Editura: Nemira


Descriere:

Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața urmatoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

Bestseller internațional publicat în 32 de țări.

„Pur și simplu am citit fără să mă pot opri! [...] O lectură înrobitoare.” Stephen King


Părerea mea:

O carte de-a dreptul genială, a cărui mister te învăluie încă de la prima pagină...

Ahh, ce dor îmi era de o carte care să mă țină captivă în paginile ei, care să nu mă lase să dorm, care să-mi pună întrebări și să mă facă să vreau să ajung odată acasă ca să citesc și să văd ce se mai întâmplă!

Adevărul e că am ținut de ceva timp să pun mâna pe seria asta și se pare că a meritat așteptarea. Am avut parte de ceea ce vreau să-mi ofere o carte: aventură, suspans, emoție, mister.

Din cele 12 districte din Panem, se aleg câte 2 reprezentanți care să ia parte la Jocurile Foamei, jocuri în care lupta e pe viață și pe moarte, în care obstacolele își fac apariția la tot pasul și în care trebuie să ai o strategie inteligentă pentru a reuși să supraviețuiești. 24 de adolescenți, un singur câștigător. Pentru a putea face față situației, trebuie să te pregătești emoțional, să nu te atașezi de nimeni și să nu-ți fie milă să omori, atâta timp cât în joc stă propria ta viață.

În districtul 12 sunt extrași ca participanți Prim și Peeta. Însă Katniss nu o poate lăsa pe surioara ei Prim să ia parte la niște jocuri atât de brutale, nu poate risca să-și piardă cea mai importantă persoană din viața ei, așa că se oferă voluntar, deși speriată de această idee. Hmm, dar oare de unde îl recunoaște pe Peeta? Își dă seama că acesta a dat dovadă de bunătate într-un moment în care ea aproape murea de foame, iar gândul că o să lupte și împotriva lui, o înspăimântă...

Deși inițial eram puțin dezamăgită, pentru că ideea acestui joc nu-i chiar atât de originală, iar de extragere să nu mai spunem, cu cât am înaintat în lectură, cu atât mi-am dat seama că de fapt totul e construit altfel, totul se întâmplă cu un scop.

Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că în carte s-a pus accentul pe discrepanța dintre ceea ce e în sufletul personajelor și ceea ce arată ele, pentru a fi pe placul lumii. Jocurile sunt televizate, iar, pe lângă locuitorii tuturor districtelor, care se uită cu sufletul la gură, sperând să nu moară reprezentanții lor, toți ceilalți sunt entuziasmați și abia așteaptă ca adolescenții să se omoare între ei sau să moară de frig/de foame. Aceștia sunt locuitorii Capitoliului...

Capitoliul este o lume total diferită, unde oamenii sunt îmbrăcați și machiați abstract și unde se pune atât de mult accentul pe aspect și pe a te face plăcut. Așa că, înainte de a intra în jocul propriu zis, adolescenții sunt supuși unor schimbări majore de look, poate chiar și de caracter, căci vor fi intervievați înainte, iar cuvintele pe care le vor folosi vor putea depinde de întreg viitorul lor. Cu cât se fac mai plăcuți, cu atât atrag mai mulți sponsori, care îi pot ajuta cu diferite daruri pe parcursul jocurilor.

Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de... de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparțin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor.

Mi-a plăcut la nebunie acest aspect, pentru că se face o diferență enormă între gândirile oamenilor, dar și între societăți. Pe când unii se gândesc că nu mai au cu ce să-și hrănească familia următoarea zi, alții nu știu dacă vor purta costumul roz sau cel albastru.

Katniss e cea mai afectată de această schimbare, căci ea nu se poate preface că e de acord cu această lume, că oamenii din jurul ei îi sunt dragi și că noul ei look e cel care o reprezintă. Și totuși, Cinna, stilistul ei, îi creează cele mai deosebite rochii și o ajută să nu se facă uitată...

Peeta pare că nu are probleme de adaptare, fiind sincer și în interviu chiar dezvăluind că e îndrăgostit de Katniss. Dar oare este doar un joc prin care încearcă să-i aducă pe oameni mai aproape de el ori vorbește serios? Cert e că publicului i-a plăcut, iar cei doi trebuie să păstreze această aparență, trebuie să arate că sunt de-a dreptul îndrăgostiți, chiar dacă poate nu-i adevărat...

După 2 zile în care totul pare perfect, vine totuși și jocul mult așteptat, în care mâncarea de înaltă calitate e înlocuită cu foametea, patul pufos este înlocuit cu teama de a dormi și căldura continuă este înlocuită cu dârdâitul. Fiecare trebuie să-și facă un plan de supraviețuire, fie pe cont propriu, fie aliindu-se. Când pare că nu se mai întâmplă nimic și că cei care au rămas vii nu se mai luptă între ei, cei care coordonează jocul au grijă să-i aducă în același loc și astfel să înceapă o nouă bătălie.

De-a lungul jocului avem parte de o acțiune palpitantă, de mister și de suspans. Te întrebi cine va fi următorul care va muri, cât de mult va rezista Katniss și, într-un final, cine va câștiga și cu ce preț. Oare Peeta și Katniss încă păstrează aparența de îndrăgostiți? Cine va muri primul, dintre ei doi? Va reuși vreunul dintre ei să câștige? Pe mine m-au măcinat atâtea întrebări, drept pentru care n-am putut să las cartea din mâini, iar când am făcut-o, deja mi se făcea dor de personaje și de întreaga acțiune.

Deși nu pot să spun că autoarea m-a surprins prin modul ei de a scrie, a reușit să mă țină captivă în rândurile ei, iar acest sentiment e minunat, mai ales că eu nu citesc cărți de acest gen în mod obișnuit.

Eu vă recomand cu mare căldură această carte, garantându-vă că o să vă îndrăgostiți de personaje, o să trăiți alături de ele sute de sentimente și o să vă lăsați purtați într-un joc pe viață și pe moarte, unde veți căuta voi înșivă să rămâneți vii.

Vă urez lectură plăcută!


Rating:


8 gânduri frumoase:

  1. Şi mie mi-a plăcut tare mult cartea asta. E adevărat că nu are cel mai poetic limbaj, dar mi s-a părut a fi perfect pentru genul în care se încadrează. Singurul lucru care mă deranjează e triunghiul amoros, dar e destul de uşor de trecut peste având în vedere că accentul cade deseori mai mult pe felul strategic în care poate fi folosită o relaţie.
    "veţi căuta voi înşivă să rămâneţi vii". Bine spus. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, exact, n-am luat limbajul ca pe un minus, pentru că o carte de acest gen nu necesită cine știe ce exprimare. Cât despre triunghiul amoros, eu fix pe asta m-am axat. Urmează să văd cum o să evolueze lucrurile în următoarele volume. :D

      Hihii. Mulțumesc pentru comentariu, pupici! ^^

      Ștergere
  2. Wiii ce ma bucur ca ai citit aceasta carte, multumim pentru gandurile frumoase 😍 Pentru mine aceasta trilogie a fost de-a dreptul o adevarata nebunie, devenind o obsesie. Imi amintesc ca in acel timp am inceput eu cu blogul iar toti cei ce ma inconjurau au citit "Jocurile foamei". Poate ca nu este cine stie ce carte dar pe mine m-a vrajit :)) Te pup si iti urez lecturi frumoase.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu îți mulțumesc pentru comentariu, Mălina! <3 Oh, ce-i drept, într-un fel mă oftic că nu le-am citit și eu atunci, la timpul lor, dar nu-i prea târziu nici acum. Deși realizez că nu-i chiar cine știe ce cartea, tot așa, mă vrăjește și chiar mă ține captivă în paginile ei. Abia aștept să citesc și următoarele volume. Plus că-i așa mișto, pentru că eu n-am mai citit de mult timp (nu știu ce am avut) și acum să vină o carte și efectiv să mă facă să mă gândesc numai la ea, e minunaat!

      Asemenea, pupicei! *.*

      Ștergere
  3. Ioooi, ce recenzie frumoasă! M-ai convins, în ciuda faptului că îmi tot spuneam că nu le voi citi niciodată, că sunt doar pentru comercialitate. Pare o serie chiar foarte interesantă şi văd că toată lumea e încântată de ele. Le voi încerca cu prima ocazie! (Adică după ce n-o să mai am ce citi, yuhu).

    Mulțumim pentru recenzie şi lecturi plăcute! Pupicei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii, mă bucur tare mult! Deși pare că tu citești alt gen de cărți, poate o să te prindă și pe tine la fel de mult cum m-au prins pe mine (și pe majoritatea oamenilor care au citit-o).

      Mulțumesc și eu pentru comentariu, Dariaa, spor la citit și o seară minunată! >:D<

      Ștergere
  4. Da. Sunt aici pentru giveaway-ul de pe facebook, dar nu vreau sa las doar un amarat de comentariu gen "Am dat com" , asa ca voi spune cateva cuvinte peste tot unde voi comenta:

    Imediat ce voi termina Gunslinger from The Dark Tower , voi trece pe Hunger Games, desi voiam sa continui cu cealalta jumatate A Storm of Swords(A Song of Ice and FIre) si apoi sa trec la The 100 de Kass Morgen se pare ca i will take a little detour xD .
    Recenzia ta ma comvins ca o sa imi placa cartea , deci iti multumesc mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ohohoo, eu în general nu citesc cărți de genul ăsta, dar seria "Jocurile foamei" chiar m-a captivat și mi-a plăcut. Vreau și eu să încerc ceva de George R.R. Martin într-o zi. :D

      Mă bucur tare mult și îți mulțumesc pentru comentariile frumoase! *.*

      Ștergere

Un produs Blogger.