Recenzie: „Zece negri mititei" - Agatha Christie


Titlu: Zece negri mititei

Autor: Agatha Christie

Anul publicării: 2014

Categoria: roman polițist

Număr pagini: 253



Descriere:

Zece... Zece străini sunt atrași de un misterios U.N. Owen, într-o casă de pe o insulă izolată, din apropierea Devon-ului.

Nouă... În timpul cinei, un mesaj înregistrat îi acuză pe fiecare în parte de o crimă, iar în final, în aceeași seară, unul dintre oaspeți moare.

Opt...” Rupți de lume din cauza unei furtuni violente și urmăriți de versurile unei vechi poezii de copii, care numără descrescător de la zece la zero, oaspeții lui U.N. Owen încep, unul câte unul, să moară.

Șapte... Care dintre ei este criminalul? Oare va supraviețui cineva?

Una dintre cele mai bune și uimitoare creații ale Agathei Christie. The Observer


Părerea mea:

Oficial, o iubesc pe Agatha Christie. E prima carte pe care o citesc de la ea, dar m-a făcut să-mi zic odată ce înaintam în acțiune: “Omg! Povestea asta e genială!

Nu știu de ce, am tot ezitat de-a lungul timpului să încerc ceva scris de ea. Aveam impresia că nu îmi plac romanele polițiste – în ciuda faptului că nici măcar nu încercasem să citesc vreunul –, dar am citit o recenzie despre carte și am zis: “Eh, pe asta chiar trebuie să o citesc!

Cel puțin în ultimul timp am citit relativ multe cărți bune, dar sunt unele care dau dovadă că sunt mai mult decât frumoase, că sunt geniale. “Zece negri mititei” se află printre acestea, pentru că acțiunea te captivează atât de tare, personajele îți devin din ce în ce mai suspicioase, dar te lasă totuși să pătrunzi în pielea lor. Însă când ai impresia că ai descoperit și cel mai ascuns secret, totul ia o întorsătură neașteptată și îți dă iar de gândit.

Nu o să mă axez foarte mult pe ce s-a întâmplat, pentru că oricum aș da spoilere, având în vedere că tot ce se întâmplă e concret și de neocolit. Astfel, se face că sunt aduse în plan zece persoane cu caractere total diferite, dar ale căror destine se înfiripă odată cu ajungerea pe o misterioasă insulă, Insula Negrului. Aceștia au fost chemați de către o persoană numită U.N. Owen, despre care nu știu nimic, dar în care au avut o oarbă încredere.

Mi-a plăcut faptul că la început au fost prezentate personajele succinct, dar îndeajuns cât să ne familiarizăm cu ele. Într-adevăr, îți este puțin greu să le diferențiezi, pentru că e vorba de zece persoane diferite, însă cred că tocmai acesta este farmecul: faptul că atâtea suflete distincte au ajuns într-un punct în care să aibă aceeași soartă.

Pe când stăteau în casa achiziționată cu proviziile necesare, un mesaj înregistrat îi acuză pe fiecare în parte de câte o crimă, urmând ca în acea seară să moară unul dintre oaspeți.

Astfel, odată cu dispariția unei persoane, dispare de pe masă și unul dintre cele zece porțelanuri care reprezentau niște negri mititei.

Urmând un poem pus în fiecare dintre camere, oaspeții mor pe rând:



La început pare o pură coincidență, însă apoi personajele își pun diferite întrebări: Cine este responsabil de aceste crime? Vom sfârși toți în acest fel?

Așadar, ajung la concluzia că unul dintre ei este criminalul, drept pentru care, fiecare trebuie să aibă grijă de propria persoană și să n-aibă încredere în niciunul dintre ei, dar cu toate acestea să rămână uniți și să găsească o modalitate prin care să scape de pe insulă.

Agatha Christie are un mod excepțional prin care să creeze suspansul și prin care să te facă să fii la un pas de aflarea adevărului, ca până la urmă să-ți dovedească faptul că te înșeli.

Ce se va mai întâmpla în continuare? Cine urmează? Care dintre noi?

Te întrebi care dintre personaje este responsabil pentru aceste crime și îți dai seama că n-ai destule dovezi prin care să-ți argumentezi alegerea. Astfel, ajungi să n-ai încredere în personaje, să le suspectezi la fiecare pas, ceea ce au făcut și ele. Nu numai că au creat o tensiune incontestabilă, dar au reușit să se transforme în niște animale. Gândul că oamenii mor în jurul tău, iar tu nu ești decât la un pas să urmezi această cale, te face să înnebunești, să ai suspiciuni până și la cel mai banal lucru.

Au înnebunit cu toții... Toți sunt nebuni... Le e teamă de moarte... tuturor le e teamă de moarte...

Ori, până la urmă, asta trebuie să-ți ofere un roman polițist, nu-i așa? Suspans, mister, întrebări, secrete, crime... Toate împachetate într-un ambalaj marca Agatha Christie.

Iar faptul că toată cartea s-a bazat pe acel cântecel, mi se pare o idee de-a dreptul genială! M-a entuziasmat acest aspect, deoarece am mai auzit cântecelul și în alte variante și voiam să-l descopăr și pe acesta. Însă nu este doar un cântec, este dovada că scriitoarea nu numai că a pus pasiune în scrierea cărții, ci a avut parte și de o muncă nemaipomenită, ceea ce mă face să mă înclin în fața răbdării ei!

Scrisesem cartea “Zece negri mititei” pentru că subiectul pare atât de complicat, încât m-a fascinat de la bun început. Zece oameni trebuiau să moară fără ca povestea să devină ridicolă, iar făptașul, evident. M-am apucat de scris după o planificare îndelungată și elaborată, iar rezultatul a fost satisfăcător. Subiectul era simplu, clar și derutant totodată, dar cu toate astea avea o explicație perfect logică; de fapt, era nevoie de un epilog care să lămurească lucrurile. 
Autobiografie – Agatha Christie

Nu rămâne decât să vă las pe voi să descoperiți misterul care stă în spatele unor personaje atent creionate și să vă urez succes în găsirea criminalului, pentru că, credeți-mă, nu va fi deloc ușor!

Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!



Rating:


10 motive pentru care să citești „Gândește fix pe dos” - Paul Arden

1)  Înveți să-ți asumi riscul de a eșua.
Nu-ți taie nimeni mâna dreaptă, nu-ți confiscă nimeni motocicleta, nici nu te bagă la închisoare dacă nu reușești.
Un prieten de-al meu, al cărui tată avea ceva legătură cu IRA, s-a trezit la ananghie și s-a dus la tatăl lui să-i ceară un sfat.I-a spus: “Tată, am încurcat-o.
Tatăl a întrebat: “Or să te omoare?
El a răspuns: “A, nu, nici vorbă.
Atunci tatăl său i-a replicat: “Fiule, n-ai nici o problemă.
2)  Îți dai seama că în viață ori te mulțumești cu realitatea ori o înfrunți și ajungi să-ți îndeplinești și cele mai deșarte dorințe.
Nu-ți permiți casa visurilor tale.
Tocmai de-asta se și cheamă casa visurilor tale.Așa că ori îți găsești o modalitate de-a o obține (vei găsi tu și mijloacele), ori mulțumește-te cu nemulțumirea. 
3)  Realizezi că totul depinde de tine și de alegerile pe care le faci.
Orice facem este alegerea noastră. Deci ce anume e de regretat? Ești ceea ce-ai ales să fii. 
4)  Înveți să accepți adevărul.
“Dacă arăți cuiva ce ai lucrat și îl întrebi “Ce părere ai?, îți va spune probabil că e bine, pentru că nu vrea să te jicnească.
Data viitoare, în loc să-l întrebi dacă e totul în regulă, întreabă-l mai degrabă ce nu e bine.Poate că nu-ți va spune ce vrei să auzi, dar ai toate șansele să asculți o critică sinceră.
5)  Îți dai seama că tot ce trebuie să faci pentru a-ți îndeplini o dorință este să fii încrezător că poți să faci acel lucru.
Un tânăr era curier într-o firmă de publicitate.
Într-o zi i-a spus șefului său: “Plec. Vreau să mă fac baterist.
Șeful i-a zis: “Nu știam că tu cânți la tobe.
I-a răspuns: “Păi, nu cânt, dar am s-o fac.
Câțiva ani mai târziu, acel tânăr cânta în formație cu Eric Clapton și Jack Bruce; grupul se numea Cream, iar tânărul era Ginger Baker.
A devenit ce și-a dorit, înainte să știe dacă e capabil să o facă.Avea un țel. 
6) Realizezi că trebuie să te folosești de tot ce e frumos din jur pentru a-ți dezvolta imaginația.
“Fură din orice lucru unde vibrează inspirația sau care îți alimentează imaginația.
Devorează filme, muzică, picturi, cărți, poeme, fotografii, conversații, vise, copaci, arhitectură, semne de circulație, nori, lumină și umbre.Alege să furi numai de la lucrurile care vorbesc direct sufletului tău. Dacă faci asta, munca (și furtul) tău vor fi autentice.Adu-ți aminte ce spunea Jean-Juc Godard: Nu contează de unde iei lucrurile, ci încotro le duci. 
7)  Înveți să-ți pui standarde înalte.
Dacă ceilalți îți resping mereu ideile sau ce ai tu de oferit, dă-ți demisia.
Nu poți să te tot lupți să tot pierzi, asta te transformă într-o problemă.Dacă ești bun și potrivit pentru postul tău, demisia ta nu va fi acceptată.Vei semna un alt contract în care tu stabilești condițiile.Dacă îți acceptă demisia, înseamnă că nu erai la locul potrivit și că e mai bine pentru tine să te îndrepți spre altceva.
8)  Realizezi că nu notele sunt cele care contează în viață, ci creativitatea.
Mulți dintre cei care erau ultimii la școală, au ajuns bogați și au avut succes în viață, și nu datorită notelor de trecere, ci datorită imaginației.
Așadar, ca să eșuezi cu succes, trebuie să vezi în eșec un bun punct de plecare.Notele bune nu îți garantează o viață interesantă.Imaginația, da. 
9)  Înveți să-ți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale.
Fii cel mai aspru critic al tău.
Când lucrurile nu merg bine e tentant să dai vina pe altcineva. N-o face.Asumă-ți responsabilități. Ceilalți vor aprecia gestul, iar tu  vei afla de ce ești în stare. 
10) Realizezi că, pentru a obține ce vrei, nu trebuie să ții cont de restricțiile pe care societatea ți le impune.
“Aceasta este o pictură care are engravat un mesaj scris în alfabetul Braille. Mesajul este “Nu atingeți”, însă singurul mod în care poți afla acest lucru este prin atingere. Un paradox fermecător și un exemplu excelent de gândire pe dos. 



Bonus (Părerea mea):

Ca să spun câteva cuvinte și despre cum mi s-a părut mie cartea, nu numai ce am învățat din ea: de-a dreptul genială. Încărcată cu citate motivaționale și imagini amuzante, dar realiste, cartea surprinde prin simplitatea prin care autorul ne prezintă anumite situații în care creativitatea este singura soluție pentru a evolua. Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că scriitorul ne-a adus în față  povești adevărate, ale unor oameni care au început de jos, dar care, cu voință, au reușit să-și depășească limitele și să atingă culmile succesului.

Este pur și simplu o carte care TREBUIE citită! Mai mult decât atât, este și scurtă și o puteți citi foarte repede, așa că iată încă un motiv pentru care să vă alocați puțin din timpul vostru unei lecturi care te relaxează, te amuză, dar din care extragi învățături esențiale în viață.


Alte citate:
  • Lumea este ceea ce crezi tu despre ea. Așa că privește-o altfel și viața ta se va schimba.
  • Cei mai mulți oameni nu sunt ei înșiși, ci alții. Gândurile lor sunt opiniile altcuiva, viețile lor, o imitație, pasiunile lor, un citat din altcineva.Oscar Wilde
  • “Omul rezonabil se adaptează la lume. Omul nerezonabil adaptează lumea la el. Tot progresul lumii depinde de omul nerezonabil.” George Bernard Shaw
  • Mi-aș dori înseamnă: n-ar fi frumos dacă... Dacă iei întotdeauna decizia potrivită, prudentă, cea pe care o ia cam toată lumea, atunci vei fi la fel ca toți ceilalți. Adică vei vrea mereu ca viața să fi fost altfel.
  • Vreau înseamnă: dacă vreau ceva suficient de tare, o să-l și obțin. Să iei o decizie prudentă e plictisitor, previzibil și nu duce la nimic nou. Începe să iei decizii nepotrivite și o să vezi că vei ajunge acolo unde alții doar visează.
  • Mi-am lăsat la un moment dat un prieten într-un pub din Copenhaga; știa numai două cuvinte în daneză: ja și nej (da și nu). Un tip beat a început să-i vorbească, în timp ce prietenul meu exclama și el din când în când câte un  ja sau nej. Danezul beat în găsea interesant pe prietenul meu pur și simplu pentru că acesta îl asculta. La un interviu, este mai bine să asculți cu atenție ce au de spus intervievatorii decât să începi să te dai în spectacol arătând cât de grozav ești tu. În acest fel, te vor găsi interesant fără ca tu să scoți un cuvânt.”
  • „Ideile sunt o chestiune de gust. Ceea ce pare o idee bună pentru unii,  poate trece drept una proastă sau plicticoasă pentru alții. O idee bună este o soluție inteligentă pentru o problemă, una nemaivăzută până atunci. Câtă vreme zace într-un sertar, e inutilă. Până și o idee proastă, pusă în aplicare, este mai bună decât o idee bună nepusă în practică. 

Rating:


Recenzie: „Anul în care te-am întâlnit" - Cecelia Ahern


Titlu: Anul în care te-am întâlnit

Autor: Cecelia Ahern

Anul publicării: 2015

Categoria: romanță

Număr pagini: 384


Editura: All



Descriere:

Jasmine își pierde slujba chiar înaintea Crăciunului și, conform contractului, nu mai poate lucra un an de zile. Deprimată, își canalizează disperarea spre vecinul ei Matt, un realizator de emisiuni radio pe care nu poate să-l sufere. Între timp trebuie să aibă grijă de sora ei, Heather, și de grădina din fața casei. Nimic nu pare în regulă, și totuși, atunci când se întâlnește cu Monday, Jasmine înțelege că viața ei o să se schimbe. Înainte de asta însă marea schimbare se petrece înăuntrul ei. Dar atunci când în joc este dragostea, cât de departe poate merge schimbarea?

“Pătrunzătoare, romantică, fantastică.” Hello

O dramă romantică în care predomină umorul.” Marie Claire

Părerea mea:

O carte plină de armonie, iubire și amuzament...

Sincer, nu știu cu ce să încep, pentru că sunt prea multe lucruri frumoase pe care aș vrea să le menționez.

Aș zice totuși să încep cu numele personajului principal, Jasmine. Numele ei înseamnă iasomie”, ceea ce m-a făcut să iau toată cartea ca pe ceva deosebit, atât la exterior, cât și la interior. Mirosul îmbietor al iasomiei m-a determinat să parcurg rândurile lecturii cu pace în suflet, mi-a dat încrederea că urmează să pătrund într-o poveste delicată.

Așa că, iată, ni se prezintă viața lui Jasmine, o femeie muncitoare, implicată și creativă. Universul ei se prăbușește în momentul în care își pierde slujba, chiar înaintea Crăciunului, nemaiputând lucra un an de zile – așa cum zice ea, având vacanță la grădină. Fiind obsedată să aibă ceva de lucru, crede că e o pierdere de timp această pauză enormă, însă ceea ce nu știa în acel moment este faptul că acest an va contribui la evoluția ei, o va lăsa să-și pună gândurile în ordine.

Descoperă însă că nu anul la grădină este cel mai rău eveniment, ci faptul că vecinul ei este Matt, pe care nu poate să-l sufere din cauza discuțiilor pe care le are în cadrul emisiunii lui radio. A știut că nu-l suportă din momentul în care a dezbătut tema “Sindromul Down”, aducând niște cuvinte jicnitoare asupra suferinzilor.

Astfel, o introducem în poveste pe Heather, sora lui Jasmine, care suferă de sindromul menționat mai sus. Cred că ce m-a impresionat cel mai mult la carte este relația dintre ele două. Jasmine, în ciuda faptului că este cu un an mai mică, a protejat-o întotdeauna pe sora sa, renunțând de multe ori la dorințele ei. Heather a devenit cea mai importantă persoană din viața ei, mai presus de toți și de toate. Această relație nu are cum să nu te emoționeze, deoarece aducem în plan două suflete pure, gata să se ajute și să sacrifice orice.

Heather n-a avut nevoie de mine. Poate că eu sunt cea care se agață de ea, căutând ajutor, căutând să scap din propria lume. În loc să-mi trăiesc viața, am luat rolul de supraveghetoare și de mamă a ei.

Un alt aspect care mi-a plăcut în mod deosebit a fost modul în care s-a descărcat Jasmine și a reușit să se cunoască. Inițial, trebuie să recunosc că mi s-a părut banal faptul că își petrecea timpul numai în grădină, având în vedere că, într-o pauză atât de îndelungată, poți să realizezi toate lucrurile pe care le-ai tot amânat de-a lungul vieții. Însă, intrând mai bine în pielea ei, mi-am dat seama că fiecare dintre noi are un mod prin care reușește să se descarce, iar prin grădinărit ea reușește acest lucru. Observăm astfel o legătură aparte între pământ și suflet.

Poate că am intrat în grădină tensionată, dar de îndată ce m-am apucat de lucru toată tensiunea a dispărut ca prin farmec.

Nu numai că se descarcă, ci reușește și să se descopere:

Continui să sap în grădină, și pe măsură ce sap mai adânc în pământ, sap mai adânc și în mine.

Revenind la Matt, putem spune despre acesta că este o persoană dură, indiferentă și dezinteresată la exterior, dar sensibilă la interior. Adeseori ni se întâmplă să judecăm după aparențe, însă când pătrundem mai adânc în sufletul unei persoane reușim să-i descoperim calitățile. Astfel este și în cazul lui Matt.

Relația dintre el și Jasmine este una comică. Le place să se provoace reciproc, drept pentru care ne distrează cu câteva scene ce conțin replici arțăgoase. Însă, noaptea, parcă totul se schimbă, oamenii își arată adevărata față, iar cei doi trăiesc câteva momente încărcate de sensibilitate.

Mi-a plăcut faptul că n-a fost genul de relație siropoasă, ba chiar scriitoarea m-a făcut să realizez că momentele mici, dar semnificative, sunt cele mai prețioase în viață:

Stăm ore întregi fără să ne vorbim, fără să spunem ce ne trece prin minte ori să ne cerem sfaturi, dar pare că lucrăm împreună. Sau poate doar eu cred asta. Și mi se pare frumos. Când te văd luând o gură de apă rece îmi amintesc că mi-e sete. Când îmi îndrept spatele și anunț că mă duc la masă, faci și tu la fel.

A fost într-o oarecare parte și imprevizibilă cartea, deoarece își face apariția un alt personaj, pe nume Monday. Acesta face recrutări pentru un loc de muncă, considerând că Jasmine este cea mai potrivită pentru a-l ocupa.

Însă, deși scopul lui era doar pe plan profesional, acesta se strecoară în viața femeii, petrecând alături de ea momente pline de delicatețe. El surprinde prin atenție și eleganță:

E îmbrăcat în costum bleumarin și în loc de cravată poartă o față zâmbitoare, destinată numai mie.

De asemenea, seara, în timp ce Jasmine și Matt obișnuiesc să stea la masa din curtea bărbatului, își face apariția și vecinul lor, doctorul Jameson. Pe mine una mă amuză acest "trio", deoarece împreună reușesc să se simtă bine, dar și să atingă anumite subiecte sensibile, fără frica de a fi judecați.

Per total, cartea mi se pare una plină de amuzament, ceea ce îți conferă o stare de bine, de relaxare.

Trebuie să recunosc însă că prima jumătate a cărții nu m-a impresionat atât de tare. Știind totuși că este atât de apreciată, dar și că este scrisă de minunata Cecelia Ahern, mi-am păstrat în minte gândul că o să-mi placă și că nu o să mă dezamăgească. Și așa a fost. Cred că de vină am fost eu, pentru că nu înțelegeam de ce Jasmine este atât de muncitoare și nu încearcă să profite la maxim de timp, încercam să îi schimb percepția și observam că nu reușesc.

Însă, cum eram sigură că o să se întâmple, finalul cărții – aproximativ ultimele 100 de pagini –, m-au făcut să văd atât acțiunea, cât și personajele, din alte perspective. Am observat naturalețea întâmplărilor și frumusețea sufletelor.

Pe cât de relaxantă, pe atât de plină de întrebări este cartea. În timp ce Jasmine se descoperea, am reușit să fac același lucru cu mine însămi. Mi se pare impresionant să reușești să te cunoști odată cu parcurgerea unei povești, drept pentru care mă înclin încă o dată în fața scriitoarei, care este una dintre preferatele mele.

Am adorat faptul că a fost structurată în 4 părți, respectiv în 4 anotimpuri. Am putut să pătrund mai bine în acțiune, iar faptul că ultima parte a cărții mi-a plăcut cel mai mult cred că se datorează și faptului că acțiunea s-a petrecut în anotimpul toamna. Fiind atât în realitate, cât și în carte, în acest anotimp, am captat mai bine momentele prezentate.


Este genul de carte care te ajută să te regăsești, care îți prezintă probleme cu care s-ar putea să te înfrunți la un moment dat, dar la care se găsește mereu o soluție. Nu numai că este pusă în lumină o poveste de dragoste frumoasă, ci ni se dau și lecții de pe urma cărora putem să ne ghidăm în viață, căci, cum îmi spunea un profesor:

Inteligent este omul care învață din greșelile altora, prost este cel care nu învață nici măcar din greșelile lui.

Astfel, consider că v-am dat destule motive pentru care a-ți parcurge această lectură. Dacă sunteți dispuși să vă faceți timp pentru o poveste plină de umor, pasiune și romantism și să pătrundeți în pielea unor personaje atent formate, vă invit să citiți Anul în care te-am întâlnit” de Cecelia Ahern.

Dacă vă decideți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută!


Le mulțumesc enorm celor de la Literatura pe tocuri, dar și Editurii All pentru ocazia de a citi acest bestseller (textul face parte din campania Anul în care te-am întâlnit... pe tocuri”) și le urez succes tuturor participantelor la concurs!


Dacă tot campania se numește astfel, m-am gândit ca literatura să fie la propriu pe tocuri.






Citate:
  •  “Deși timpul e infinit, timpul meu e limitat. Timpul meu se termină. Mi-am dat seama că ora mea și ora altcuiva nu sunt egale. Nu le putem cheltui în același fel.
  • Dacă vrei să faci ceva, trebuie să faci pe loc. Dacă vrei să spui ceva, trebuie să o spui pe loc. Și, cel mai important lucru, trebuie să o faci chiar tu. E viața ta, tu mori, tu o pierzi.
  • “După anumite poziții îmi dau seama că ești chipeș. Felul în care îți înclini capul când ești gânditor. Sau poate că e lumina felinarului. În orice caz, sunt momente în care te transformi. Ochi albaștri, păr blond, nas cârn. Sau poate că așa arăți întotdeauna, și nu mi-am dat seama de asta pentru că te urăsc.
  • A te disprețui pe tine e slujba mea cu normă întreagă.
  • Ca și curcubeul de deasupra casei mele, ghioceii, covorul de brândușe violete din grădina soților Malone și Monday OHara sunt pentru mine simboluri. Toate sunt lucruri vizibile care reprezintă ceva invizibil: speranța.”
  •  “N-are rost să regret acum ceva ce s-ar putea să nu regret nici mai târziu.
  • Poate că e vorba de necazurile pe care le întâlnești în viață. Te fac să te străduiești mai mult ca să faci față lucrurilor, nu te lasă să accepți vreun refuz. Trebuie să faci mai mult decât un om obișnuit ca să ții piept și să te asiguri că teama de ceea ce te poate trage în jos nu poate învinge.
  •  “E ca atunci când faci un puzzle. Pui persoana potrivită la locul potrivit. Uneori oamenii nu sunt în locul în care ar trebui să fie.
  • Ca să zbori, trebuie să-ți cureți mai întâi mizeria de pe aripi.
  • Miracolele cresc doar acolo unde le sădești.

Rating: 

O să-i dau 4 fluturași, dar pentru mine a fost cam de 3.5.


Un produs Blogger.