Leapșa - Anul 2015 prin ochii unei cititoare

Repede, repede, repede… Ultima postare pe anul 2015! Doamne, ce an minunat a fost, nu pot să cred cât de împlinită și fericită mă simt. Pentru mine a fost cel mai frumos an de până acum, am reușit să evoluez, m-am maturizat,  mi-am făcut încă un blog (se numește De vorbă cu tine însuți), am întâlnit câteva persoane minunate, mi-am făcut prieteni noi, am primit cărți, am citit ceva lecturi superbe... Oh, ce să mai, m-am simțit genial și mă bucur că am rămas cu impresia asta acum, când aproape am terminat cele 365 de pagini ale unei cărți!

Acum să trecem la întrebări:

1. Cum a evoluat blogul tău anul acesta?

Doamne, a evoluat superb, pot spune. Am reușit să mai aduc câțiva cititori, ceea ce pentru mine înseamnă mare lucru, am reușit să-mi structurez mai bine recenziile și am fost apreciată.

2. Dacă o singură persoană ți-ar citi postările, ai continua să scrii?

Cu siguranță! Faptul că un om își dedică puțin din timpul lui pentru a-mi citi postările și eventual pentru a-mi lăsa în comentarii câteva gânduri frumoase, este un sentiment minunat.

3. Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai petrecut în anul 2015?

Pff, greu... chiar nu pot să aleg un singur moment. Tocmai ce mă gândeam, obișnuiesc să dau sfaturi, însă nici măcar eu nu le urmez pe unele. Cert e că un sfat sigur îl urmez la rândul meu: bucură-te de cele mai nesimnificative lucruri, pentru că acestea sunt mai pline de magie decât ți-ai putea imagina! Așadar, m-am bucurat de orice moment al anului. :D

4. Ai cunoscut persoane frumoase anul acesta?

Ohoo, și încă câte... Cel puțin vara, am întâlnit o grămadă de persoane frumoase și mi-am dat seama că trebuie să-mi “extind” puțin mediul, să nu mă limitez doar la colegii de clasă. Am întâlnit persoane alături de care ți-e drag să stai, care visează să atingă succesul și care emană bucurie.

5. Ai citit câte cărți ți-ai propus?

Ei bine, în 2015 n-am fost chiar atât de organizată pe cât deja mă pregătesc să fiu la anul și nu mi-am făcut liste cu cărți. Însă, notându-mi fiecare carte pe care am citit-o, am observat că anul trecut am citit mai mult și am rămas puțin dezamăgită. Însă, la anul promit că o să citesc poate cât am citit în doi ani.

6. Ai primit cărți?

Dap, din concursuri am primit 5 și de la Diverta, 2. N-aveți idee cât de bucuroasă am putut să fiu când mi-am tot văzut numele la momentul anunțării câștigătorului unui concurs. Este un seniment minunat. Doamne ajută să am atâta noroc și la anu`.

7. Ce-ți propui pentru 2016?

Eh, am o listă întreagă, dar în principal vreau să-mi dezvolt blogurile, să evoluez frumos, să-mi fac mai mult timp pentru cărți, să întâlnesc persoane frumoase și să călătoresc foarte mult.

8. Poți să faci un top 5 cele mai frumoase cărți citite anul acesta?

Doamne, ce greu îmi e mie cu topurile... fiecare carte mă învață câte ceva, dar, într-adevăr, pe unele le termin și zic „Wow. Cartea asta a fost genială!

Așadar, o tentativă de top:

#3. Ghici ce-i în cutie – M. J. Arlidge (da, știu, am început cu al doilea volum, dar nu-i problemă, citim noi și Ghici cine moare primul)

9. Ne poți spune citatul preferat dintr-o carte citită anul acesta?

Haha, nu pot să am așa ceva... pur și simplu, nu pot, având în vedere că ador citatele. Dar o să aleg unul:



10. Ce le urezi cititorilor tăi pentru anul care vine?

Vă doresc tot ce-i mai bun din lume, iar fericirea, împlinirea, sănătatea, iubirea și înțelegerea să-și unească forțele și să fie de partea voastră. Lăsați lectura să vă pătrundă în suflete și să vă poarte pe tărâmuri inimaginabile. Înconjurați-vă de oameni frumoși, împliniți-vă idealurile și îmbinați pasiunea cu munca. Un an nou fericit! La mulți ani!





10 citate extrase din 10 dintre cărțile citite în 2015






















Mi-a fost destul de greu să selectez doar câte un singur citat de la fiecare carte, pentru că eu pur și simplu ador să extrag citate din cărți și fiecare mi se pare frumos în felul lui.

Dintre toate cele zece, care citat v-a plăcut în mod special?

Recenzie: „Fahrenheit 451" - Ray Bradbury


Titlu: Fahrenheit 451

Autor: Ray Bradbury

Anul publicării: 2013

Categoria: ficțiune

Număr pagini: 182

Editura: Art




Descriere:

O poveste tulburătoare și poetică, Fahrenheit 451 este o parabolă a unei societăți în care valorile pe care le cunoastem au fost răsturnate, în care statul interzice cititul și legiferează arderea cărților. Cetățenii acestei lumi distopice trăiesc într-o indiferență indusă de droguri și de mass-media.

Unul dintre ei este Guy Montag. El are o sarcină simplă: trebuie să dea foc tuturor cărților și caselor în care acestea sunt ascunse. Îi place meseria pe care-o practică de 10 ani, simte că-și face pe deplin datoria și nu are niciodată îndoieli... până în momentul în care o adolescentă îi povestește despre un trecut în care oamenilor nu le era teamă.

Acest roman-cult reușește performanța de a fi deopotrivă o capodoperă a literaturii universale, un clasic al geniului și un best seller.

Părerea mea:

O poveste interesantă, cum rar îți mai e dat să vezi… Deși este o ficțiune, redă atât de bine realitatea în care trăim, în care tehnologia a ajuns să fie pusă pe primul loc. Nu mai suntem decât la un pas să devenim niște oameni dependenți de mass-media și, după cum ne prezintă și cartea, de droguri. De fapt, însăși televiziunea este un drog, îți dă dependență și nu-ți mai dă drumul până când nu-ți tulbură mințile și te face să devii indiferent, poate chiar să te scurgă de sentimente.


Așadar, în carte a ajuns să fie interzis cititul, acesta fiind văzut ca o activitate care nu te face decât să suferi, să vezi realitatea gol-goluță și să te pună în situația în care să trebuiască să o înfrânți. Drept pentru care, de ce să ne pierdem în paginile unei lecturi care nu face decât să ne aducă cu picioarele pe pământ? Mai bine rămânem indiferenți, ignorând toate problemele pe care le avem și presupunând că ducem o viață fericită…

Trebuie să recunosc că mi-a dat bătăi de cap această carte, având în vedere că ne sunt prezentate concepțiile unor oameni care au fost desprinși total de lectură, de frumos. Cum personajele au opinii contrare modului meu de a gândi, n-am putut să le plac. Nu m-a lăsat inima. M-am frământat atât de mult încât, adormind, am visat o lume în care cărțile sunt inexistente, în care acestea au fost arse complet. Când m-am trezit, mi-am dat seama că de fapt a fost un coșmar și că, pentru cititorii devotați, cartea în sine este un coșmar.

– Oamenii de culoare nu pot să sufere Micul negru Sambo. Pune-o pe foc! Albii sunt cam stânjeniți de Coliba unchiului Tom. Pune-o pe foc! S-a scris o carte despre influența tutunului asupra cancerului pulmonar? Plâng amatorii de țigări? Pune cartea pe foc! Seninătate, Montag. Tihnă, Montag!


Acest citat chiar mi s-a părut comic, observând faptul că șeful tuturor pompierilor are impresia că, eliminând ceea ce oamenilor nu le convine, totul va fi mai frumos, mai fericit, nimic rău nu se va mai putea întâmpla. Însă, nu, este dovedit contrariul: refuzând să acceptăm realitatea, nu facem decât să aprofundăm și mai tare problema pe care o avem. Off, ce mi-aș fi dorit să fac cu adevărat parte din lumea lor și să îi explic toate acestea personajului!

Amuzant este și modul în care ni se prezintă viața pompierilor. Nu le vine să creadă că, într-un univers paralel, pompierii ar stinge focul, în loc să-l provoace. Pentru ei este ceva de neconceput. Pentru că, da, ei asta fac în lumea stranie în care trăiesc: ard cărțile și casele oamenilor în care acestea au fost găsite; uneori, dând foc caselor, mor și proprietarii, alături de iubitele lor cărți...

Însă, nu toate personajele se dovedesc a fi atât de indiferene și de imune la sentimente: Ruy Montag și-a iubit meseria, însă, odată ce a întâlnit-o pe Clarisse, o adolescentă visătoare, și-a schimbat total percepția atât asupra meseriei de pompier, cât și asupra vieții. Întrebându-se dacă e fericit, și-a dat seama că nu este nicidecum: soția lui ia o grămadă de somnifere și este îndrăgostită de ecranele vorbitoare, șeful lui nu este decât un om pe care nu-l interesează dacă șterge definitiv din dicționare definiția frumuseții, iar ceilalți colegi nu sunt decât niște simplii oameni, mai mult sau mai puțin mulțumiți de viața pe care o duc...

Însă, Clarisse, noua sa vecină, își face apariția și îl readuce la viață: îl face să contempleze asupra naturii, să viseze cu ochii deschiși și să spere la o lume mai bună. O adolescentă pe care am îndrăgit-o, modul ei de a gândi fiind unul atât de colorat într-o lume creionată în alb-negru.

Ce uluitoare capacitate de transpunere avea fata asta! Era ca un spectator fermecat în sala unui teatru de păpuși, care ar fi anticipat fiecare tremur al pleoapelor, fiecare gest al mâinilor, fiecare mișcare a degetelor, cu o clipă înainte de a se declanșa.

Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că povestirea nu s-a axat atât de mult pe cât voiam pe Clarisse, pentră că sunt sigură că avea mult mai multe lucruri minunate de spus.

Cu timpul, își face apariția un alt personaj demn de luat în considerare, care aduce odată cu el valoarea înțelepciunii:

Cei mai mulți dintre noi nu putem să ne deplasăm, să stăm de vorbă cu toată lumea și să vizităm toate orașele de pe glob. N-avem nici timp, nici bani, nici atâția prieteni. Lucruri de care ai nevoie dumneata, Montag, sunt risipite în lume, dar singurul mod în care un om de rând poate vedea nouăzeci și nouă la sută din ele este să citească o carte.

Deși trebuie să recunosc că m-am pierdut în unele rânduri, abia după dându-mi seama că nu am fost deloc atentă la scenele prezentate, a fost o lectură tare interesantă. Subiectul mi-a plăcut în mod special, deoarece m-a făcut să mă gândesc mai mult la viitor, care din păcate cred că va fi tocmai ca în carte, dacă se vor pierde oamenii care să iubească literatura și să o recomande și celor din jur. Slavă Domnului că momentan mai există atâtea persoane care se regăsesc în cărți și care n-ar renunța nici în ruptul capului la ele.

Modul în care este scrisă este și el surprinzător, scriitorul având fraze pline de esență. Am observat în același timp că a făcut foarte multe comparații, drept pentru care și-a definit într-un mod diferit stilul. Se face de asemenea multă referire la literatură, lucru ce nu cred că o să vă displacă.

O carte care te marchează, care te face să te întrebi cum va evolua tehnologia în viețile oamenilor și, în același timp, care te ambiționează să schimbi ceva în lume, să faci în așa fel încât să nu se ajungă la un univers în care oamenii sunt învăluiți de televiziune și de droguri.

Așadar, vă îndemn să citiți cartea, căci poate, în urma parcurgerii ei, veți găsi soluții pentru dezvoltarea unei lumi mai bune, mai frumoase!

Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Citate:

  • “– Păii, la urma-urmei, trăim în epoca depersonalizării celulelor vii. Omul de azi e ca un șervețel de hârtie: îți suflii nasul în el, îl mototolești, îl arunci, apoi iei un altul și-ți sufli nasul în el, îl mototolești și-l arunci. Oamenii nu mai au o fizionomie proprie.
  • Nu cred că sociabilitatea înseamnă să aduni laolaltă niște oameni și să nu-i lași să vorbească. […] Asta-i școala. Și știi, cei mai mulți elevi nu pun niciodată întrebări; stăm și înghițim numai răspunsuri.
  • Ar fi greu de spus în care moment anume se naște prietenia. Tot astfel cum, umplând un pahar picătură cu picătură, există o ultimă picătură care-l face să se reverse, la fel și în prietenie, după o serie întreagă de simpatii se produce una care-ți umple cu vârf inima.” (frază citată din altă carte)
  • “Unei cărți îi poți lesne închide gura, spunându-i de pildă: “Stai puțin. Tu ești stăpânul ei. Dar cine a izbutit oare vreodată să se smulgă din ghearele ce-l împresoară pe om în clipa în care dă drumul televizorului? Acesta te plămădește întocmai cum vrea el.
  •  “La vârsta de patruzeci de ani am ajuns să posed o armă bine ascuțită: aceea a cunoștințelor mele.
  • Soarele ardea pe cer, iar pe pământ ceasornicele ardeau Timpul.
  • Fiecare om trebuie să lase ceva după moartea lui, obișnuia să spună bunicul meu. Lasă un copil, sau o carte, sau un tablou, sau o casă, sau un zid, sau o pereche de pantofi croiți de mâna lui, sau o grădină semănată cu plante. Un lucru pe care mâna lui și-a lăsat într-un fel sau altul pecetea și la care sufletul lui se poate întoarce după moarte, astfel încât, atunci când oamenii se uită la copacul sau la floarea cu pricina, e și el prezent.
  • Umple-ți ochii cu uimire, trăiește ca și cum ai ști că vei muri peste zece secunde.

Rating:

I-am dat 4 fluturași, deoarece parcă te lasă cu ochii în soare la sfârșit. Nu știu, am simțit că nu s-a terminat complet și că ar trebui să mai fie o continuare, așa că n-am putut să îi dau 5 fluturași.


Recenzie: „Începutul tuturor lucrurilor" - Robyn Schneider


Titlu: Începutul tuturor lucrurilor

Autor: Robyn Schneider

Anul publicării: 2015

Categoria: adolescenți

Număr pagini: 304

Editura: Epica




Descriere:

Ezra Faulkner trebuia să fie regele balului, dar asta a fost înainte – înainte ca iubita să-l înşele, înainte ca un accident de maşină să-i sfărâme genunchiul şi înainte să se îndrăgostească de fata cea nouă, Cassidy Thorpe.

Ezra Faulkner, băiatul perfect și admirat de toți, este convins că oamenii sunt sortiți ca la un moment dat pe parcursul existenței lor să apară o tragedie – o singură întâmplare, – în urma căreia viața este privită cu alți ochi, abia atunci fiindu-le dat să trăiască lucruri cu adevărat importante. Momentul lui tragic, de cumpănă, a sosit atunci când era pregătit să le piardă pe toate: într-o noapte îngrozitoare, un şofer neatent îi distruge genunchiul lui Ezra, cariera lui sportivă şi viața socială.

Acum, că nu mai e candidatul preferat pentru titlul de Regele Balului, Ezra ajunge la masa excluşilor unde o cunoaşte pe Cassidy Thorpe. Cassidy e diferită de toți oamenii pe care Ezra i-a întâlnit vreodată – e firească fără să facă eforturi şi extraordinar de inteligentă.

Împreună, Ezra şi Cassidy descoperă flash mob-urile, comorile îngropate şi un pudel care ar putea fi reîncarnarea lui Jay Gatsby. Dar pe măsură ce Ezra se dedică unor studii noi, unor prietenii noi şi unei iubiri noi, descoperă că unii oameni, aidoma cărților, sunt uşor de interpretat greşit. Şi acum trebuie să analizeze: dacă acel moment tragic, de cumpănă, a lovit deja, ce te mai faci atunci când ești nevoit să înfrunți ghinioanele care nu încetează să apară?



Părerea mea:

Ei bine, tot rezumatul îl aveți mai sus, chiar nu are rost să mă axez pe acest lucru, drept pentru care o să vorbim puțin despre ce ne oferă cartea, ce plusuri și ce minusuri are și ce sentimente ne transmite.

După cum ați văzut, povestea este una simplă, tipic adolescentină. Tocmai de aceea, nu pot să zic că m-a surprins scenariul, însă îmi place că am reușit să mă regăsesc în ea, să intru în pielea personajelor și să îmi dau seama că aceleași lucruri se întâmplă și în realitate. Liceul – un loc în care se fac o grămadă de grupulețe, acestea fiind cât mai diversificate (tocilarii, popularii, rockerii, introvertiții etc). Ce încerci tu să faci? Să te integrezi în grupulețul care îți surâde cel mai mult și care îți permite să fii tu însuți. Însă, uneori, se întâmplă ca adolescenții să nu știe ce vor ori poate să fie dornici să iasă în evidență, alăturându-se unor grupuri care nu-i reprezintă. Dar asta nu înseamnă că nu te poți retrage, că nu poți face o schimbare în momentul în care realizezi că nu îți e locul undeva.

Așadar, primul lucru pe care l-am învățat din carte este faptul că poți să-ți schimbi anturajul, în ciuda faptului că pare greu, și că poți să-ți găsești pasiunile alături de niște oameni de care poate că odată îți băteai joc.

Puterea prieteniei este de asemenea foarte bine evidențiată în carte. Fără să ai câțiva prieteni falși, nu-ți poți da seama care sunt cei adevărați. Astfel, se creionează două lumi paralele, pe de o parte fiind falsitatea și pe de o parte adevărata prietenie.

Ezra nu pot să zic că m-a surprins într-un anumit fel. Pe când ceilalți au caractere bine definite, el și-l formează odată cu parcurgerea lecturii.

Când am strâns și am plecat, m-am întrebat dacă pe Cassidy o căutasem eu acolo sau dacă, de fapt, sperasem să mă găsesc pe mine însumi.

Însă, așa cum mă așteptam, Cassidy Thorpe m-a uimit prin caracterul ei puternic. Este genul acela de personaj care te face să vrei să fii ca el, să gândeși și să acționezi ca el. Într-un fel, acest lucru este bun, deoarece ne formăm în cap o personalitate care e compusă din mai multe părți, fiecare parte însemnând un personaj diferit pe care l-am admirat la un moment dat.

Așadar, Cassidy este o tipă considerată ciudată în special de grupul celor populari. Însă, ciudat înseamnă diferit, iar ea cu singuranță se distinge de ceilalți. Naturală, rebelă, misterioasă și creativă, tipul fetei pe care o adori…

Avea gust a comori îngropate, a leagăne și a cafea. Gustul ei era ca sentimentul pe care ți-l dau artificiile, că sunt ceva de care te poți apropia, dar nu le poți avea niciodată numai pentru tine.

Ea, Ezra și ceilalți prieteni au parte de niște peripeții grozave, toți fiind în clubul de dezbateri, care, deși parte plictisitor, este al naibii de distractiv. Însă, la un moment dat, secretele nemărturisite își fac apariția, relațiile dintre ei se destramă, iar autorul ne ține în suspans, făcându-ne să ne punem întrebări.

Cartea are și simț al umorului, cuprinzând câteva glume care te fac să zâmbesc. Sunt genul acela de glume făcute în grupul de prieteni, un fel de inside jokes, dar care îți permit și ție să le înțelegi, făcând parcă parte din lumea lor.

De asemenea, mi-a plăcut faptul că multe replici au fost bazate pe texte din alte cărți, ceea ce a pus și mai mult în evidență inteligența personajelor. Mai mult decât atât, este frumos să se facă referire la o carte pe care tu însuți ai citit-o și astfel să înțelegi într-adevăr ce a vrut să zică personajul.

Nu pot să zic că este o carte incredibilă, pentru că nu m-a surprins prin povestea ei și nu m-a făcut să zic “Wow. Cum de nu m-am gândit la asta până acum?”. Însă, cartea este pusă în evidență prin naturalețe, sinceritate, amuzament și, pe alocuri, mister.

Așadar, a fost o lectură plăcută, pe care o recomand în special adolescenților, mai ales dacă aveți curajul să intrați în mintea tinerei Cassidy Thorpe.

Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!

Citate:

  • Ce e ciudat la aur e că își pierde repede strălucirea.
  • Cuvintele te pot trăda atunci când alegi unele greșite sau pot însemna mai puțin atunci când folosești prea multe.
  • Întotdeauna îți dai seama când e vineri. Există o încântare specifică zilelor de vineri, combinată cu ușurarea că a mai trecut o săptămână.
  • Spune-mi, ce ai de gând să faci cu singura ta viață prețioasă și sălbatică?” (vers citat din altă carte)
  • Mi-am dat seama că e o mare diferență între a te hotărî să pleci și a ști unde să te duci.”
  • Unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat în viață e că singurele locuri în care oamenii insistă să te relaxezi sunt cele mai puțin relaxante locuri de pe planetă. Avioane, săli de așteptare la dentiști și psihiatri, zonele acelea cu perdele din spitale unde ți se pun perfuzii.
  • “Nu toate lucrurile frumoase au finaluri fericite.”
  • – Viața e o tragedie, a spus ea cu amărăciune. Știi cum se împart piesele lui Shakespeare, nu? Dacă se termină cu o nuntă, e comedie. Dacă se termină cu o înmormântare, e o tragedie. Așa că toți suntem niște tragedii umblătoare, pentru că toți sfârșim în același fel, și nu cu o afurisită de nuntă.”

Rating:


Scrisoare către Moș Crăciun!

Dragă Moșule,


Îmi era atât de dor să-ți scriu... Încep prin a-ți spune cât am evoluat de la ultima scrisoare pe care ți-am trimis-o. Oare la ce vârstă a fost? 7 ani? Posibil, însă și acum țin minte cum o rugam pe mama să mă ajute să scriu cât mai frumos, sperând să nu te dezamăgesc și să-mi aduci în dar păpușa mult dorită. Și așa a fost. Radiam de fericire și-ți mulțumeam în gând pentru cadoul primit.

Cu timpul, m-am maturizat și am aflat că părinții mei sunt cei care îmi pun sub brad cadourile. Însă, în sufletul meu, chiar și acum cred că exiști. Tu faci ca bunătatea să fie simțită în lume, ca ochii copiilor să fie pline de lacrimi de fericire și ca familia să se unească într-o atmosferă călduroasă, simțindu-se în aer mirosul de mandarine și scorțișoară. Până la urmă, asta este tot ceea ce contează: să reușim să fim mai buni, să atragem de partea noastră forțele pozitive și să lăsăm ca magia să plutească în aer.

Dar cât mi-aș dori să ajungi și pe la copiii care nu au posibilități, care poate nici nu au ce mânca în ziua de Crăciun... Aș renunța la toate cadourile pe care le-aș primi, numai să văd acea bucurie în ochii lor, acea bucurie de copil nevinovat.

Ce-mi doresc acum sunt lucruri spirituale: sănătate, fericire și înțelegere. Cred că maturizarea se face simțită în momentul în care nu ne mai dorim lucruri, ci sentimente. Ei bine, o parte din mine încă este copil, drept pentru care tare mult m-aș bucura să-mi faci cadou câteva cărți care să mă ajute să mă dezvolt personal. În ultimul timp, m-am adâncit mai mult în poveștile din cărți, decât în poveștile persoanelor din jurul meu. Odată cu creșterea în vârstă, am descoperit și măștile pe care oamenii le poartă, drept pentru care mă simt în largul meu înconjurată de cărți în care îmi creez propria lume, lipsită de falsitate și minciună.

Dar, stai liniștit, nu o să țin cărțile numai pentru mine. O să ofer la rândul meu ceea ce mie mi s-a dat, pentru că vreau să văd în jurul meu cât mai multă bucurie; măcar în perioada mirifică a Crăciunului...

Așadar, am intrat pe site-ul Librăriei online Librex.ro și mi-am făcut o listă cu cărți de care să mă pot bucura atât eu, cât și cei dispuși să pătrundă în viața unor personaje interesante. Așa că, dacă vrei, te las și pe tine să te aventurezi în aceste povești minunate:


Am văzut filmul, însă ceea ce mă atrage în special este titlul. Oamenii dau culoare sentimentelor, în funcție de cât de intense sunt acestea. Parcă atunci când ești îndrăgostit, totul este colorat și viu în jurul tău, simți că timpul s-a oprit în loc și ți-a dat ocazia să trăiești o poveste de vis. Însă, când ești trist, totul se înnegrește, până și cele mai frumoase lucruri par a fi umbrite de un întuneric apărut de nicăieri. Depinde de noi dacă vrem să trăim într-o lume plină de culoare sau într-o lume lipsită de splendoare.


Din nou, titlul este cel care mă atrage. Unele locuri sunt atât de speciale, deoarece avem parte de momente minunate acolo. Tot ce trebuie să facem este să aducem bucurie și zâmbete acelor locuri și ele vor străluci. De asemenea, este interesant să pătrunzi în tărâmul amintirilor tale, să vizionezi cu ochii minții casa în care ai copilărit și să îți dai seama cât de mult te-ai schimbat. Nu știu dacă despre asta este vorba în carte, însă sunt nerăbdătoare să aflu.


Această carte m-a luat prin surprindere, fiind scrisă de un băiat care m-a ajutat cu blogul pe care scriu astăzi. Evident că sunt curioasă să aflu povestea cărții, deoarece Andrei este o persoană minunată,  surprinzând prin sensibilitatea lui. Este minunat să vezi că un om pe care-l cunoști scrie o carte, punându-și toate sentimentele în ea. Ar fi o dovadă de recunoaștere să-i citesc cartea, dar și de respect față de munca sa.


Sunt foarte curioasă de ce Alice Munro este de părere că este prea multă fericire. Pentru mine, fericirea nu este niciodată îndeajuns de multă, găsind loc pentru ea în fiecare clipă a vieții. Tocmai de aceea, este interesant să aflu și alt punct de vedere, poate să descopăr că are aceeași părere, dar că a vrut să dea o notă de dramatism titlului. Încă o carte care mă impresionează numai prin titlul ei. De asemenea, țin de foarte mult timp să citesc o carte scrisă de Alice Munro.


Cecelia Ahern este una dintre autoarele mele preferate, deoarece mă surprinde de fiecare dată când îi citesc lecturile. Are un anumit farmec, pe mine una ținându-mă cu sufletul la gură mai ales la finalul povestirii. Se face recunoscută prin acest aspect, drept pentru care este de apreciat. Îmi doresc mult această carte, deoarece vreau să văd dacă mă mai poate surprinde într-un anumit fel, dacă poate să-mi ofere încă o dată o parte din sufletul ei.


Mi-ar face o mare plăcere să-i ofer această carte fratelui meu, căruia îi datorez faptul că am evoluat atât de frumos. Mi-a dat mereu sfaturi, m-a ajutat să gândesc pozitiv, să trec peste orice greutate a vieții cu zâmbetul pe buze și să nu mă las învinsă de oamenii răutăcioși din jur. Cred că măcar atât pot să-i ofer și eu, o carte despre arta fericirii, pentru că merită să fie fericit și să-și atingă obiectivele în viață.


Am dezvoltat în ultimul timp o pasiune pentru romanele polițiste, fiindcă sunt pline de mister și suspans. Îmi place ca o carte să mă țină cu sufletul la gură, să-mi tulbure mințile și să nu-mi permită să-i dau drumul până nu o termin. “Fata dispărută” pare acest gen de carte, drept pentru care mi-ar plăcea să mă aventurez într-o poveste uimitoare.

Aici se termină lista mea. Evident, dacă aș avea posibilitatea, mi-aș cumpăra toate cărțile din lume, deoarece îmi face o deosebită plăcere să simt miros de carte nouă, să dețin cărțile pe care le citesc și să le văd în fiecare zi în biblioteca mea. Însă, lista mea s-a terminat aici, deoarece 7 este cifra mea norocoasă. Sper să-mi poarte noroc și de această dată și tu, Moșule, să-mi dai ocazia să le citesc, ajutându-mă să câștig concursul de pe site-ul Literatura pe tocuri.

Cu sinceritate,
o cititoare devotată 





Le mulțumesc celor de la Literatura pe tocuri, dar și Librăriei online Librex.ro pentru ocazia minunată de a participa la acest concurs. Succes tuturor participanților și fie ca literatura să-și facă simțită prezența în atmosfera Crăciunului!



Un produs Blogger.