Recenzie: „Jurnalul unui mag" - Paulo Coelho


Autor: Paulo Coelho

Anul publicării (RO): 2008

Categoria: literatură universală

Număr pagini: 252

Editura: Humanitas


Descriere:

O carte captivantă, în care este povestit pelerinajul lui Paulo Coelho către Santiago de Compostela, pe un drum medieval ce începe în Pirinei şi străbate nordul Spaniei. Pelerinajul făcut de autor în 1986 a inspirat acest roman de aventuri care este totodată o fascinantă parabolă despre nevoia de a găsi propria cale în viaţă şi despre descoperirea faptului că miracolul se ascunde întotdeauna în paşii oamenilor obişnuiţi.

„Jurnalul unui Mag” ocupă un loc important în opera lui Paulo Coelho nu doar pentru că este prima dintre cărţile lui importante, publicată înainte de Alchimistul, ci şi pentru că este expresia completă a umanismului filozofiei lui Paulo Coelho şi a profunzimii căutărilor sale.


Părerea mea:

O carte care te pune pe gânduri, care te sfâșie prin frazele de mare impact și care este construită pe baza unei idei frumos ilustrate:

Miracolul se ascunde în pașii Oamenilor Obișnuiți.

Cartea oferă posibilitatea oricărui cititor să o parcurgă, atâta timp cât e dispus să fie deschis unei lumi magice, în care miracolul e mereu pregătit să apară. Nu trebuie să ai anumite calități pentru a citi această creație, căci autorul le permite oamenilor obișnuiți, simpli, care n-au încetat să viseze, să pătrundă în călătoria lui.

Povestea prezintă viața autorului, Paulo Coelho, care se pregătea să devină Maestru al Ordinului RAM, mai exact să devină Mag în adevăratul sens al cuvântului, iar pentru aceasta, trebuia să întocmească un ritual prin care vechea spadă va fi îngropată, iar una nouă îi va fi înmânată de către Maestrul său. Însă, când Paulo a vrut să ia spada, Maestrul a simțit mândria în inima lui, iar cum puterea nu valorează nimic dacă nu știi să o împarți cu ceilalți oameni, Maestrul nu i-a permis să o ia. Din cauza lăcomiei de care a dat dovadă, Paulo va fi nevoit să parcurgă Straniul Drum spre Santiago (Spania), pentru a-și căuta spada printre oamenii simpli, luptând pentru a obține ceea ce prima oară i-a fost dăruit într-un mod generos.

Aceasta ar fi introducerea în poveste, însă tot ce urmează pare a fi construit ca o metaforă. Spada, din punctul meu de vedere, reprezintă de fapt un obiectiv, dar cel mai important, drumul parcurs către îndeplinirea obiectivului. Luptele pe care le dă cu tot felul de ființe spirituale pe parcursul drumului, cred eu că sunt de fapt greutățile pe care le întâmpinăm în viață, obstacolele pe care, dacă alegem să le înfruntăm, ne vor duce cu un pas mai aproape de țelul nostru.

Chiar și acum, când scriu această recenzie, simt că am devenit cu puțin mai înțeleaptă decât poate am fost până acum, iar dacă ajungi la această concluzie în urma lecturării unei cărți, cred eu că este minunat. Paulo Coelho îți deschide multe orizonturi de gândire, îți pune întrebări la care poate că nu te-ai fi gândit, îți dă posibilitatea să îți formulezi propriile răspunsuri și te uimește prin răspunsurile pe care el însuși le dă și care, fiind atât de frumos spuse, par mai aproape de realitate.

Așa cum mă așteptam, cel mai mult mi-a plăcut stilul autorului, povestea în sine, sinceră să fiu, plictisindu-mă într-un anumit punct. Însă Paulo Coelho m-a surprins și de această dată prin profunzimea gândurilor sale, prin faptul că ne-a îndemnat pe noi, cititorii, întotdeauna la visare, la frumos și ne-a dat încrederea că ne vom găsi drumul în viață, însă, pentru a ajunge în acest punct, trebuie să experimentăm și să avem ambiție.

Când călătorești, experimentezi într-un mod foarte practic actul renașterii. Te întâlnești cu niște situații absolut noi, ziua trece mai încet, iar limba celor din jur nu o înțelegi. Exact ca un copil care abia a ieșit din pântecul matern. În felul acesta, vei da mult mai multă importanță lucrurilor care te înconjoară, pentru că de ele depinde propria dumitale supraviețuire.

Cel mai important aspect, la care am ajuns și eu într-un final, este faptul că mai mult contează drumul, decât destinația în sine. Ce-i drept, destinația ne ajută să ne formăm un obiectiv, dar drumul e cel care ne deschide noi orizonturi, ne permite să greșim, să învățăm, să experimentăm...

Când ai un obiectiv al călătoriei e foarte important să fii atent la drum. Drumul ne învață întotdeauna cel mai bun mod de a ajunge și ne îmbogățește în timpul parcurgerii lui.

Totuși, de multe ori zona de confort e cea care ne împiedică...

Vedem totdeauna cel mai bun drum, dar apucăm pe acela cu care suntem obișnuiți.

Dacă vreți ca un om să vă dea speranța că nu visați degeaba, că visul trebuie să facă parte din viața noastră, căci astfel ne-o colorează și ne-o înveselește, atunci Paulo Coelho cred că este potrivit pentru a vă emana acest sentiment.

Omul nu poate înceta să viseze nicidoată. Visul e hrana sufletului așa cum mâncarea e hrana trupului. De multe ori, de-a lungul existenței noastre, ne vedem visele năruite și dorințele frustrate, dar trebuie să continuăm să visăm, altfel sufletul moare.

După cum am spus, povestea în sine nu prea m-a atras. Mi s-a părut destul de greoaie, plină de metafore și semnificații ascunse, care, în mod normal m-ar fi entuziasmat, dar care de această dată m-au făcut să las cartea jos, neîntreținându-mi entuziasmul. În spatele pelerinajului sunt totuși foarte multe concluzii de tras, iar acest lucru a compensat pe tot parcursul cărții.


Cel mai mult din povestea în sine mi-au plăcut exercițiile pe care Paulo le făcea, unele dintre ele fiind, din punctul meu de vedere, foarte utile și interesante, putându-se face chiar și în viața de zi cu zi, pentru a elimina energiile negative.

Exercițiul cruzimii 
De fiecare dată când îți trece prin cap un gând care crezi că ți-ar putea face rău – gelozie, autocompătimire, suferință din dragoste, invidie, ură etc. – să faci astfel: 
Înfigi unghia arătătorului la baza unghiei degetului gros, până ce durerea este destul de intensă. Concentrează-te asupra durerii: ea reflectă în sfera fizică aceeași suferință pe careo simți în sfera spirituală. Eliberează-ți unghia numai când gândul ți-a ieșit din minte. 
Repetă ori de câte ori e necesar, până ce gândul te părăsește. Gândul va reveni din ce în ce mai rar și o să dispară complet dacă îți vei înfige unghia în deget de fiecare dată când el apare.

În urma parcurgerii cărții, am ajuns la destul de multe concluzii, dar cea principală este că nu există aleși ori oameni speciali; totul se petrece în funcție de atitudinea pe care o adoptăm și de entuziasmul de care dăm dovadă în fața oricărei experiențe.

Nu există aleși. Toți sunt aleși dacă, în loc să se întrebe „ce fac eu aici?, se hotărăsc să facă ceva care trezește entuziasmul în suflet. Să faci un lucru cu entuziasm, tocmai asta înseamnă a te afla la porțile Paradisului, a simți iubirea care transformă, a face alegerea care te duce în fața lui Dumnezeu.

Dacă vreți să lecturați o carte plină de parabole, care să vă ajute în găsirea propriului drum în viață și care să vă deschidă noi univesuri de gândire, vă invit să parcurgeți jurnalul lui Paulo Coelho. Speranța că miracolul se ascunde în pașii oamenilor obișnuiți se va regăsi la tot pasul, iar acest dram de speranță nu strică niciodată să își facă loc în inimile voastre...


Vă urez lectură plăcută!


Știați că...?
  • „Întotdeauna e bine să faci ceva care-ți ia mult timp înainte de a lua o hotărâre importantă în viață. Călugării zen stau și ascultă stâncile cum cresc.


Citate:
  • „Cuvântul păcat vine de la pecus, care înseamnă picior strâmb, cu defect, incapabil să parcurgă un drum. Modul de îndreptare a păcatului este să mergi mereu înainte, adaptându-te la situațiile noi și primind în schimb toate milioanele de binecuvântări pe care viața le dă cu generozitate celor care cer.
  • „Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubește, pentru cineva care ne-a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriți înseamnă că nu ne iubește nimeni, dacă suntem – transformăm căsătoria în sclavie.
  • „Când Fiul Tatălui a coborât pe pământ, a adus cu sine Dragostea. Dar cum oamenii înțeleg Dragostea numai ca suferință și sacrificiu, au ajuns să-L crucifice. Dacă nu era așa, nimeni n-ar fi crezut în dragostea Lui, pentru că toți erau obișnuiți cu suferința zilnică a propriilor iubiri.
  • „Tot timpul încercăm să câștigăm adepți pentru explicațiile pe care le dăm Universului. Considerăm că numărul de oameni care cred în același lucru ca și noi va face ca lucrul respectiv să devină realitate.
  • „Poate că de asta noaptea aceea era așa de întunecată –pentru că el adunase în sine toată lumina lunii.


Rating: 3.5


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!

2 gânduri frumoase:

  1. Nu l-am încercat niciodată pe acest Paulo, dar îmi plac cărțile sub formă de jurnal, de destăinuire a sufletului, care te învață multe lucruri folositoare şi te face să visezi cu ochii deschişi, dar şi să preiei controlul asupra personalității tale şi să-ți schimbi într-un mod mai bun gândirea.
    Am auzit şi de Osho, tot ceva de genul, mama îi citeşte cărțile, dar nu sunt prea sigură dacă îl voi citi. Cred că voi mai aştepta.
    Pupici, o zi senină şi liniştită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te asigur că te vor ajuta cărțile lui Paulo Coleho în dezvoltarea ta personală; unele cărți de-ale lui poate nu le înțeleg eu momentan, însă sunt sigură că sunt bune. Îți recomand "Alchimistul", e una dintre cărțile mele preferate.
      Am auzit și eu de Osho, însă nu l-am încercat; probabil voi mai aștepta și eu.
      Mulțumesc la fel! Pupicei și lecturi frumoasee! >:D<

      Ștergere

Un produs Blogger.