Recenzie: „Regăsire" - Raluca Butnariu

Titlu: Regăsire

Autor: Raluca Butnariu

Anul publicării: 2015

Categoria: romanță

Număr pagini: 247

Editura: Celestium


Descriere:

Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut.
Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.

Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transform în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare. El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el.

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta?

Părerea mea:

O carte superbă, realizată de o scriitoare al cărei stil m-a lăsat fără cuvinte.

Așa că, o să încep prin a spune cât de mult mi-a plăcut autoarea. Pe lângă exprimarea care denotă inteligența și delicatețea ei, aceasta m-a surprins prin emoția pe care mi-a transmis-o, făcându-mă parcă să trăiesc într-o zonă a Londrei. Raluca Butnariu ne-a transpus într-un tărâm cu ducese, conți și marchizi, reușind să ne lase să ne bucurăm de niște personaje pline de eleganță. Are un stil aparte scriitoarea, drept pentru care de la primele pagini am simțit că o să-mi placă la nebunie cartea.

În centru îi avem pe Nicolle și Johnathan, două suflete care-și trăiesc viața separat, dar pe care îi leagă un trecut plin de pasiune și dragoste, dar mai ales de suferință și lacrimi. Ele îți exprimă sinceritate, reușind să nu dramatizeze situația. În mod normal, așa aș fi zis, însă odată ce parcurgem rândurile, înțelegem gravitatea situațiilor și reușim oarecum să ne punem în pielea lor și să ne întrebăm dacă nu cumva am fi procedat la fel.

Cartea îți oferă și suspansul pe care consider că orice poveste bună trebuie să ți-l inducă. La început nu ni se prezintă situația celor doi, de pe vremea când erau împreună, drept pentru care nu le cunoaștem trecutul. Odată cu prima lor întâlnire, secretele, pe care vrem cu atâta ardoare să le aflăm, ies la iveală și ne determină să simțim suferința lor.

Prima întâlnire, după 7 ani în care nu s-au văzut, are loc la Wilton House, casa în care Nicolle este guvernantă, având grijă de 3 copii pe care Charlotte, mama lor, nu ar fi putut să-i educe atât de frumos. Înainte de reapariția lui John în viața femeii, aceasta poate spune că ducea o viață liniștită, deși avea grija zilei de mâine.

Descoperim că Nicolle este o femeie care își pune familia pe primul plan, încercând, prin muncă onestă și devotată, să-și mai acopere din datorii și să le ofere mamei, fiului ei, Andrew, și surorilor ei, un trai decent. Mie personajul mi-a transmis multă căldură și m-a surprins prin caracterul ei puternic. Deși de-a lungul firului narativ o să observăm că trece prin momente din ce în ce mai dificile și obositoare, în care cedează psihic, își păstrează tăria de caracter și gândește rațional, mai ales când vine vorba de familia ei. Când vine vorba de dragostea ei încă neuitată, probabil că nu putem spune același lucru…

De asemenea, observăm că nu îi este rușine de starea ei socială, considerând că bogația se găsește numai și numai în suflet.


Pe de altă parte, John este un bărbat chipeș, care are un aer de domninare. Deși a săvârșit câteva fapte pe care nicio femeie n-ar trebui să le cunoască de la un bărbat, acesta mi-a plăcut mult, exprimând pe de o parte bărbăție și pe de o parte sensibilitate.

Înalt și bine clădit, îmbrăcat într-un costum închis la culoare, cu cămașă albă și eșarfă legată la gât într-un mod simplu și elegant, Jonathan Stamford emana putere, bogăție și senzualitate crudă, năucitoare, într-o combinație fascinantă, letală, a cărei nefastă forță Nicolle o cunoscuse pe propria piele.

De asemenea, este caracterizat de câteva valori importante, din punctual acesta de vedere fiind demn de apreciat:

Pentru Jonathan, onoarea, corectitudinea și simțul datoriei erau lucruri esențiale, vitale chiar.

Punctăm de-a lungul operei faptul că fiecare dintre personaje are o dramă interioară, pe care sunt dispuși să ne-o dezvăluie. Astfel, cartea este încărcată de sensibilitate și suferință, făcându-te să trăiești alături de personaje și să te facă să îți spui: “Oh, aș fi vrut să fiu acolo și să le alin durerea!

Fiecare personaj a greșit din anumite puncte de vedere, fapt ce ne duce cu gândul la ideea că toți oamenii greșesc, iar faptul că decidem să-i iertăm nu este o dovadă de slăbiciune, ci de înțelepciune. Odată ce mai dăm încă o pagină, asistăm la dezvoltarea personajelor, care reușesc să-și calce pe orgoliu și să-și exprime sentimentele.

În carte mai apar, bineînțeles, și alte personaje, însă o să-l menționez doar pe vicontele de Compton, Royce, care este îndrăgostit de Nicolle și care încearcă să-i arate acest lucru oferindu-i atenție și purtându-se cavalerește. Relația dintre ei doi mi s-a părut puțin lăsată în aer, cel puțin la sfârșit, așa că aici nu prea am lucruri de adăugat. Ce mi-a plăcut este faptul că vicontele, un romantic incurabil, a insistat ca Nicolle să-i zică pe nume, formându-se astfel o relație de prietenie între ei. Mi-a plăcut ideea asta, deoarece de multe ori mă gândesc că e un impact mai mare în momentul în care persoana îndrăgită de tine îți spune pe nume.

Îmi place cum sună numele meu pe buzele tale.

Cartea îți dă o stare de bine, permițându-ți să intrii în viața unor personaje de înaltă clasă, să simți atmosfera balurilor desfășurate în conac și să subliniezi respectul pe care și-l poartă personajele între ele.


Este o lectură care cu siguranță te va surprinde prin sinceritatea și intensitatea momentelor prezentate și care îți va oferi câteva ore de regăsire sufletească. Vi-o recomand cu mare drag!

Lectură plăcută, oameni frumoși!


Citate:
  •  “Nu există o tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. John Webster
  •  Niciodată este un cuvânt prea mare pentru a fi folosit cu atâta ușurință.”


Rating:



Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul Librex.ro. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să comandați cu încredere de la ei!


Recenzie: „De vorbă cu Emma" - Vitali Cipileaga


Autor: Vitali Cipileaga

Anul publicării: 2015

Categoria: dezvoltare personală

Număr pagini: 150

Editura: Bestseller


Descriere:

Cine am fi noi fără dragoste? Cum ar fi dragostea fără noi? Într-o lume a iubirii și a poveștilor de viață, Emma, femeia rebelă și inocentă în același timp, care caută răspunsuri la propriile întrebări. O ajută să le găsească Greg, bărbatul creator și omul ei de încredere, alături de care trăiește bucurii și dezamăgiri, redate în dialoguri și reflecții.

Lângă el, ea e caldă ca o ploaie de vară sau rece ca un sloi de gheață. Conflictul pe muchie generează trăirile femeii – ale Emmei, și, implicit, ipostazele în care ea ripostează sau încheie armistiții. Cu siguranță însă, nu există o altă cale de mijloc decât dragostea.

– Mă iubești?– Mai mult ca niciodată.– Și totuși pleci?– Da! Pentru că mă lași să fac asta.

Citind De vorbă cu Emma, reușești să trăiești împreună cu personajul propria ta poveste de viață. Emma te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și o înțelegi, fie că ești bărbat și cauți calea spre inima ei, ai nevoie de răspunsuri. Le găsești în dialoguri și printre rândurile scrise de el sau trăite de ea.

Părerea mea:

O carte care te ajută să te regăsești, să înțelegi semnificațiile iubirii și să apreciezi fiecare moment pe care viața ți-l oferă…

Auzisem foarte multe despre carte, însă nu știam exact ce conține. Ei bine, se pare că are în centru povestea Emmei și al lui Greg și o mulțime de învățături despre dragoste. Este o carte dedicată atât femeilor, cât și bărbaților, care te îndeamnă să fii mai blând, mai atent și mai calm.

Cartea îți transmite o căldură aparte, lăsându-ți mintea să zboare prin locuri în care nu ai mai ajuns până atunci. De ce zic asta? Pentru că te face să vezi unele lucruri diferit, să vezi o situație și din alte perspective și să gândești rațional și, totodată, cu inima.

Povestea în sine nu m-a impresionat, cu Emma chiar neputând să mă regăsesc. Mi s-a părut că de multe ori a fost oarecum dramatică, iar conversațiile lor erau mereu atât de profunde. Mi-a plăcut acest lucru, însă cred că ar fi fost interesant să ni se prezinte viața lor mai detaliat, nu să fie formată numai din câteva dialoguri pline de însemnătate.


Și totuși, interesant a fost că, după fiecare conversație, erau și câteva rânduri alcătuite din gândurile personajelor, acestea fiind de cele mai multe ori legate despre frumosul sentiment de iubire.


Cartea este plină de citate, vă zic. Aș fi făcut poză după fiecare pagină, pentru că erau rânduri scrise cu lucruri pe care poate că le-am gândit și eu odată, doar că nu le-am exprimat.


Mie cartea mi-a oferit încredere, m-a făcut să mă simt frumoasă și specială, fapt ce l-am găsit impresionant. De ce mi-a oferit atâta încredere? Deoarece m-a convins că fix când te aștepți mai puțin întâlnești persoana cu care te vei simți împlinit. Deși ne amăgim atât de des pentru faptul că suntem singuri, ar trebui să ne gândim că, undeva, poate departe sau poate mai aproape decât ne-am fi putut imagina, stă persoana potrivită pentru noi.

De asemenea, am realizat că fiecare relație îți oferă ceva, de la amintiri până la lecții de viață. Deși în unele relații apare suferința, ar trebui să ne focusăm atenția pe momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună, pentru că, cu fiecare relație avută, ajungem să ne dăm seama ce vrem cu adevărat de la persoana de lângă noi.


Emma mi-a dat într-un fel impresia că își pune fericirea în persoana iubită, fapt ce nu mi s-a părut tocmai bun. Eu una consider că persoana de lângă tine trebuie să-ți ofere momente de bucurie, dar nu în măsura în care această bucurie să depindă de toată viața ta. Astfel, în cazul în care te-ai despărți de persoana respectivă, nu-ți vei pierde și fericirea.

Am mai realizat că trebuie să oferi, ca să dobândești. De ce să aștepți de la persoana iubită să-ți ofere lucrurile/sentimentele pe care le vrei? Încearcă să le oferi tu primul și, mai apoi, vei realiză că, împlinind dorințele persoanei de lângă tine, ți le vei îndeplini în același timp pe ale tale.


Totodată, este pus în evidență faptul că primordiale sunt sentimentele, banii find doar mijloace prin care reușim să ducem o viață comodă. Nu trebuie să punem banii pe primul loc, deoarece, când ne vom vedea singuri, aceștia nu vor mai avea nicio importanță.


Mi-a plăcut și faptul că scriitorul a găsit curajul de a expune ce înseamnă pentru el dragostea. Mie una îmi e greu să dau semnificații iubirii/fericirii, însă se pare că scriitorul nu are această problemă, ba chiar reușește să ne prezinte gândurile lui într-un mod călduros.

Au fost și vreo 2-3 pagini în care s-a vorbit despre mame, iar, ca de obicei, m-am lăsat sensibilizată de acest subiect. Citatul de mai jos l-am găsit atât de intens, încât m-a lăsat fără cuvinte. De asemenea, și mama a rămas fără cuvinte, când i l-am arătat:


Certăm mamele care și-au părăsit copiii de mici, dar nu certăm copiii care uită de mame când se fac mari.


Totuși, cartea nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, având în vedere că în ultimul timp mulți oameni au stat de vorbă cu Emma. Lipsa acțiunii în sine pot să zic că m-a deranjat, dar și faptul că nu s-a pus accentul mai mult pe personaje. Este o lectură plăcută, dar care credeam că o să-mi ofere mai multe.

De vorbă cu Emma este o carte frumoasă, care te ajută în regăsirea de sine, care te face să trăiești sentimente inedite alături de personaje și îți oferă lecții de viață. Odată cu parcurgerea ei, simți că sufletul tău pereche este mai aproape, că va veni ziua în care vei trăi viața mult dorită, iar dacă deja ai găsit persoana alături de care vrei să îmbătrânești, îți va oferi puterea de care ai nevoie în a păstra relația la fel de pură și frumoasă. Vă îndemn să citiți cartea, mai ales dacă sunteți dispuși să descoperiți semnificațiile iubirii!


Dacă vă decideți să citiți carea, vă urez lectură plăcută!

Citate:
  • Atitudinea are efectul unui bumerang. Totul se întoarce după cum iubești, îți pasă și asculți.
  • Sunt oameni care îți vor oferi răspunsuri fără să le ceri. Pe ei să îi ții cel mai aproape. Sunt oameni care vor cere de la tine răspunsuri în plus. De ei să te ferești cel mai mult.
  • Dacă pleci, nu te mai uiți în urmă. Pentru că dacă te uiți, îți aduci aminte. Iar amintirile întotdeauna aduc regrete. Și atunci când regreți te întorci.
  • Mai bine să încerci, decât să nu știi cum este. Mai bine să trăiești, decât să aștepți. Pentru că ceea ce nu avem la timp, devine o dorință consumată.



Rating:

N-am putut să îi ofer mai mulți fluturași, deoarece n-a fost excepțională, ci doar mi-a oferit momente de relaxare și multe citate de notat.



Book Trailer:



Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul Librex.ro. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să comandați cu încredere de la ei!


2016 Reading Challenge

În 2016 mi-am zis mie însămi că trebuie să fiu mai organizată, așa că mi-am făcut o listă cu lecturi pe care vreau să le citesc anul acesta. Așadar, am intrat pe site-ul Librex.ro și mi-am ales cărțile care să îndeplinească criteriile de pe listă. Vă invit să parcurgem împreună lista și să ne bucurăm de lectură și de frumos:



#1. O carte pe care o aleg citind prima și ultima frază

Să luam o carte din bibliotecă pe care n-am apucat să o citesc... Eu sunt Malala – Malala Yousafzai

Prima frază: M-am născut într-o țară care a luat ființă la miezul nopții.

Ultima frază: Lumea mea s-a schimbat, dar eu sunt aceeași.

Poate că nu par cele mai interesante fraze, însă având în vedere cartea de față, cu siguranță ultima frază ne intrigă. De ce? Pentru că Malala este o fată care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani, așa că, faptul că lumea s-a schimbat, iar ea a rămas aceeași în urma dramei pe care a trăit-o, ne determină să credem că are un caracter puternic. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoșătoarea umbră a terorismului, Malala a învățat de mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale. Cum femeilor le era interzis să meargă singure pe stradă, iar fetelor să meargă la școală, cea mai puternică convingere a ei a fost a fost dreptul la educație. Astfel, astăzi, Malala este simbolul protestului pașnic și cel mai tânăr câștigător al Premiului Nobel pentru Pace.

Îmi ridic vocea nu ca să strig, ci ca cei fără voce să fie auziți – nu putem izbândi atunci când jumătate dintre noi sunt ținuți înapoi.



Un video impresionant cu Malala în faimoasa emisiune The Ellen Show

#2. O carte după care s-a realizat și un film


Cu siguranță ați auzit despre Hoțul de cărți – Markus Zusak, însă eu n-am apucat să o citesc încă. Din păcate, aș zice, pentru că am auzit numai lucruri bune despre ea.

Este anul 1939. Germania nazistă. Liesel Meminger și fratele ei mai mic sunt duși de către mama lor să locuiască cu o familie socială în afara orașului Munchen. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub șoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist –, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcusul călătoriei, Moartea îi face o vizită băiețelului și o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viața lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parțial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greșeală, și este prima ei carte furată.

Astfel începe o poveste despre dragostea de cărți și de cuvinte, pe măsură ce Liesel învață să citească cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cântă la acordeon. În curând, va fura cărți de la incendierile de cărți organizate de naziști, din biblioteca soției primarului, și de oriunde le mai putea găsi.

După părerea mea, este o carte foarte interesantă, pe care merită să o citim și mai apoi să vizionăm și filmul. 



#3. O carte extrem de citită în ultimul timp

Dacă nu știți povestea cărții, titlul ei sunt sigură că l-ați auzit în ultimul timp: De vorbă cu Emma – Vitali Cipileaga

Ce ziceți, vreți să stăm și noi de vorbă cu Emma? Ei bine, eu una cu siguranță vreau. Având 10 milioane de cititori online, cartea a făcut ravagii printre români. Potrivit autorului, cartea este una de suflet, în care se vor regăsi femei și bărbați, oameni cu povești de viață și simpli trăitori de frumos.

Astfel, ne este prezentată Emma, o femeie rebelă și inocentă în același timp, care caută răspunsuri la propriile întrebări. O ajută să le găsească Greg, bărbatul creator și omul ei de încredere, alături de care trăiește bucurii și dezamăgiri, redate în dialoguri și reflecții. 

Citind De vorbă cu Emma, reușești să trăiești împreună cu personajul propria ta poveste de viață. Emma te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și o înțelegi, fie că ești bărbat și cauți calea spre inima ei, ai nevoie de răspunsuri. Le găsești în dialoguri și printre rândurile scrise de el sau trăite de ea.

Eu am început să o citesc și trebuie să recunosc că ador citatele pe care le-am descoperit:


Book Trailer:


#4. O cartea scrisă de unul dintre autorii mei preferați

Cu siguranță Eric-Emmanuel Schmitt este unul dintre autorii mei preferați, cartea care m-a făcut să-l îndrăgesc atât de mult fiind Oscar și Tanti Roz. Însă, de această dată, vreau să citesc Elixirul dragostei.

Foști iubiți, Adam și Louise trăiesc la mii de kilometri depărtare unul de celălalt. Corespondând pe e-mail, cei doi își evocă trecutul comun, rănile încă neînchise, momentele de bucurie, dar și noile relații. Ceea ce-i apropie însă a doua oară este prietenia, construită de comun acord și însoțită de o provocare: ar putea să-și reînvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?

Eric-Emmanuel Schmitt, observator minuţios şi lucid al capriciilor inimii, reuşeşte să transpună în acest roman epistolar, cu fine şi surprinzătoare nuanţe, parcursul plin de capcane al unei legături amoroase tipice pentru vremurile noastre. 

Autorul ne spune că l-a interesat mai ales distincția dintre dorință și sentiment. Astfel, prin intermediul romanului, ne arată că la granița dintre aceste două cuvinte, în momentul în care încercăm să împăcăm atracția fizică și dragostea, se nasc marile noastre povești, care nu sunt întotdeauna fericite.

Adam, 
Poți fi stăpân pe ceea ce gândești, dar niciodată pe ceea ce simți 
Louise


Lansarea cărții în București

#5. Un bestseller

O carte pe care mi-am dorit mult să o citesc, dar încă n-am avut ocazia – Fata din tren – Paula Hawkins

#1 New York Times Bestseller
Bestseller absolut în Marea Britanie
Tu nu o cunoști.
Dar ea te cunoaște.
Peste 1,8 milioane de exemplare vândute în doar patru luni, în Statele Unite.

Rachel merge în fiecare dimineață cu același tren. Știe că va aștepta la același semnal defect, timp în care va urmări ritualul de dimineață al unui cuplu ce locuiește într-o casă de lângă calea ferată. I-a botezat “Jess și Jason” și viața lor i se pare perfectă. Până când într-o zi vede ceva ce o șochează. Totul se schimbă și Rachel are șansa de a lua parte la viețile pe care le-a observat doar de pe margine.

Chiar sunt curioasă să aflu ce a văzut Rachel în acel moment, așa că abia aștept să o citesc. Până atunci, vă propun un interviu cu autoarea cărții:


#6. O carte aleasă după titlu


La 30 și ceva de ani, Liz Gilbert are tot ce-și poate dori o femeie ambițioasă. Și totuși e asaltată de îndoieli, suferă de panică și insatisfacții. Urmează divorțul, prăbușirea în despresie, o relație catastrofală...

Așa că Liz abandonează totul și pleacă în lume de una singură. În Italia, gustă la dolce vita” și deliciile ei culinare, punând “cele mai fericire” 12 kilograme din viață. În India, află într-un ashram, prin asceză (trezire la 3 dimineața, meditație și frecat de podele), ce este căutarea spirituală. În Indonezia, încearcă să-și reconcilieze trupul cu sufletul, să descopere echilibrul care se cheamă fericire și își găsește marea dragoste. Uneori, fericirea se află la capătul lumii. Călătorești ca să ajungi la tine însuți. Ca să te descoperi.

Nu mi-a plăcut numai titlul la această carte, ci și conținutul, deoarece este pusă în evidență importanța călătoriei în regăsirea de sine.

E mai bine să-ți urmezi propriul destin imperfect decât să trăiești o imitație perfectă a vieții altcuiva.

Se pare că este și un film realizat după carte: 


#7. Un roman polițist

Cum au început să-mi placă romanele polițiste, trebuie neapărat să citesc și Ghici cine moare primul – M. J. Arlidge

Cartea are în centru doi ostatici și un singur glonț. Cei doi sunt suflete-pereche, vor să-și petreacă restul vieții împreună, însă când se trezesc singuri și dezorientați într-un subsol părăsit, groaza îi copleșește. Nu au la dispoziție decât o armă încărcată cu un singur glonț și însoțită de următorul mesaj: “Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supraviețuitorul va fi liber”. Torturați de spaimă, disperare și sete, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.

Așadar, există o singură soluție: unul trăiește, celălalt moare. Însă oare cine va face primul pas, cine va ceda? 

Cine ar fi putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimile înseși comit crima? Se pare că M.J. Arlidge, care ne surprinde prin această poveste.

#8. O carte de dezvoltare personală

Hmm… oare de ce vreau să o citesc? Ei bine, am avut ocazia să stau de vorbă cu un trainer care mi-a spus în felul următor: „În fiecare zi vorbim în public; ori că vorbim cu mama, ori cu prietenii, ori într-un grup mai mare, tot despre vorbit în public este vorba”. Fiind pusă în situația în care să fiu nevoită să vorbesc în fața a în jur de 50 de oameni, mi-am dat seama că nu este atât de ușor pe cât pare. Emoțiile își fac apariția, există riscul să te pierzi, să uiți tot și să nu fii în stare să improvizezi pe moment. 

Ei bine, eu una vreau să mă perfecționez pe partea asta, să reușesc să țin discursuri prin intermediul cărora să-mi fac mesajul înțeles, drept pentru care acesată carte sunt sigură că m-ar ajuta mult, Dale Carnegie fiind un scriitor nemaipomenit.

Lincoln făcea adesea pauze în discursurile sale. Când ajungea la o idee important cu care dorea să impresioneze profund auditoria, se apleca puțin în față, îi privea direct în ochi și tăcea o clipă. Această tăcere bruscă avea același effect ca și un zgomot puternic: trezea atenția. Toată lumea devenea mai atentă, mai concentrată asupra a ceea ce urma.



#9. O carte a cărui gen nu obișnuiesc să-l citesc

Nu obișnuiesc să citesc thrillere, dar această carte chiar mă intrigă: Te-aș recunoaște dintr-o mie – Laura Lippman

Eliza Benedict duce o viață senină într-o casă din suburbii, alături de soțui ei și de cei doi copii.

Dar o scrisoare îi spulberă liniștea: “Ți-am văzut fotografia într-o revistă. Sigur, între timp te-ai maturizat. Dar te-aș recunoaște dintr-o mie.

Un bărbat și un secret nemărturisit din trecut reapar în viața ei și îi amenință existența confortabilă.

Dar Eliza ar face orice ca să-și apere liniștea și familia – chiar dacă aceasta înseamnă să retrăiască evenimentele unei vieți terifiante și să scoată la iveală adevărul înfricoșător pe care l-a ținut secret atâta timp.

Cel mai bun thriller al anului – Stephen King

Dacă Stephen King spune asta, cu siguranță este un thriller bun. Și, într-adevăr, povestea chiar mă face curioasă, deoarece pare presărată cu suspans și mister.


Interviu cu Laura Lippman

#10. O carte aleasă după copertă

Pur și simplu îmi place la nebunie coperta acestei cărți, care exprimă puritate și sinceritate: Grădina uitată – Kate Morton

În ajunul Primului Război Mondial o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell OConnor află un secret care îi va marca destinul. Peste câțiva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristrocate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.

Ei bine, se pare că nu numai coperta e uimitoare, ci și conținutul cărții.


Sursa de inspirație a autoarei este grădina, cu toată frumusețea și liniștea ei.

#11. O carte scrisă de un autor de la care n-am mai citit nimic

De la Martin Page n-am mai citit nimic, iar această carte chiar mă surprinde, atât prin conținut, cât și prin titlu și copertă: M-am hotărât să devin prost

Tradus în peste treizeci de țări, romanul M-am hotărât să devin prost s-a vândut până în prezent în peste o jumătate de milion de exemplare.

Acțiunea se învârte în jurul unei întrebări: a devenit lumea noastră atât de anapoda, încât justa concluzie a oricărui om cu cap să fie “prea multă minte strică”? Sunt oare rutina, automatismele, clișeele, conformismul, soluția unei vieți fără griji? În acest caz, originalitatea și creativitatea ajung o piedică insuportabilă, iar inteligența nu poate decât să-și impună să capituleze pentru ca posesorul ei să-și găsească fericirea. 

Acesta va fi și pariul lui Antoine, un Candide modern a cărui odisee comică a făcut din M-am hotărât să devin prost un roman-cult.

#12. O carte scrisă de un autor român

Regăsire – Raluca Butnariu: Un roman de dragoste publicat recent de o româncă care a cucerit mediul online.

Iubirea nu uită niciodată. Indiferent câți ani au trecut.
Indiferent cu cine ai fost sau ce ai făcut.
Iubirea adevărată rămâne acolo, în inimă și suflet.

Nicolle este guvernantă la Wilton House și are grijă de 3 copii răsfățați și răi pe care îi educă și îi transformă în adevărate diamante. Apariția lui Jonathan Stamford la conac îi va provoca răni interioare. El este bărbatul care în urmă cu 7 ani de zile a gonit-o și și-a bătut joc de ea. Ea însă nu poate uita îmbrățișările lui. Săruturile pasionale. Îl iubește și îl urăște în același timp. Iar ceea ce o frământă cel mai tare este secretul pe care îl ascunde de el.

Cum poți uita trecutul și mai ales să începi de la început, atâta timp cât el stăruie în mintea ta? Ei bine, cartea Regăsire ne pune această întrebare și ne provoacă să-i găsim un răspuns. Eu una vreau să răspund provocării și să citesc această carte.


Articolul face parte din concursul de pe site-ul Literatura pe tocuri, sponsorul fiind Librăria online Librex.ro. Mulțumesc pentru ocazia de a împărtăși cu voi aceste gânduri și vă urez lectură frumoasă, oameni dragi!


Un produs Blogger.