Recenzie: „Mulțumesc pentru amintiri” - Cecelia Ahern


Autor: Cecelia Ahern

Anul publicării (RO): 2011

Categoria: ficțiune, romanță

Număr pagini: 472

Editura: All


Descriere:

Bestseller internațional nominalizat la Romantic Novel of the Year 2009

Joyce Conway are o căsnicie ratată și a pierdut aproape totul în viață. Dar a supraviețuit accidentului din cauza căruia a ajuns de urgență la spital. În urma unei transfuzii de sânge, în mod absolut inexplicail, Joyce își amintește fețe pe care nu le-a văzut niciodată, străzi din Paris pe care n-au purtat-o pașii până acum. Se simte copleșită de un sentiment de déjà vu, care o face să creadă că trăiește viața altcuiva.

Decizia lui Justin Hitchcock de a dona sânge a fost singurul lucru pe care l-a făcut din inimă de foarte multă vreme. Viața cuiva ar putea depinde de tine chiar în acest moment – acesta este argumentul care l-a convins. În trecut își urmase fosta soție și fiica de la Chicago la Londra, iar acum, singur și tulburat, le predă studenților plictisiți de la un colegiu din Dublin. Dar totul este pe cale de a se schimba când primește un coșuleț cu brioșe și un bilet de mulțumire. Cadourile cu expeditor anonim continuă să sosească, iar Justin e decis să rezolve misterul. Decizia lui va schimba două vieți pntru totdeauna. 



Părerea mea:

O carte relaxantă, ce-ți încălzește sufletul și te face să zâmbești...

Îmi era atât de dor de scriitura Ceceliei Ahern! Deși poate mulți consideră că această autoare are numai cărți dramatice, clișeice ori prea simple, eu o admir pentru modul în care-ți intră pe sub piele și te face să-i îndrăgești opera. Sunt momente în care am nevoie de cărți scrise de ea, care să mă binedispună și să mă relaxeze, așa că mie mi se pare mare lucru să faci un cititor să aibă nevoie de o carte scrisă de tine.

Cartea de față este una dintre acelea care te încălzesc și te fac să zâmbești. Mi s-a părut interesant cum eu de obicei caut ceva misterios într-o carte, care să-mi fie dezvăluit abia la sfârșit și atunci să rămân cu gura căscată, însă cum în această poveste fix inversul l-am apreciat. Ni s-au prezentat personajele, așa cum sunt ele, ne-au lăsat să le descoperim, însă ele între ele abia la sfârșit au avut ocazia să o facă. Astfel, noi suntem cei care creează misteriosul, cei care sunt în spatele acțiunilor personajelor...

Acțiunea ni-i prezintă pe Justin, un bărbat căruia îi e frică de ace, și pe Joyce, o femeie proaspăt divorțată, care trece prin drama pierderii unui copil. Convins de cei din jur că ar trebui să doneze și el sânge, Justin își face curaj și face acest pas, însă rămâne cu întrebări: Oare în al cărui corp va ajunge sângele mele? Nu va trebui acea persoană să-mi mulțumească veșnic, să-mi trimită brioșe, să-mi ducă hainele la spălat și să-mi facă surprize? Cu siguranță, la început doar se gândește la aceste lucruri, însă când începe să primească tot felul de cadouri, de care sunt atașate bilețele pe care scrie Mulțumesc”, își dă seama că ceva nu e în regulă...

Pe de altă parte, Joyce se trezește că știe mai multe decât știa înainte să intre în spital: cunoaște arhitectura altor secole, vorbește limbi noi, brusc nu mai e vegetariană și decide că vrea să se tundă exact în momentul în care în salon intră și Justin.

Se leagă astfel o conexiune, iar cele două personaje sunt într-o continuă joacă de-a șoarecele și pisica...

Apar în scenă și alte personaje, tatăl lui Joyce fiind cel pe care l-am îndrăgit cel mai mult. Are alura aceea de bunic, dar în același timp e și foarte amuzant, fiind întotdeauna curios și nerăbdător.


Pe vremea mea lucrurile existau pur și simplu. Nu făceam analiză de sute de ori. Nu existau cursuri la facultate cu oameni care absolveau cu diplome în „De ce” și „Cum” și „Deoarece”. Uneori, iubito, trebuie să uiți toate acele cuvinte și să te înscrii la o mică lecție numită „Mulțumesc”.



Cum spuneam și mai sus, noi realizăm tot ce se întâmplă și astfel ne amuzăm pe seama personajelor, căci ele nu înțeleg ce li se întâmplă... Dar să nu credeți că faptul că noi cunoaștem acțiunea, ne face mai puțin captivați de carte și ne pierde interesul. Vrem în continuare să aflăm ce se va întâmplă și ne punem întrebări, căci poate nu am cunoscut personajele îndeajuns de bine...

Scrisă lejer, având tentă comică, dar în același timp și romantică, cartea reușește să pună în scenă o poveste miraculoasă, a cărei pioni centrali sunt două personaje pe care destinul le unește. Vă recomand să citiți cartea într-o perioadă în care aveți nevoie de ceva ușor, dar încărcat de magie și de frumos!

Vă urez lectură plăcută!



Citate:

   „Dar cel mai adesea, deciziile pripite sunt greșite, iar uneori simțim că dăm înapoi, când de fapt înaintăm.

   „E drăguț să fii important, Gracie, dar e mai important să fii drăguț.”


Rating: 4/5


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul Editurii All. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de titlurile frumoase pe care le au!

12 gânduri frumoase:

  1. Buna ,Roxi!Te-am nominalizat la un tag de pe blogul meu! Te astept! http://glasul-literaturii.blogspot.ro/2016/11/the-lierary-dinner-party-tag.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună, Iuliana! >:D< Îți mulțumesc, dar l-am făcut deja!

      Ștergere
  2. Voiam de muuult să citesc o carte de la Cecelia, dar am rămas doar cu zisul...Să fiu sinceră nu mă impresionează deloc aceste cărți, am impresia că seamănă mult cu Irina Binder sau poate mă înșel. Am să încerc și eu ceva de la ea, dar nu garantez nimic, presimt că o să-mi schimb părerea.

    Lecturi frumoase ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu, mie nu mi se pare că seamănă cu Irina Binder. Cecelia Ahern are un stil aparte; dacă ți s-ar da o carte de-a ei și ai fi pusă să ghicești ce autor a scris cartea, sigur ți-ai da seama că e ea, pentru că scrie foarte lejer, amuzant și e într-adevăr mai îndreptată spre romantic, ceea ce știu că ție nu prea îți place. În orice caz, merită să încerci. Eu îți recomand să începi cu "Întâlnire cu viața" sau "O sută de nume". :D

      La fel, pupici! *.*

      Ștergere
  3. Din pacate nu am citit nimic de Cecelia Ahern. Aceasta carte o am de ceva timp pe lista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să ai ocazia să citești cărticelele ei și să-ți placă. Eu ți le recomand cu drag! >:D<

      Ștergere
  4. Ce recenzie frumoasa! De Cecelia Ahern am mai citit doar "Suflete pereche". Avusesem o perioada in care inconjurata numai de pareri de bine, am vrut cu orice pret sa citesc ceva de aceasta autoare. Voiam sa incep cu "P.S Te iubesc", dar cum n-am gasit-o la biblioteca, mi-am luat aceasta carte. M-a emoționat si mi-a placut enorm, dupa carte am vazut si filmul, filmul de la care a pornit obsesia mea pentru Lily Collins:)) Recomand cartea si sigur o sa citesc și alte carti de la aceasta autoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ah, pe asta n-am citit-o, dar o am pe wish list (ca toate celelalte cărți ale ei). Nici nu știam că există film făcut după carte, dar clar vreau să citesc mai întâi cartea. Și eu vreau să citesc "P.S. Te iubesc", deși, nu știu exact de ce, până acum m-am ferit de ea și am citit orice altceva de la Cecelia, numai asta nu (în ciuda faptului că e cea mai cunoscută).

    Sper să-i citești și celelalte cărți și să-ți placă la fel de mult! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am citit aceasta carte a Ceciliei dar este pe lista mea, am mai citit recenzii si chiar mi se pare o carte foarte interesanta. Am citit nu de mult o carte de Cecilia si mi-a placut asa ca o sa ma apuc de aceasta carte cat mai curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii, super, mă bucur! Eu zic că merită să o citești, mai ales dacă ți-a plăcut stilul Ceceliei. :D

      Lectură plăcută și mulțumesc de comentariu! ^^

      Ștergere

Un produs Blogger.