Recenzie: „Pași în trecut” - Lina Moacă

Titlu: Pași în trecut

Autor: Lina Moacă

Anul publicării: 2016

Categoria: literatura română

Număr pagini: 312

Editura: Librex Publishing

O capodoperă e măiestrie și trudă, e aer, foc și apă, e bucată smulsă din sufletul nemuritor al autorului. De aceea, se va nemuri și ea, va fi eternă. „Pași în trecut“ ne descoperă cum aceste bucăți de suflet nemuritor, în timp, pot redeveni un întreg. Un costum vechi, cusut cu fir de aur de mâini neștiute, are și el memoria lui; fiecare atingere, emoție sau dor, a celor care l-au creat și purtat. O poveste care începe în prezentul zilelor noastre și ajunge departe, înapoi în timp, pe vremea dacilor. Aurus, personajul principal, ne dezvăluie lumea din afara și dinăuntrul lui, în timp ce își caută menirea pe acest pământ. Apoi, ne lasă pe noi să-l catalogăm cum simțim de cuviință. E un barbar? Un erou? Un iluminat? Sau un simplu om?

Părerea mea:

O carte excepțională prin autenticitatea și eleganța ei, scrisă de o autoare minunată, față de care am numai cuvinte de laudă...

Ce-i drept, pornisem optimistă la drum când m-am apucat de cartea aceasta, pentru că tot auzisem păreri pozitive despre autoare, dar, totuși, nu știam la ce să mă aștept... Să mă surprindă oare prin povestea pe care a creat-o, sau poate prin personaje, ori prin cuvintele pe care le folosește pentru a te ține captiv în universul cărții? Ei bine, trebuie să vă spun că m-a surprins din toate aceste puncte de vedere, căci pot să zic că a îndeplinit toate condițiile pe care le identific eu într-o carte reușită.

Suspin. O fac întruna. Suspinele sunt fărâme de suflet învelit în aer, sunt punți între lumi.  Lacrimile sunt picături de apă vie ce se evaporă în aer, înălțându-se în trăire spre cer.

Mi-a plăcut faptul că am reușit să evadez într-o lume total diferită prin intermediul acestei cărți, am reușit să mă teleportez undeva departe, în trecut... M-am pierdut într-o istorie frumoasă, elegantă, misterioasă...

Eu țin foarte mult la păstrarea tradiției, iar cartea asta a fost fix pe gustul meu; mi-a arătat încă o dată cât de frumos e să-ți cunoști poporul încă din cele mai vechi timpuri (căci cartea se plasează undeva în anii 101-102 și 105-106, când au avut loc războaiele dintre romani și daci) și cât de important e să duci tradiția mai departe, să fii mândru că ești român... 

Autoarea a reușit să facă o paralelă foarte frumoasă în ceea ce privește lumea mondenă de azi și lumea din trecut: ne-a introdus mai înâi în bine cunoscuta perioadă din prezent, în care telefoanele sunt cele mai bune prietene ale omului, ca mai apoi să facă o trecere impecabilă la o perioadă ce părea de mult uitată, dar pe care, prin această carte, a reușit s-o mențină vie.

Mi-a plăcut în primul rând eleganța pe care am regăsit-o între pagini, domnițele fiind atât de frumoase în rochiile lor lungi și atât de delicate în gesturi, iar domnii fiind atât de creativi în modul lor de a le cuceri. Când se vorbea despre o horă, parcă mă aflam și eu în mijlocul ei, mă simțeam prezentă sufletește în carte și voiam să rămân acolo pentru mult timp...

Principesa Zina conduce hora cu distincție în postură și foc în carne, iar Lena o

urmează pe același făgaș, cu nimic mai prejos. Admirația de care până atunci se bucurase Cora, se transferase spre cele două amazoane care, într-un pact cu luna și stelele, se contopesc cu lumina lor cerească și  astfel, impun tuturor ritmul.

Cartea a fost și romantică, dar nu în acel mod siropos, ba chiar într-un mod foarte plăcut și decent. Încă de la început cele două personaje, Lena și Auraș, sunt unite de o forță a destinului, însă pare totuși că le va sta totul în cale ca să nu fie împreună. Cum Lena e singura care se arată dezinteresată de șarmul său, Auraș devine din ce în ce mai atras de ea, găsind-o misterioasă. Lena, în schimb, e respingătoare, însă, cu timpul, își dezvăluie sentimentele și își justifică această răceală...

Așadar, intrăm în povestea lor amoroasă, ne bucurăm de ea, zâmbim la fiecare pasaj în care inimile celor doi bat cu putere și ne pierdem într-un vis ce nu vrem să se mai termine...

Lena întinde brațul după mâna mea. Degetele ni se împletesc într-o încleștare veșnică. Ochi ni se fixează, într-o împletire de verde și albastru. Ne adâncim în noi. Sufletul ni se oglindește pe retină, mărind-o ca să ne înghită. Inima începe a-mi sălta în piept. E chinul meu, e raiul meu. E tot ce am pe lumea asta. E tot ce vreau dincolo de ea.

Totuși, până să ajungem acolo, trecem prin momente de suspans, avem parte de respingeri, de obstacole și de mister, totul fiind proiectat pe un fundal pur tradițional și autentic.

– Domnița mea, sunt curios: îți prețuiești sau disprețuiești prea mult zâmbetul de îl ții atât de bine ascuns?

Vă recomand cu inima deschisă acest roman istoric, dacă vreți să vă pierdeți într-o poveste încărcată de originalitate, de frumos, de tradițional și să trăiți alături de niște personaje elegante, puternice și bine construite! 

Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei online Librex. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au!

Îi mulțumesc, de asemenea, și autoarei pentru faptul că mi-a permis să fac parte din povestea ei, pe care a creionat-o cu atâta precizie și măiestrie!

Rating: 5/5