Recenzie: „Marile minciuni nevinovate" - Liane Moriarty


Autor: Liane Moriarty

Anul publicării (RO): 2016

Categoria: ficțiune, young adult

Număr pagini: 530

Editura: Trei


Descriere:

Cu „Marile minciuni nevinovate” Liane Moriarty își dă măsură talentului său.

Sirenele urlă. Oamenii țipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viața. E vorba de o crimă, un accident tragic sau doar de niște părinți care se poartă necivilizat?

„Marile minciuni nevinovate” e o poveste irezistibilă despre căsătorie, maternitate, viața familiilor moderne din clasa de mijloc și, nu în ultimul rând, despre minciunile periculoase pe care ni le spunem ca să putem supraviețui.


Părerea mea:

O carte uimitor de captivantă, despre familie, prietenie și aparențe născute din dorința de a face o impresie bună în societate și din minciunile pe care ni le spunem, pretinzând că totul este în regulă.

Cartea se învârte în jurul unor subiecte profunde, care merită meditate și luate la cunoștință. Totul se naște din dorința noastră de a face o impresie bună. Societatea ne impune să afișăm un zâmbet fals și să pretindem că ducem o viață perfectă, când de fapt, în spatele acelui zâmbet se află căsnicii nereușite, probleme legate de respectul de sine, certuri… Deși este bine să avem o atitudine pozitivă, de multe ori ne cufundăm într-o realitate care nu ne aparține și ne mințim pe noi înșine în speranța că lucrurile se vor rezolva singure. Dar nu, niciodată nu se rezolvă singure, căci soluția stă în mâinile noastre, iar noi suntem singurii care putem să hotărâm care-i cea mai bună și eficientă soluție.

În carte are loc o crimă. Știm de la început acest lucru, însă interesant este drumul până la acest fapt. Oare, întotdeauna, ca să conșientizăm ceva, trebuie să se întâmple un lucru rău?

Autoarea construiește romanul într-un mod captivant, cel puțin pentru mine. Mai întâi suntem în prezent, crima e deja comisă, însă nu știm cine-i victima. Apoi, suntem înapoi în timp cu șase luni înainte de momentul în jurul căruia se concentreză cartea, și anume, crima. Înaintând în carte, ajungi cât mai aproape de prezent, iar când ești cu câteva zile înainte, chiar și cu câteva ore, devi din ce în ce mai agitat și, acum că știi deja toate personajele, te întrebi cine a murit, sperând să nu fie personajul tău preferat, dar, mai ales, cum s-a ajuns la așa ceva. După fiecare capitol, sunt și declarațiile tuturor martorilor, care reflect ignoranța lor și faptul că, în loc să fie îngrijorați, bârfesc și își dau cu presupusul. Această construcție a romanului a reușit să mă țină captivă în poveste și să mă bulverseze într-un mod inexplicabil.

Acțiunea se învârte în jurul a trei femei care se împrietenesc în împrejurări diferite și ai căror copii urmează să intre la aceeași școală. Fiecare are familia sa, atitudinea sa, problemele sale… Dar ceva le leagă și, inevitabil, ajung să fie niște prietene foarte bune, care se suțin și sunt alături una de cealaltă.

Mi-a plăcut individualitatea fiecărui personaj. Nu m-am încurcat în personaje și am reușit foarte ușor să le identific pe fiecare, în ciuda faptului că avem parte de numeroase caractere.

De Madeline mi-a plăcut cel mai mult, ba chiar mi-a plăcut la nebunie. Este genul de femeie care spune întotdeauna verde în față, care își susține puternic opiniile și care ar face orice ca să-și vadă obiectivul împlinit. Deși este irascibilă și are tendința de a critica, îmi place mult acest spirit al ei, mai ales că a întreținut mereu acțiunea activă.

Mie nu mi s-ar fi întâmplat așa ceva. Eu m-aș fi luptat. Aș fi luat atitudine. Mie nu mi-ar fi distrus respectul de sine.

Aceasta duce o viață aparent fericită, având trei copii, fetița cea mai mare fiind făcută dintr-o altă căsătorie. Însă, dacă pătrundem cu adevărat în familia ei, observăm cât de afectată e Madeline de faptul că adolescenta ei de 14 ani decide să se mute cu fostul ei soț, că o alege pe noua lui soție în detrimentul ei.

Pe de altă parte, Jane este o femeie al cărei respect de sine este cu totul la pământ. Deși este tânără, este lipsită de viață. Cel care reușește să-i aducă zâmbetul pe buze este băiețelul ei, Ziggy. Deși pare o mămică fericită, ne dăm totuși seama de la o poștă cât de frământată este de faptul că Ziggy n-are tată și că acesta s-a născut în urma unei aventuri de-o noapte care i-a provocat atâta durere.

Și a mai rămas Celeste, femeia care de departe pare a avea viața perfectă. Un soț bogat, iubitor și atent, niște gemeni jucăuși și drăgălași, o casă imensă, lângă plajă… Și, ce-i drept, chiar așa este viața ei, până când observăm problemele comportamentale ale copiilor, dar și vânătăile femeii, care din păcate nu sunt de la o simplă căzătură în baie…

Trei femei ale căror căsnicii nu sunt tocmai cele pe care și le-ar fi dorit și care totuși încă speră că lucrurile se vor îndrepta...

Prietenia lor este una minunată, susținându-se mereu și neținând cont de vorbele din jur. De-a lungul cărții au loc numeroase conflicte, însă ele sunt mereu una alături de cealaltă, încercând să amelioreze situația. Totuși, observ timiditatea cu care își destăinuie anumite secrete, dar și frica de a le rosti, care le determină de multe ori să se închidă în ele.

O ținuse pentru sine și se prefăcuse că nu însemna nimic și de aceea ajunsese să însemne totul.

Cartea este extraordinară, te ține cu sufletul la gură și te uimește de fiecare dată. Aceasta aduce în prim-plan subiecte profunde, care sunt introduse în poveste într-un mod captivant, ceea ce te face să fii cu totul implicat în acțiune.

Recomand cartea tuturor celor care sunt deschiși să dea minciunile pe care ni le spunem zi de zi, la o parte, și să vadă adevărul exact așa cum este el. Cartea îndeamnă la destăinuire, la eliberarea de aparențe și la încercarea de a găsi alternative pozitive în relațiile de prietenie și în familie, drept pentru care sunt singură că veți avea multe de învățat în urma parcurgerii ei.

Vă urez lectură plăcută!



Știați că...?
  • „În Australia, primăvara durează din septembrie până în noiembrie.



Rating:


Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatuluiTârgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!


6 gânduri frumoase:

  1. Vai, dacă nu-i dădeai 5 stele, te mâncam, zău! :)) Cartea asta e pur și simplu o revoluție a misterului, pe mine m-a dat de pereți, m-a dat peste cap, mi-a dat pumni în față și mi-a râs în nas, fiindcă nu am putut cobi nimic, dar nimic. Când simțeam și eu că merg lucrurile pe-un drum, se-ntorcea totul. Liane Moriarty e genială, Doamne, are un stil așa veridic și ironic - la adresa unor aspecte ale societății. O ador, e autoarea mea preferată (vreau să zic, din această tagmă de scriere). Îți recomand tare mult și „Secretul soțului”, prima ei carte tradusă la noi. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, editez acum postarea și îi dau o steluță! Cred că vii la București și mă bați sau plătești pe cineva de pe aici să vină la noapte și să mă bage într-un sac. :))
      A fost într-adevăr o carte genială. Cel mai mult am apreciat că a fost imprevizibilă, căci e mult mai interesant să îți dai tu cu presupusul și să vezi la sfârșit că te-ai înșelat în tot acel timp. :))
      O să încerc cu prima ocazie și "Secretul soțului". Îi citisem sinopsis-ul și mi s-a părut super.
      Pupiceei, Andrei, mersi de comentariu! *.*

      Ștergere
  2. Ce recenzie frumoasă! Pare destul de interesantă, genul polițist, și-mi plac nespus de mult cărțile cu multe evenimente, personaje și sentimente. O pun degrabă pe wishlist! :D
    Pupici, lecturi frumoase! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hihii, mă bucur tare mult. Sper să o citești cât mai curând și să îți placăă!
      Asemenea, pupiceeei! *.*

      Ștergere
  3. Eu nu credeam ca aceasta carte ma va impresiona. Sincer, m-a intrigat titlul si atat! Pana am citit-o.
    Este impresionant cat de bine mascheaza autoarea deznodamantul, cum te tine in suspans pana la capat, si mai incolo...
    Avem pe de o parte tabara "boburilor blonde" pe de alta a prieteniei bine inchegate. Mi-a placut aspectul asta.
    Superba!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sinceră să fiu, nici eu nu eram așa de sigură înainte. Apoi am citit recenzia lui Andrei în care a tot lăudat-o și m-a convins. :)) Și se pare că m-a captivat și mi-a plăcut. :D
      Hihii, da. "Boburile blonde" mi se par un fel de țațe. :))
      Mă bucur că ți-a plăcut și ție, pupiceei!

      Ștergere

Un produs Blogger.