Recenzie: „Fata de hârtie" - Guillaume Musso



Titlu: Fata de hârtie

Autor: Guillaume Musso

Anul publicării: 2012

Categoria: ficțiune, romanță

Număr pagini: 440




Descriere:

Cu doar câteva luni înainte, Tom Boyd era un scriitor aflat în topul vânzărilor și îndrăgostit de o pianistă faimoasă. Însă despărțirea care îl ia pe nepregătite îl aruncă în depresie, îl aduce în fața unei crize de imaginație, făcându-l să caute consolarea în antidepresive și alcool. Până când, într-o noapte, apare la el în casă o tânără spectaculoasă, spunându-i că este un personaj din cărțile sale. Tom se trezește astfel prin în aventura vieții lui.

Dacă el termină de scris o carte, ea este salvată, recuperându-și locul în lumea ficțiunii și în paginile cărții. Pe de altă parte, el are șansa să-și recâștige fosta iubită. “Fata de hârtie spune povestea iubirii și a prieteniei desprinse din paginile unui roman.


Părerea mea:

O poveste captivantă, plină de suspans și imprevizibilă...

Cum ar fi dacă, într-o zi, am pune mâna pe un pix și pe o hârtie și am crea o poveste care să conțină personaje după bunul nostru plac, iar acestea parcă ar ieși din acele rânduri și ar prinde viață?

Ei bine, lui Tom Boyd, un scriitor renumit, nu i-ar trecut niciodată prin minte acest gând. Aflat într-o ipostază de neînchipuit, fiind părăsit de iubita lui, o pianistă faimoasă pe nume Aurore, acesta prinde gustul alcoolului și al antidepresivelor.

Cine s-ar fi gândit că niște simple produse te pot aduce într-o stare atât de oribilă? Într-o zi ești faimos, apreciat de către toți cei din jur, iar într-o zi cazi într-o prăpastie din care cu greu mai reușești să te ridici...

Văzând că nu reușesc să îl aducă cu picioarele pe pământ, cei mai buni prieteni ai lui Tom, Milo și Carole, se simt la capătul puterilor. Pe lângă faptul că sunt îngrijorați de prietenul lor, ei se tem și de faptul că acesta va rămâne falit, căci Milo le-a promis editurilor și fanilor că Tom va publica curând următorul volum din triologia sa.

Însă al doilea volum se pare că este tipărit greșit, drept pentru care se termină la mijlocul paginii 266, cu o frază neterminată: „ – Te implor! strigă ea căzând”. Astfel, așa ajunge Tom să se trezească într-o dimineață cu Billie în casa lui, o fată ce pretinde că este un personaj care a căzut din cărțile lui și care îl va ajuta să se împace cu fosta iubită, numai dacă acesta va scrie și al treilea volum și astfel o va trimite înapoi în tărâmul ficțiunii.

Deși la început, incapabil să o creadă, acesta pleacă cu Billie în aventura în care o va recuceri pe Aurore. Însă, lucrurile iau o întorsătură, căci cei doi ajung să petreacă atâta timp împreună, încât se îndrăgostesc unul de celălalt.

Dar Billie se îmbolnăvește, aflând de la doctor că nu este o persoană normală, ba chiar că o consideră o fată de hârtie. Însă îmbolnăvirea ei vine odată cu arderea exemplarelor tipărite greșit, drept pentru care, Milo și Carole se aventurează în găsirea singurului exemplar care nu a fost ars, exemplar care o ține pe Billie în viață, în timp ce Tom se apucă de ultimul volum al triologiei sale.

Aceasta mi s-a părut cea mai interesantă parte a cărții, în momentul în care ultimul exemplar ajunge în mâna a mai multor oameni, care ajung să-și împărtășească amintirile și să lipească pe foile rămase goale poze sau obiecte care reprezintă ceva semnificativ pentru ei.

Astfel, descoperim că în acest bestseller nu este vorba decât de povestea dintre Billie și Tom, ci și de poveștile unor oameni oarecare, de relația de prietenie și de încrederea în apropiatul tău.

Așadar, aflăm o poveste incredibilă și despre viața lui Carole, care e recunoscătoare că încă mai trăiește, datorită lui Tom. Însă ce s-a petrecut între cei doi în perioada adolescenței? Este Milo indiferent sau gelos?

Cu ajutorul lui Milo și Carole descoperim cât de importantă este în viața noastră prietenia, încrederea că vei avea oricând pe cineva alături de care să râzi, sa plângi, să treci prin toate momentele pe care ni le rezervă viața…

Însă, la finalul cărții, Milo îi dezvăluie lui Tom un secret care te lasă cu sufletul la gură…

Dacă sunteți curioși să aflați și voi secretul pe care Milo i-l dezvăluie atât lui Tom, cât și nouă, cititorior, dar sunteți curioși ce se va întâmpla și cu Billie, așa-zisa fată de hârtie, vă invit să vă aventurați într-o poveste plină de suspans și de mister.

Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!

Citate:

  • “Plaja de nisip fin parcă ațipise sub soarele auriu al începutului de toamnă.
  • Unele lucruri sunt ușor de început, dar nu-și capătă adevăratul sens decât atunci când le-ai dus la bun sfârșit.
  • “Era atât de dureros s-o revăd. Părăsindu-mă, luase cu ea tot ceea ce era luminos în mine: speranțele mele, încrederea în mine, credința în viitor. Îmi secase existența, golind-o de râsetele și culorile ei. Și mai ales îmi sufocase inima, răpindu-i orice posibilitate de a iubi din nou.
  • Pentru mine, iubirea era ca oxigenul. Singurul lucru care dădea vieții un pic de lustru, de strălucire și intensitate.
  • În fond, cred că iubirea nu e nimic altceva decât dorința de a trăi lucrurile în doi, îmbogățindu-te cu ce are celălalt diferit.
  • Cel mai greu nu e să obții ce vrei, ci să știi să păstrezi.
  • “O carte nu prinde contur decât prin lectură. Cititorul este cel care îi dă viață, compunând imagini care vor crea lumea imaginară în care evoluează personajele.
  • Timpul trece și ne trecem odată cu el, făcând cel mai adesea ceea ce putem și nu ceea ce vrem. Destinul face restul, iar șansa vine să-și bage și ea coada.
  • Citisem undeva că, în timpul primei întâlniri cu o persoană necunoscută, creierul nostru stabilește într-o zecime de secundă dacă acestă persoană este de încredere. E un proces atât de rapid încât capacitățile noastre de judecată nu au pur și simplu timp să influențeze această primă reacție “instinctivă”.


De asemenea, carte m-a surprins plăcut, deoarece alături de fiecare început de capitol, se afla câte un citat care avea legătură cu conținutul capitolului:

  • “Vei fi iubit în ziua în care vei putea să-ți arăți slăbiciunile fără ca celălalt să se folosească de asta pentru a-și spori puterea. Cesare Pavese
  • După ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm.” Jerome K. Jerome
  • Singurii prieteni demni de interes sunt cei pe care poți să-i suni la ora patru dimineața. Marlene Dietrich
  • Prietenii sunt îngerii care ne ridică atunci când aripile noastre nu mai reușesc să-și aducă aminte cum să zboare.” Anonim
  • Cei care cad îi târăsc adesea în căderea lor și pe cei care le sar în ajutor.” Stefan Zweig
  • Cititorul poate fi considerat personajul principal al romanului, la egalitate cu autorul; fără el, nimic nu se face.” Elsa Triolet


Rating:


Recenzie: „Zi după zi" - David Levithan



Titlu: Zi după zi

Autor: David Levithan

Anul publicării2014

Categoria: adolescenți, ficțiune

Număr pagini: 315





Descriere:

Zi după zi un alt trup.
Zi după zi o alta viață.
Zi după zi indrăgostit de aceeași fată.


Un adolescent care-și spune, simplu, A, se trezește în fiecare dimineață într-un alt trup, trăind o alta viață. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situația lui și chiar și-a stabilit câteva reguli „de supraviețuire“: Niciodată sa nu se atașeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.

Totul până într-o zi când se trezește în corpul lui Justin și o cunoaste pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârșit, a gasit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfățișare în fiecare zi?



Părerea mea:

V-ați imaginat vreodată cum ar fi să vă treziți în fiecare zi în corpul altei persoane?



Ei bine, pe cât de distractiv și interesant pare, pe atât de dureros este...

Un adolescent căruia i se spune A, a simțit asta pe pielea lui încă de mic. Trăind în fiecare zi în pielea altui om, a învățat să nu se atașeze de familia și de oamenii cu care își petrecea timpul fiecare persoană.

Astfel, uneori se simțea confortabil și era învăluit de afecțiune, iar uneori ajungea să trăiască pentru o zi în corpul unui drogat, sentiment deloc plăcut.

Ca o mică paranteză, întotdeauna mi-au plăcut poveștile oamenilor, astfel m-a entuziasmat gândul că aș putea în fiecare zi să aflu câte o poveste diferită, care mai de care specială în felul ei.

Însă, nu totul este atât de frumos precum pare, căci A se îndrăgostește într-o zi de iubita băiatului în corpul căruia era. Dar se simțea neputincios, la gândul că următoarea zi putea fi într-un alt colț alt pământului față de locul în care ea locuia.

Următoarele zile, aflat la o distanță acceptabilă de fata pe nume Rhiannon, a încercat să stea cât mai mult prin preajma ei, descoperindu-i astfel atât frumusețea exterioară, cât și cea interioară, plină de calități.

Ajuns la capătul puterilor, acesta se hotărăște să-i spună adevărul fetei și, mai mult decât atât, să-i mărturisească că o iubește. Rhiannon refuză să creadă cele auzite, susținând că oricum ea îl iubește pe Justin, iubitul ei, oricât de indiferent se poartă acesta cu ea.

Deși rănit de cele spuse, A nu se lasă bătut, demonstrându-i fetei că spune adevărul. Astfel, vor trăi cei doi o poveste de dragoste? Va putea accepta Rhiannon faptul că nu poate să trăiască alături de el, în aceste circumstanțe? Se va despărți de Justin sau va rămâne alături de el?

Ei bine, vă las pe voi să descoperiți răspunsul la aceste întrebări care pe mine una m-au frământat pe parcursul lecturii...

Așadar, dacă vreți să vă aventurați într-o lume în care misteriosul și iubirea sunt elementele predominante, vă invit să citiți “Zi după zi”, scrisă de David Levithan.

Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!



Citate:
  • “Nu sunt orbit de trecut, nici motivat de viitor. Mă concentrez asupra prezentului deoarece aici îmi este destinat să trăiesc.
  • Am mai văzut asta de prea multe ori. Devotamentul neîntemeiat. Acceptarea fricii de a fi cu persoana nepotrivită pentru că nu reușești să faci față fricii de a fi singur. Speranță cu tentă de îndoială, îndoială cu tentă de speranță.
  • Frunzele n-au început să-și schimbe culoarea, dar îți dai seama că se gândesc la asta. Plantele sunt șterse, decolorate. Culoarea e chiar după colț.”
  • „Oceanul cântă. Vântul dansează. Noi ne păstrăm aceeași stare. Vreau să fiu aici, cu ea. Vreau să fiu cel ce îi susține speranțele, măcar pe perioada care mi-a fost acordată.
  • “Ne plimbăm mână în mână pe plajă, în timp ce soarele coboară pe cer. Nu mă gândesc la trecut. Nu mă gândesc la viitor. Sunt extrem de recunoscător pentru soare, pentru apă, pentru felul în care picioarele mi se afundă în nisip, pentru faptul că mâna mea o ține pe a ei.
  • Clipa în care te îndrăgostești pare că are secole în spatele ei, generații întregi – toate rearanjându-se pentru ca această intersectare precisă, extraordinară să poată avea loc. Indiferent cât de stupid știi că este, simți în inima ta, în oasele tale că totul a condus la asta, că toate săgețile secrete ținteau aici, că universul și timpul însuși au creat asta cu mult în urmă, iar tu doar acum îți dai seama, tu doar acum sosești în locul în care ai fost menit mereu să fii.
  • “Rareori oamenii sunt în realitate la fel de atrăgători cum sunt în ochii oamenilor care sunt îndrăgostiți de ei.
  • “Bunătatea e legată de cine esti, în vreme ce amabilitatea e legată de felul în care vrei să fii văzut.
  • „Sunt multe lucruri care te pot ține într-o relație. Teama de a nu fi singur. Teama de a nu distruge aranjamentul vieții tale. Hotărârea de a accepta ceva care e în regulă, pentru că nu știi dacă poți obține ceva mai bun.
  • Încăperea nu are tavan; încăperea nu are pereți. Există doar câmpul deschis al emoției noastre și alergăm spre el cu mișcări mici, uneori fără ca tălpile noastre să atingă pământul.
  • Simt o mare tandrețe pentru aceste conversații vulnerabile din timpul nopții, când cuvintele iau în aer o formă diferită în camera întunecată.
  • Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construiești scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubești stă în fața ta, iar tu vrei să faci tot ce-ți stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârșit posibilă.
  • Faptul de a nu obține ce vrei poate să te facă să fii crud.
  • Întotdeauna vor mai fi întrebări. Fiecare răspuns conduce la mai multe întrebări. Singurul mod de a supraviețui e să renunți la unele dintre ele.
  • Când prima dragoste se sfârșește, cei mai mulți oameni știu că vor veni și altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.
  • “Dacă te uiți în centrul universului, vezi acolo o răceală. O indiferență. În definitiv, universului nu-i pasă de noi. Timpului nu-i pasă de noi. De asta trebuie să ne pese unul de celălalt.


Rating:


Recenzie: „Talismanul norocos" - Nicholas Sparks



Titlu: Talismanul norocos

Autor: Nicholas Sparks

Anul publicării: 2012

Categoria: romanță



Număr pagini: 352




Descriere:


Un fost puşcaş marin american pe nume Logan Thibault găseşte în deşertul irakian fotografia unei femei zâmbitoare, care va deveni un fel de amuletă în perioada în care rămâne în Irak. La puţin timp după aceea, el începe să aibă noroc: câştigă la pocher sau chiar supravieţuieşte unui atac cu bombă în care îşi pierd viaţa doi dintre cei mai buni camarazi ai lui. La întoarcerea în Colorado, Thibault nu-şi poate scoate nici poza, nici pe femeie din minte, aşa că îşi propune să o găsească. 

O sensibilă poveste de dragoste care va emoţiona pe oricine o citeşte.

Părerea mea:

O carte simpatică, care îți intră inevitabil la suflet…

Începutul ei nu mi s-a părut impresionant, însă am continuat să citesc, fiind sigură că încă n-am intrat complet în poveste; și așa a fost...imediat după ce Logan s-a hotărât să o caute pe femeia din imagine, mi-am dat seama că povestea lor de dragoste începe.

Însă nu este o poveste oarecare de dragoste, căci Logan, fiind pușcaș marin, a trecut prin lucruri inimaginabile, de la pierderea oamenilor dragi, la războaie, drept pentru care a devenit o persoană închisă, care își exprimă cu greu sentimentele.

Dar timpul petrecut cu Elizabeth îl face să plutească într-o altă lume, unde moartea, suferința și frica sunt înlocuite de iubire, ardoare și fericire.

Însă, povestea lor parcă extrasă din basme, se schimbă în momentul în care Beth află motivul pentru care Logan a venit în Hampton, în momentul în care află despre poză, așa presupusul talisman norocos, care l-a ferit pe Logan de necazuri.

Dar se va termina relația lor din cauza unor neclarități? Cum va acționa fostul soț al lui Beth la auzul acestor vești?

Astfel, introducem în cadru alte personaje, precum:

-   Nana, bunica lui Beth: o femeie grijulie, întotdeauna pregătită să-ți sară în ajutor, să-ți ofere sfaturi și să-ți dea încredere în propria persoană
-  Keith, fostul soț al lui Beth: un bărbat violent, posesiv, dar care e dispus să facă orice pentru a știi că fiul lor este în siguranță
- Ben, fiul lui Beth: un copil inteligent, cu atenția îndreptată spre artă, energic, fiind în același timp un bun jucător de șah
-   Zeus, câinele lui Logan: inteligent, fidel stăpânului său, dresat foarte bine, jucăuș și sufletist

Așadar, această carte conține o gamă largă de personaje, în centrul cărora se află cei doi îndragostiți, meniți să fie împreună. O carte despre destin, iubire și dedicare, care merită citită de către oricine este dispus să își deschidă sufletul pentru o poveste frumoasă.

Dacă vă decideți să citiți această carte, vă urez lectură plăcută!

P.S. În anul 2012, a apărut și un film bazat pe romanul lui Nicholas Sparks. Puteți viziona traialer-ul aici:



Citate:



  • “Deși oamenii sunt lăsați în urmă, alții noi le vor lua locul în mod inevitabil; orice loc are ceva bun și ceva rău de oferit
  • Uneori, cele mai simple lucruri pot fi extraordinare; doar făcându-le cu cine trebuie.”


Rating:


Un produs Blogger.